Câteodată mă minunez de puterea tehnologiei de a schimba total viața. Din fericire am reușit să mă adaptez bine, zic eu, la nivelul actual al tehnologiei și astfel o perioadă din viață care la multe persoane vine, odată cu plecarea din viața activă numită cândva ”câmpul muncii”, cu depresie și plictiseală a fost pentru mine plină de lucruri noi și interesante.
Cel mai interesant lucru din ultimii ani este pasiunea ce am dezvoltat-o pentru seriale asiatice, în special sud-coreene. ”De vină” pentru asta este televiziunea română care a difuzat (și încă mai difuzează, în reluare) o serie de seriale istorice de foarte bună calitate. Dar o contribuție importantă o are acum netul, unde găsesc serialele traduse în limba engleză. Am să trec acum în revistă câteva din serialele la care mă uit sau m-am uitat nu de mult și care m-au impresionat.
Am terminat ”Again my life” cu Lee Jun Ki. Nu a reușit să mă cucerească atât de tare încât să doresc să văd mai mult de un episod odată. Mult mai mult mi-a plăcut ”Teaser” în ciuda faptului că traducerea a fost o mizerie și a trebuit să îl reiau când s-a îndurat cineva să facă o traducere decentă ca să înțeleg ceva mai mult din ce se întâmplă. Încă mai am de revăzut câteva episoade, dacă mă mai ține Dumnezeu pe pământ cu mintea trează și dacă este pace.
Ca și în ”Again my Life” e vorba de corupția din Coreea de Sud (și de oriunde, dacă stau să mă gândesc bine, indiferent de sistem) de data asta de la ANAF-ul lor, dar fără nota de supranatural.
Dacă este vorba de supranatural atunci ”Link: Eat, Lave, Kill” cu extrem de talentatul Yeo Jin Goo și cea cu care face o pereche foarte reușită, Moon Ga Young este mult mai interesant, deși mai puțin apreciat de spectatorii coreeni. Este o comedie neagră transformată în thriller spre final (mai sunt de văzut ultimele două episoade luni și marți) foarte interesantă și bine făcută. Dacă ar fi fost să fie mai veche și să am la dispoziție toate episoadele cred că aș fi devorat episod după episod. Așa a trebuit să aștept cu sufletul la gură în fiecare săptămână să văd ce se mai întâmplă.
Și pentru că îmi place SF și Ji Chang Wook sunt în curs de vizionare a unui serial interesant, din 2019, ”Melting me Softly”. Nu fac ”binge” din cauza celorlalte seriale pe care le văd alternativ.
Am început ”Extraordinary Attorney Woo Young Woo” și îmi place foarte mult. Este în curs de difuzare. Prietena Ji Hwa Hong a avut câteva postări elogioase despre el, am văzut că și alți netizeni îl apreciază foarte mult și am început să îl văd. E cam al patrulea pe tema persoanelor cu dizabilități dar care au în schimb capacități ieșite din comun, geniale chiar, într-un anumit domeniu. Primul pe care mi-l amintesc este ”Rain Man” cu Dustin Hoffman și Tom Cruise. Dintre serialele coreene aș menționa ”The Good Doctor” și ”Is Ok To Not Be OK” unde Oh Jung Se a cucerit inimile privitorilor.
Și dacă sunt la capitolul dizabilități am să amintesc ”Our Blues” unde există un personaj cu sindrom Down dotat cu un talent special la desen, interpretat de Jung Eun Hye care chiar are sindrom Down și care își prezintă aici propriile creații.
Pe Viki am început ”Why Her” (în curs de difuzare) pe care a apreciat-o foarte mult prietena mea dragă Camelia Blanche... E foarte dur dar mie îmi place mult. Îmi amintește cumva de foarte apreciatul ”Penthouse” deși la acesta m-am oprit la doilea episod pentru că mereu au apărut alte tentații.
Ca să mă destind văd și un serial ușurel, japonez, există un anime și o manga, ”Rokuhodo Yotsuiro Biyori” cu episoade sub o jumătate de oră dar care m-au emoționat, despre patru tineri care au un local cu specific tradițional japonez dar mai deosebit nu numai pentru felurile delicioase și ceaiul extraordinar ci și pentru atitudinea plină de omenie față de clienți. Am aflat despre el de la prietenul meu Sanghyun Park.
Again My Love
Tracer
Link: Eat, Love, Die
Extraordinary Attorney Woo
Good Doctor
Is OK Not To Be OK
Our Blues
Why Her
Rokuhodo Yotsuiro Biyori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu