Inca nu am primit aprobare sa folosesc acesta prezentare, dar eu sper sa nu se supere.
Plecând de la premisa că avem ce învăţa de la furnici, ele fiind nişte insecte cu o organizare superioară, povestea dă la o parte moviliţa de pământ a furnicilor şi ne arată felul lor de a vieţui. Accentul cade pe atributele definitorii, atunci când vorbim despre o furnica şi anume, hărnicie, putere, curaj, organizare, isteţime, cuminţenie. Onomastica este elocventă în acest sens, o avem pe Dârza, Hărnicuţa, Cuminţica, Viteaz, Grijulia, Trudnica, Ostaşel şi evident Furnicel.
Ghid
în furnicarul de la rădăcina stejarului ne este Furnicel, suntem alături de el,
de la naşterea lui asistată de Grijulia, până la venirea iernii. Învăţăm odată
cu el tot ceea ce trebuie să ştie o furnică şi Furnicel pune o mulţime de
întrebări. Aflăm cum putem deosebi o furnică zidar, aşa cum este Furnicel, de
una care este menită să devină soldat, cum este Ostaşel, prietenul lui Furnicel
şi anume furnicile soldat au fălcile mai puternice şi capul mai mare. Aflăm cum
comunică furnicile între ele, cu ajutorul corniţelor şi că mai mult de două nu
pot lua parte la discuţie din cauza acestui fapt. Aflăm că furnicile sunt
oarbe. Aflăm cum se pot căţăra ele pe pereţi foarte alunecoşi la prima vedere.
Aflăm despre acidul formic, otrava neiertătoare a furnicilor. Aflăm despre
roitul furnicilor. Aflăm despre afide, cârcâiaci, măciucari, rădaşte. Sunt multe lucruri de aflat, că na! esenţele
puternice stau sticluţe mici. Viaţa în furnicar deşi presupune o anumită
agitaţie, viteză, tensiune, desfăşurându-se după un anumit tipar şi fiind
foarte bine organizată, ajunge destul de repede să devină monotonă şi plată,
fără vârfuri… dar vai, această linişte şi organizare superioară este distrusă
de furnicile sângerii. Nişte hulpave, dornice de prădăciune şi război, nu le
interesează decât să facă câţi mai mulţi sclavi, ca ele să poată huzuri bine
merci. Sunt pagini care se citesc cu sufletul la gură, scrise într-un ritm
alert, liniştea de până acum este sfârtecată şi de peste tot poţi aduna resturi
de furnică, trăieşti vitejia alături de Ostaşel, dar moartea lui nu-ţi rămâne
decât ţie, tu, cititorule, trebuie să-i faci faţă. Oraşul este o ruină, cu greu
mai poate fi refăcută strălucirea lui, dar nu asta este important şi nici
victimele războiului nu sunt importante ci faptul că ouăle, larvele, nimfele de
furnică au fost scăpate din fălcile furnicilor sângerii. Acestea din urmă se
întorc acasă împuţinate şi nemulţumite de prada de război şi cum nemulţumitului
i se ia darul, la fel se întâmplă şi cu sângeriile căci un comando îndârjit de
Cuminţica recuperează prada de război a sângeriilor şi le ucid până la ultima.
Soarele fiind un tipicar continuă să răsară şi să apună.
O
bucată delicioasă este şi întâlnirea dintre Furnicel şi fratele sau vărul
greierului din vestita baladă Greierele
şi Furnica. Acest neam vine în furnicar pentru a pune lucrurile la punct şi
a răzbuna moartea rubedeniei. Furnicel îi explică greierului că iarna,
furnicile dorm un somn lung, aşadar nu ar avea sens să adune rezerve de hrană
pentru acest anotimp, deci nu ar fi avut cu ce să-l ospăteze pe greierele venit
să ceară cu împrumut câteva grăunţe. Nu poate fi vorba de zgârcenie sau rea
voinţă din partea furnicilor, pur şi simplu este doar o neînţelegere.
Mi-am adus aminte de acesta carte vazand un album publicat pe fb, in care eroinile sunt tot niste furnici. Autorul fotografiilor, rusul Andrei Pavlov, a folosit tot felul de materiale ajutatoare pentru a crea un fel de povesti spuse de micutele vietuitoare, unele dintre ele deadreptul incredibile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu