Cartofi dulci

Unul dintre prietenii mei coreeni, Kang Jang Won, poet si pictor, vrea sa dovedeasca faptul ca nu se poate trai numai din fructele spiritului, ci e nevoie si de lucruri mai pamantene. E drept ca el a atasat poza asta la un poem:

-고구마 캐는 날- /硯雅황순옥

봄 부터 공들인 고구마를 캤어요
아이들 머리만큼 튼실한 게
참 이쁩니다.
그런데 맛을 별로 인거 같아요
내 처음 짓는 농사라 신기하기만 합니다.
고구마 캐는 건 재미있지만
제일 어려운건 땅속에 무시무시한 지렁이들이
너무나 많아서 정말 무서웠어요

Nu va mai copiez traducerea automata pentru ca nu vreau sa muriti de ras, o sa va spun doar ca e vorba de bucuria poetului  (sau poetei, nu reusesc nicodata sa-mi dau seama de gen doar dupa nume, nu e ca la noi unde exceptiile de la regula "numele feminine se termina in a " se pot numara pe degetele unei singure maini: Mircea, Mihnea, Horia...parca atat) Hwang Sun Ok de a sapa cartofii dulci din gradina si a intelege bucuria de a face agricultura, dar si spaima de a vedea nenumarate rame iesind din pamant.

Am sa aplic metoda copy/paste ca sa vedeti si voi, cei ce nu aveti cont de fb sau nu sunteti acolo prietenii mei, ce ganduri si amintiri mi-a trezit aceasta poza. Sigur, pentru cititorii mei fideli nu snt lucruri noi, am mai scris despre asta.
 
La noi cresc doar cartofii pe care ii stim cu toti, astia sunt cartofi dulci...
Si apropo de cartofi, in 1987 erau mai rari ca pietrele scumpe. Lucram pe strada Laboratorului cand a trecut pe acolo Ceausescu si a dat din mana, probabil ca sa alunge o musca. A doua zi cam tot cartierul era ruine si asa a stat luni intregi, ca dupa bombardament, pentru ca nu au existat bani sa se faca plan de sistematizare, constructii noi, etc.

Pe noi ne-au mutat cu reactivi cu tot intr-o baraca iar analizele au fost executate in alt laborator (alti bani, alta distractie). Ca sa nu zica cineva ca suntem platite degeaba am fost trimise pentru o luna la sortat cartofi. Am invatat o multime de metode sa scoatem pe blat cartofi din depozit. Parte cea mai rea nu era ca de fapt furam, ci ca incepuse sa imi placa. Era o forma de protest la absurditatea regimului.

Am uitat sa spun ca niciunul din acei cartofi nu ajungea pe piata, toti eraiu trimisi la export. Exista un soi de "caine de paza" , un activist de partid, caruia i-am "facut educatie" in ce priveste nedreptatea de a ne pune pe noi sa facem "munca patriotica" in timp ce nu exista in piata sau in comert macar un cartof sa punem pe masa copiilor. Cine nu a trait vremurile acelea sigur nu crede.