duminică, 30 august 2015

Umbrela, cântec Coreean

Mi-a plăcut atât de mult cântecul acesta, încât i-am căutat versurile și m-am bucurat când le-am găsit nu numai în coreeană, ci și traduse în engleză. Să le traduc din engleză în română a fost floare la ureche, dar mi-a luat ceva timp.

Umbrela

https://youtu.be/kTVvtlfU-Ts

Lângă glezne mi se-adună picături de ploaie
În ochi mi se adună lacrimi
Plâng.

Ceasul ticăie în camera pustie
Picăturile de ploaie sună sărutând acoperișurile
Am gâsit un inel într-un buzunar al unei haine pe care rareori o port
Amintire care-mi alunecă printre degete.

Seulul noaptea. A trecut un timp
De când picăturile de ploaie se adunau formând oglinjoare
Înăuntrul meu mă clatin dintr-o parte în alta.
 
Fără tine, sunt doar un scaun cu un picior mai scurt decât celelalte
Umbrela era prea mică pentru două persoane.

Umbrela era ca o insulă în această lume rece
Acum e prea mare și incomodă
Umărul meu stâng era mereu ud când eram lângă tine
Mi-am lăsat capul în jos sub povara amintirilor și am văzut că nu mi-am legat șireturile.

Numaii ploaia și vântul sunt lângă mine (așa ceva nu există)
O persoană care ar ține umbrela în locul meu
Și plâng

Picături de ploaie mi se-adună lângă glezne
Lacrimi mi se adună în ochi
Plâng.

Tu ești o umbrelă deasupra capului meu
La miezul nopții, când picături reci de ploaie ne lovesc umerii
Sunt atât de obișnuit să te am lângă mine
Că nu pot exista fără tine.

Singur în ploaie, ploaie, ploaie
Nimic, doar durere, durere, durere
Fată, vreau doar să știi 

Singur în ploaie, ploaie, ploaie
Nimic, doar durere, durere, durere
Că pur și simplu nu te pot lăsa să pleci

Lacrimile cerului au apărut pe pământ
Un nor privește luna în timp ce ascunde stelele
Pe vechi străduțe sunetul pașilor meu devine ecou.

Am fost un pic neliniștit când am privit în urmă
Era o umbră care arăta exact ca mine.
Când nu ne putem vedea fețele unul altuia
Amândoi suntem în sfârșit singuri, dorind un răspuns.

Imaginația cețoasă și răspunsurile din capul meu
Fac ca umbrela să arate prea mare pentru ochii mei.
Am strâns umbrela spre lumea care m-a făcut să plâng
Pe urmă am desfăcut-o când am auzit promisiunea eternității.

Acum suntem doar două inimi sub umbrela întoarsă
Nu s-ar întâmpla nimic chiar dacă m-aș răsuci în jur
Cu amândouă mâinile infipte adânc în buzunare.

Știu că pot merge oriunde, liber
Dar obrajii mi s-ar uda ușor la cele mai mici picături de ploaie.

Picături de ploaie mi se-adună lângă glezne
Lacrimi mi se adună în ochi
Plâng.

Tu ești o umbrelă deasupra capului meu
La miezul nopții, când picături reci de ploaie ne lovesc umerii
Sunt atât de obișnuit să te am lângă mine
Că nu pot exista fără tine, singur-singurel.

Mi-am deschis ușa inimii
Tu ești umbrela de deasupra capului meu
Umbra ta îmi este mie adăpost.

Tu ești umbrela de deasupra capului meu
Mi-am deschis ușa inimii
Tu ești umbrela de deasupra capului meu
Umbra ta îmi este mie adăpost.

Tu ești umbrela de deasupra capului meu
Pentru că tu nu ești lângă mine
Afară, dincolo de fereastră, mă așteptai, ținând o umbrelă
Plâng.

Tu ești umbrela de deasupra capului meu
La miezul nopții, când picături reci de ploaie ne lovesc umerii
Sunt atât de obișnuit să te am lângă mine
Că nu pot exista fără tine.

Am nevoie de tine înapoi în viața mea
Tu ești umbrela de deasupra capului meu
Noaptea, când picături reci de ploaie ne lovesc umerii

Lumea e imperfectă pentru că tu nu ești lângă mine
Nu pot exista fără tine
Veșnic în ploaie.

Umbrella

https://youtu.be/kTVvtlfU-Ts

우산 (Umbrella)

어느새 빗물이 내 발목에 고이고

참았던 눈물이 내 눈가에 고이고

I cry..

텅빈 방엔 시계소리,

지붕과 입 맞추는 비의 소리

오랜만에 입은 코트 주머니속에 반지

손틈새 스며드는 memory

며칠만에 나서보는 밤의 서울

고인 빗물은 작은 거울

그 속에 난 비틀거리며 아프니까,

그대 없이 난 한쪽 다리가 짧은 의자

둘이서 쓰긴 작았던 우산

차가운 세상에 섬 같았던 우산

이젠 너무 크고 어색해

그대 곁에 늘 젖어있던 왼쪽 어깨

기억의 무게에 고개 숙여보니 버려진듯 풀어진 내 신발끈

내 곁엔 오직 비와 바람 없다,

잠시라도 우산을 들어줄 사람

and I cry

어느새 빗물이 내 발목에 고이고

참았던 눈물이 내 눈가에 고이고

I cry..

그대는 내 머리위에 우산

어깨위에 차가운 비 내리는 밤

내 곁에 그대가 습관이 되어버린 나

난 그대없이는 안되요

alone in the rain

하늘의 눈물이 고인 땅

별을 감춘 구름에 보인 달

골목길 홀로 외로운 구두 소리 메아리에 돌아

보며 가슴 졸인 맘

나를 꼭 닮은 그림자

서로가 서로를 볼 수 없었던 우리가

이제야 둘인가 대답을 그리다

머리 속 그림과 대답을 흐린다

내 눈엔 너무 컸던 우산

날 울린 세상을 향해 접던 우산

영원의 약속에 활짝 폈던 우산

이제는 찢겨진 우산 아래 두 맘

돌아봐도 이제는 없겠죠

두 손은 주머니 속 깊게 넣겠죠

이리저리 자유롭게 걸어도

두 볼은 가랑비도 쉽게 젖겠죠

어느새 빗물이 내 발목에 고이고

참았던 눈물이 내 눈가에 고이고

I cry~

그대는 내 머리위에 우산

어깨 위에 차가운 비 내리는 밤

내 곁에 그대가 습관이 되어버린 나

난 그대 없이는 안되요 alone in the rain

난 열어놨어 내 맘의 문을.

그댄 내 머리 위에 우산

그대의 그림자는 나의 그늘

그댄 내 머리 위에 우산

난 열어놨어 내 맘의 문을

그댄 내 머리 위에 우산

그대의 그림자는 나의 그늘

그댄 내 머리 위에 우산

나의 곁에 그대가 없기에

내 창밖에 우산을 들고 기다리던 그대

I cry

그대는 내 머리위에 우산

어깨 위에 차가운 비 내리는 밤

내 곁에 그대가 습관이 되어버린 나

난 그대 없이는 안되요

그대는 내 머리위에 우산

어깨 위에 차가운 비 내리는 밤

내 곁에 그대가 없는 반쪽의 세상

그댄 나 없이는 안돼요

forever in the rain

Umbrella

Romanization
Translation

Onuse bitmuri ne balmoge goi go
Raindrops are gathering near my ankle

Chamat don nunmuri ne nunga e goi go
The tears are gathering in my eyes

I cry

Tongbin bangen sigye sori
The sound of clock in an empty room

Jibungwa yip matchu nun biye sori
The sound of raindrops kissing the roofs

Oren mane yibun kot jumoni soge banji
I've found a ring in a pocket of coat that I rarely put on

Sontum se sumyo dunun memory
The memory which slips through my fingers

Myochil mane naso bonun bame Seoul
Seoul, at night, It's been a while

Koin bitmu roon jagun gowul
Gathered raindrops making a little mirror

Gu soge nan bitul gorimyo apunika
Inside that, I'm swaying side to side, in pain

Kude opsi nan hanchok dariga chalbun uija
Without you, I'm just a chair with one leg shorter than others

Duriso sugin jagat don usan
The umbrella was too small for two people

Chagaun sesang e som gatat don usan
The umbrella was like an island in this cold world

Ijen nomu kugo oseke
Now it's too big and awkward

Kude gyote nul jojo itdon wenchok oke
My left shoulder was always wet next to you

Giogi muge e goge sugyo boni boryo jindut purojin ne sinbal kun
I lowered my head because of the weight of memory, then I've found my shoelaces undone.

Hona ne gyoten ojik biwa baram (opda)
Only rain and wind next to me (there's no such thing)

Jamsi rado usan ul duro jul saram
A person who would hold my umbrella instead of me

And I cry

Onuse bitmuri ne balmoge goi go
Raindrops are gathering near my ankle

Chamat don nunmuri ne nunga e goi go
The tears are gathering in my eyes

I cry

Kude nun ne mori wiye usan
You are an umbrella over my head

Oke wi e chagaun bi neri nun bam
Midnight, when cold raindrops hit our shoulders

Ne gyote gude ga supgwani dwe borin na
I'm so used to you being next to me

Nan kude opsi nun an dwe yo
I can't be without you

Alone in the

Alone in the rain, rain, rain

Nothing but pain, pain, pain

Girl, I just want you to know

Alone in the rain, rain, rain

Nothing but pain, pain, pain

And I just can't let you go

Hanuri nunmurin goin tang
The tears of skies has appeared on the ground

Byorul gamchun gurume boin dal
Cloud which stares at the moon while hiding stars

Golmok gil holro weroun gudu sori meari e dora
Old streets, sound of my lonely footsteps becomes an echo.

Bomyo gasum jorin mam
I was a bit tense when I turned around

Narul kok darmun gurimja
A shadow that just looks like me

Soroga sororul bol su opsot don uriga
Both of us, who couldn't see the face of the other,

Ijeya durin ga dedabul gurida
Are we finally alone, we wish the answer

Mori sok gurim gwa dedabul hurida
Fuzzy imagination and answers inside my head

Ne nunen nomu kotdon usan
The umbrella looked too big to my eyes

Nal ulrin sesang wul hyang he jopdon usan
I folded my umbrella towards the world that had made me cry

Yong wonui yaksoge hwalchak pyotdon usan
Then I unfurled the umbrella as I heard the promise of eternity

Ijenun chitgyo jin usan are du mam
Now we are just two hearts under the torn umbrella

Dora bwado ijen opget jo
There wouldn't be anything even if I turn around

Du sonun jumoni sok gipge noket jo
Two hands deep inside pockets

Iri jori jayu ropge goro do
I know I can walk around anywhere, freely

Du borun garang bido swip ge jotget jo
But my cheek will get wet easily by the slightest raindrops.

Onuse bitmuri ne balmoge goi go
Raindrops are gathering near my ankle

Chamat don nunmuri ne nunga e goi go
The tears are gathering in my eyes

I cry

Kude nun ne mori wiye usan
You are an umbrella over my head

Oke wi e chagaun bi nerinun bam
Midnight, when cold raindrops hit our shoulders

Ne gyote gude ga supgwani dwe borin na
I'm so used to your being next to me

Nan kude opsi nun an dwe yo
I can't be without you

Alone in the

Nan yoro nwatso ne mamui munul
I've opened the door of my heart

Kuden ne mori wiye usan
You are the umbrella over my head

Kudeui kurim janun naye gunul
Your shadow is a shade for me

Kuden ne mori wiye usan
You are the umbrella over my head

Nan yoro nwatso ne mamui munul
I've opened the door of my heart

Kuden ne mori wiye usan
You are the umbrella over my head

Kudeui kurim janun naye gunul
Your shadow is a shade for me

Kuden ne mori wiye usan
You are the umbrella over my head

Naye gyote kude ga opgi e
Because your are not next to me

Ne chang bake usanul dulgo, kida ridon kude
Outside the window, you were wating for me, holding an umbrella

I cry

Kude nun ne mori wiye usan
You are an umbrella over my head

Oke wi e chagaun bi nerinun bam
Midnight, when cold raindrops hit our shoulders

Ne gyote gude ga supgwani dwe borin na
I'm so used to you being next to me

Nan kude opsi nun an dwe yo
I can't be without you

I need you back in my life

Kude nun ne mori wiye usan
You are an umbrella over my head

Oke wi e chagaun bi nerinun bam
At night, as cold raindrops hit our shoulders

Ne gyote kude ga opnun banchogi sesang
The imperfect world, there's no you next to me

Kuden na opsi nun an dwe yo
You can't be without you

Forever in the rain

Tablouri de Leonid Afremov
















Tablouri de Andre Kohn








sâmbătă, 29 august 2015

Prietenul Regelui.

Am găsit pe net o poveste care mi s-a părut atât de interesantă, încât am tradus-o epntru cititorii mei, atâți câți au mai rămas.

Prietenul Regelui.

A fost odată un rege care era încântat de întâlnirile cu un rabin care locuia în capitală. Cei doi vorbeau despre multe lucru lururi și regele era mereu uimit de înțelepciunea și deșteptăciunea rabinului. Nimeni nu se putea compara cu sfaturile înțelepte ale rabinului.

Regelui îi plăcea să meargă în excursii pe câmpii și păduri și l-a invitat și pe rabin ca să poată discuta una și alta.

Rabinul avea obiceiul să întrețeasă în conversație ideea de hashgacha pratis, (providență divină). Adesea îi amintea regelui că ”toată lumea este susținută de mila (caritatea) celui Preasfânt (Domnul) fie EL lăudat.

În una din aceste ieșiri regele a început să se pregătească de popas. Acompaniat de rabin, preferatul său, regele a insistat ca acesta să campeze împreună cu el.

Nefiind familiar cu toate pregătirile necesare popasului, rabinul tot învârtea un topor. Deodată un strigăt ascuțit a străpuns pădurea...strigase nimeni altul decât regele. Rabinul l-a lovit din greșeală pe rege și i-a retezat un deget.

Regele, înfuriat, a chemat gărzile și le-a cerut să-l arunce pe rabin în cel mai întunecat și mai izolat colț al turnului.

Lunile au trecut și mâna regelui s-a vindecat, încât l-a cuprins din nou dorința de a face o excursie, de data asta într-un loc exotic aflat la foarte mare distanță.

În timpul călătoriei simțea lipsa înțelepciunii rabinului.

Într-o junglă deasă regele a fost sfătuit să nu părăsească tabăra pentru că se aflau în preajmă nativi ostili. Curiositatea l-a incitat pe rege să vrea să vadă împrejurimile în toată frumusețea lor.

În una din plimbările înafara taberei regele a fost capturat de canibali. Obiceiul canibalilor era să inspecteze cu luare aminte captivii înainte de a-i găti. S-au alarmat când au văzut că regelui îi lipsea un deget. Au luat asta drept un semn rău și l-au dus eliberat pe rege ducându-l aproape de tabără.

Regele era plin de bucurie. Accidentul cauzat de rabin i-a salvat viața. Imedial s-a hotărât să se întoarcă în capitală ca să vorbească, cu rabinul.

Când a ajuns la palat imediat l-a eliberat pe rabin. Regele l-a chemat în camera lui și l-a întrebat:

”Dragă rabinule, tu mereu mi-ai vorbit de providența divină și cum totul ne vine din cer pentru binele nostru iar eu am văzut asta. Dar spune: cum s-a manifestat providența divină în cazul tău? Tu ai fost închis multe luni în turn, unde e binele în asta?

Rabinul a zâmbit și a spus ”Majestatea Voastră, dacă nu aș fi fost în turn aș fi fost cu tine și canibalii m-ar fi mâncat, Doamne Ferește!”

Ce lecție putem învâța de aici? a întrebat regele.

După un moment de gândire rabinul a răspuns:

”Poate lecția este că fiecare este în esență un prieten al Celui Mai mare Rege, Creatorul cerului și al pământului. Deoarece EL este un priten bun și adevărat trebuie să avem încredere că toate experiențele noastre, chiar și cele negative, sunt numai spre binele nostru.

Iată și povestea originală:

The King’s Friend

Once there lived a king who delighted in meeting with a rabbi who lived in the capital city. The two would talk about many things, and the rabbi’s insight and sharp intellect amazed the king time and again. No one could compare in advice and wisdom to the fascinating rabbi.
The king enjoyed going on outings in the countryside and forest, and he would invite the rabbi so that they could discuss the events and issues.

    The rabbi had a way of always weaving into the conversation the idea of hashgacha pratis, (divine providence). Often he would remind the king that “the whole world is sustained by the charity of the Holy One, blessed be He.” (Berachos 17b)

On one of these outings, the king began to set up his camp. Accompanied by the rabbi, his companion of choice, the king insisted that the rabbi camp together with him.
Unfamiliar with the all the preparations and activities involved in setting up a camp, the rabbi fumbled with the axe.  A bitter scream pierced the forest, a scream from none other than the king himself. The rabbi had mistakenly hit the king, damaging his hand forever by chopping off one of his fingers.
Enraged, the bleeding king had his guards imprison the rabbi immediately, with swift orders to put him into the darkest most remote chambers of the dungeon.
Months passed, and the king’s injury slowly healed. His hand was getting stronger, and his desire to go on one of his outings finally made him plan an exotic expedition to many far-off lands.
Throughout his trips, he missed the wisdom and companionship of the gifted rabbi.
In a dense jungle, the king was warned not to leave the camp, because hostile natives were close by. Curiosity sparked the king’s adventurous spirit and he wanted to see the area in all of its beauty.
On one of his hikes outside the camp, the king was captured by cannibal tribesmen. The custom of the cannibal tribe was to inspect captives before cooking. They were alarmed to find that the tempting captive before them had a missing finger. Immediately they declared it a bad omen, and left the king close to his campgrounds.

 The king was filled with joy. The rabbi’s accident had saved his life. He immediately set out to return to his capital. He had to speak to the rabbi.
When the king arrived at his palace, he instantly set the rabbi free.
The king met the rabbi in his private chambers and asked him:

    “Dear rabbi, you have always spoken of divine providence, and how everything comes down from heaven for our good, and I see that here. But rabbi, I have one question: what was the divine providence as it relates to you? You were in the dungeon for months; where is the good in that?”

The rabbi smiled as he answered, “Your majesty, if I wasn’t in the dungeon, I would have been with you, and the cannibals would have eaten me, G‑d forbid.”
“What lesson can we take from all this?” asked the king.
After some thought, the rabbi answered.
“Perhaps the lesson is that everyone is essentially a friend of the ultimate King, the Creator of heaven and earth. Since He is a true and good friend who wants the very best for us, we must have faith that all our experiences, even the seemingly negative ones, are really for the best.”

miercuri, 26 august 2015

Jurnal de Călătorie. București-Korinos și retur. Kârgeali

Fiecare călătorie aduce daruri cu ea. Pe lângă locuri noi poate să fie începutul unei prietenii cu cineva cald și apropiat, de parcă vă cunoașteți de când lumea Așa mi s-a întâmplat cu Цветана Атанасова din Cărjali, Bulgaria.

Dar să încep cu începutul. Familia mea știe că aveam două dorințe arzătoare: să merg la mare și să văd câte ceva din Grecia. Anca s-a gândit să facă ceva în acest sens și a rezervat camere la Hotel Denis, în Korinos, Grecia...pe malul mării, la vreo 30 km de Muntele Olimp. Asta tocmai în toiul crizei...ceea ce putea fi un semn rău...

Soțul meu a luat decizia de a ne duce cu mașina (prietenii lui pescari fac asta când vor să prindă pește grecesc) făcând un popas în Bulgaria unde a rezervat camere la Pensiunea Plamena (http://bohemia.bg.travelguide.bg/…/kashta-za-gosti-plamena-…).

Chiar în seara dinainte de a pleca am aflat vestea ca prietenul meu de suflet Kang Jang Won a fost internat de urgență cu hemoragie cerebrală.. Cam știu ce înseamnă asta, o învățătoare de la noi din comună a scăpat cu viață dar a rămas cu mari sechele...Ar fi putut fi alt semn rău. 

La pensiune au fost întâmpinați de gazde cu atâta căldură, de parcă făceam parte din familie. Pensiunea e doar de 2 stele dar pentru noi a fost foarte confortabilă...camere foarte curate, mobilate cu gust (de fapt ni s-a oferit un apartament cu dormitoare decomandate) baie cu duș și apă caldă, televizor, cană de fiert apă și ceai și cafea la dispoziție, o cafetieră expresso pe care n-am știut să o folosim, frigider, cuptor cu microunde...poate am uitat ceva...

N-am avut inspirrația să fac poze la casă sau la grădina mică dar frumoasă...O să vă prezint doar ceva ce iubesc de când eram mică...niște pietre, geode de fapt...multe pietre, de un alb sclipitor, aduse din Grecia.

Cel mai important lucru e că ne-au dat un pont...pentru că a doaua zi era sâmbătă și tot orașul urma să plece in Grecia, era mai bine să ne sculăm mai de dimineață ca să nu fie coadă mare la Makaza...
De altfel nu am stat prea mult nici la Podul Prieteniei Giurgiu Ruse care e in reparații capitale...Toate miturile despre ce ni se poate întâmpla în Bulgaria s-au dovedit, din fericire pentru noi, doar sperietori.

Ni s-a recomandat un pub excelent dar...la pubul lăudat nu e bine să te duci fără recomandare...Ne-am plimbat puțin prin oraș (trăiască invenția numită GPS, Anca ne-a fost de mare ajutor, eu nu știu să-l folosesc. 

Pentru drum Florin a folosit Google Maps offline și nu știu ce GPS special (la întoarcere...la dus Anca a fost baza...

Singurul lucru care mi-a întunecat bucuria călătoriei a fost decesul lui Kang Jang Won...de câte ori îi văd poza pe Timeline, afișată la prieteni îmi vin lacrimi în ochi. Și nu numai atunci...

 Geodele despre care vorbeam mai sus


Am fost surprinsă să văd busuioc italienesc folosit pentru înfrumusețarea orașului.


Cârciumăresele astea erau uriașe...


Aș putea numi strada unde am făcut fotografiile Strada Smochinilor, atăt de mulți erau.









Obiectiv turistic: Orașul Vechi....pe cel nou nu am reușit să-l vizitâm...



Biserica bulgărească. Ce m-a surprins în vecinătatea ei era că pe toți stâlpii erau afișe dedicate memoriei celor decedați. Am aflat ulterior că se anunță astfel comemorări și alte evenimente legate de cei duși.



City Garden

Diverse monumente

Lira de apă, fotografiată la întoarcere, din mașină.


Cel mai mare hibiscus care există, Hibiscus Mutabilis. Fotografiat tot la întoarcere.

Nu știu exact ce floare e...








vineri, 31 iulie 2015

Journey (Călătoria) by Claudia Lee He In.

Cred că prima poezie coreeană pe care am citit-o cu ajutorul mașinilor de tradus este una scrisă de poeta Claudia Lee He in și publicată de prietenul care îmi lipsește încă, dr Hong...Nu mai știu exact numele acelei poezii dar știu că părea foarte simplă, cu puține cuvinte, dar plină de simțire. Pe vremea aceea nu cunoșteam nici măcar alfabetul coreean...

Ulterior am aflat, din surse scrise în limba engleză, că această călugăriță benedictină s-a luptat cu cancerul în condițiile în care câțiva dintre prietenii ei foarte apropiați părăsiseră lumea aceasta. Am găsit o poezie mai lungă, tradusă în engleză, numită Journey = Călătoria, pe care voi încerca să o traduc în română. Sper să nu vă încurce intercalarea versurilor în română cu cele în nengleză...așa îmi e mai comod să traduc.


Journey by Claudia Lee He In.

“Since I was born
De când m-am născut
I have been a pilgrim
Am fost o pelerină
I was born between high mountains and low lakesides in Gangwon Province
M-am născut între munții înalți și malurile joase ale lacurilor din Provincia Gangwon
My journey is like climbing every day
Călătoria mea e ca o cățărare zilnică
Like walking on the water
Ca și mersul pe apă.
Now
Acum
I am sick very much
sunt foarte bolnavă
My life gets heavy
Viața mi-a devenit dificilă (grea)
But my mind is light like wind blowing to the mountains
Dar mintea mi-e ușoară ca vântul care bate prin munți
Like a bird that flies over the lake
Ca o pasăre care zboară peste lac.
Before I end my life
Înainte de sfârșitul vieții
I will tell it
Am să spun
To all of them I met on the streets
Tuturor celor pe care îi întâlnesc pe stradă
Waving my hands
Fluturănd din mâini
For the moments to cry much
Pentru moment să plângă mult
I accepted it as love
Am acceptat că este ca dragostea
I was happy, thankful and beautiful.”
Am fost fericită, recunoscătoare și frumoasă.

În fotografie este și coperta cărții pe care a scris-o,  “As If Leaves Are Seen After Flowers Fall” =  ”Dacă frunzele ar apărea după ce cad florile”

 Am să copiz și un articol despre ea în engleză, dar nu-l mai traduc.

Leaves chants gratitude for life, hope

Sister Lee Hae-in, a Catholic nun and poet, chronicles dealing with cancer and the death of loved ones in “As If Leaves Are Seen After Flowers Fall” (Samtoh: 288 pp., 12,800 won), the cover of which is shown on the right.
/ Courtesy of Lee Hae-in, Samtoh

By Chung Ah-young

Sister Lee Hae-in, a Catholic nun and poet, has published a book written during the five years she was fighting cancer, and in the wake of a series of deaths of those who were close to her.

But the tragic incidents seem to make her faith and passion for life stronger than ever, as she looks back to the moments of pain, and, moreover, endurance.

Her writing in “As If Leaves Are Seen After Flowers Fall” (Samtoh: 288 pp., 12,800 won) shows the process of overcoming obstacles in a sophisticated way and sometimes so calmly that it’s touching. Lee has provided words of life, love and hope to readers through her poetic language, and emphasizes the importance of hope this time again to anyone, anywhere.

Her language is intensified with illustrations by Hwang Gyu-baek who portrays stone walls and a small bird we could pass by without noticing their existences.

Above all, her writings include her heartfelt messages full of yearnings and traces of the late figures such as Stephen Cardinal Kim Sou-whan, Ven. Beopjeong, Father John Lee Tae-suk, writer Jang Young-hee and essayist Pi Cheon-deuk.

Consisting of six chapters, the book has a preface written by the late author Park Wan-sue, actually a letter to Lee before Park died on April 16, 2010. Lee and Park had a solid friendship with each other. The letter reveals more heart-breaking messages from Park, saying “You are the holy tree in my hometown. I don’t want to see the tree withered during my life. I want to leave this world with your cares. Please, live longer than me. God, think my request a pity.”

Lee likens our lives to a tree which drops flowers but replaces them with leaves, reflecting on her fears and sorrows to see those who were close to her pass away.

“As if leaves rise after flowers fall, if somebody leaves me, his/her empty place feels bigger... Through the entire life, if we have wisdoms to better manage our sorrows when we meet and part people, can our lives be happier?”

Her book also contains several pieces of the letters exchanged with the late revered monk Beopjeong with whom she had many things in common in regard to observing life and gratitude beyond their religions. The Buddhist monk revealed his warm, frugal and restraint life and friendship between the two through the letters. “I regret that I didn’t go to Bulilam (a small temple just behind Songgwang Temple in South Jeolla Province) even though he invited me there,” said Lee. The correspondence includes Beopjeongletters written in the 1980s in Bulilam and in the 2000s at a rustic cottage in Gangwon Province. The writing captures the beautiful landscape of the natural background where the monk lived along with his warm-hearted observations of life.

Also, her portrayal of convent life shows her daily journals written in 2010 while she received treatment for cancer and struggled to beat the sorrow of her colleagues dying before her, but didn’t lose peace rather it kept a delightful tone in discovering the trivial happiness in daily lives.

“I tried to wake myself up and write the Christmas letters, not to fall into a kind of asthenia and say hello to the visitors in the convent. Or I tried to listen to neighbors’ small talk in the alley and the post office. Anyway I had to make the efforts to get out of myself. Cancer patients tend to suffer depression. So to prevent this, I should try harder,” she said.

To commemorate the deceased figures, she wrote poems and verses full of yearning and respect to them. She recalled the memory of the late cardinal. “One day, the cardinal asked me if I received treatment for cancer and I said ‘yes’ and then he said, ‘You’re so great.’ So I almost tore it up. Since then, I have said so to those who endure all the pains as the cardinal did,” she said.

Toward John Lee Tae-suk who devoted his life to the Sudanese people as a medical practitioner and Catholic missionary, she said his love made all the people unite through his devotion and effort to adapt himself to the local environment. “I heard you were shouting that life filled with selfishness and complacency is not a desirable one through your strong silence,” the author said.

The book closes with her poem “Journey,” which condenses her perspectives on life and sympathy for all that is disappearing

joi, 30 iulie 2015

Slava Deșartă

Articolul a fost publicat în Calendarul Ortodox. Mie mi se pare că se potrivește foarte bine pentru net, fie rețele de socializare, fie bloguri sau situri. Sigur, toată lumea care publică, în special creații originale, ar dori ca munca lui să fie apreciată, în cazul nostru cel mai adesea cu Like sau cu comentarii pozitive.

Dar de aici și până a ne perverti părerile și convingerile numai pentru a fi pe placul eventualilor cititori e o cale lungă. Iar dacă e vorba de formatori de opinie sau articole destinate educației e cu atât mai gravă ”adaptarea” la gusturile și părerile celorlalți. Eu mărturisesc cinstit că apreciez o corecție sau chiar o părere contrară pentru că îmi dau ocazia să îmi dezvolt ideile, dar nu-mi pasă foarte tare dacă unele din articolele mele deranjează pe cineva.

După atâta introducere hai să transcriu o parte din articol...


”Sfântul Ioan (după icoana ilustrativă de pe pagină cred că e vorba de Ioan Botezătorul) menționează, în scrierile sale, mai multe semne care ne arată că am fost prinși în ghearele slavei deșarte. Astfel, slava deșartă intră în viața noastră când ne îngrijim de ce gândesc ceilalți despre noi. Își înfige rădăcinile în inimile noastre când începem să ne îngrijorăm de dezaprobarea celorlalți și să fim mulțumiți când ne aprobă. Ne robește inimile când ne bucurăm de laudele lor și ni le stăpânește când începem să lucrăm pentru cuvintele de laudă care ne aduc așa o bucurie.”

Aceeași idee pusă în versuri de marele nostru poet national Mihai Eminescu în Glossă

”De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;”

Și tot el spunea cu amărăciune și revoltă în Scrisoarea II-a

”...................................teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.”

Am folosit ultimele două versuri ca ecuson în timpul manifestației de ”golani” din Piața Uniiversității în anul 1990.

Artă comparată: Suzanne Valadon - Auguste Renoir

Hai să mă laud nițel, deși lauda de sine nu miroase-a bine, cu ce ochi format am în materie de pictură... Oricâte stiluri ar încerca un artist de cele mai multe ori e ușor să detectezi, într-o serie de tablouri oferite de exemplu de Google Search, dacă printre ele nu s-au strecurat și tablourile altor pictori, mai ales dacă ești familiarizat cu opera lui, dar se poate și la pictori ale căror creații nu le-ai mai văzut până atunci.

Mie îmi place foarte mult blogul lui Lee Pan Su, pe care îl știu de câțiva ani (de altfel și cu opera lui Kang Jang Won am făcut cunoștință întâi de pe blogul dumnealui) dar are un cusur: nu mă lasă să copiez textele și deci nu pot folosi traducerea automată ca să înțeleg exact despre ce este vorba.

Azi am deschis din nou o pagină din acest blog, dedicată artistei
Suzanne Valadon (1865-1938)  și primul lucru care mi-a atras atenția a fost un tablou care sigur nu e de ea, ci de Pierre Auguste Renoir. Uitându-mă cu atenție în dreapta jos am văzut și semnătura...Renoir.

Presupun că domnul Lee Pan Su spune în articol că Suzanne Valadon a fost influiențată, în unele din operele sale, de Pierre Auguste Renoir, lucru pe care îl veți putea constatat și voi. Primul tablou e de Renoir, celelalte de Suzanne Valadon




Tamarind

Am primit mai de mult un borcănel de tamarind pastă. Citisem despre acest condiment dar nu știam prea bine la ce să-l folosesc și nici nu am mai căutat idei pe net pentru că rețetele cu ingrediente mai rare pe la noi conțin de obicei o mulțime de produse aproape imposibil de găsit în magazinele noastre.

Dar mi-a venit idea să adaug la supa de dovlecel și alte legume tamarind ca să o transform în ciorbă (pusesem deja și un pic de zeamă de varză păstrată special pentru asemenea pofte) și a ieșit ceva foarte pe gustul meu...

Și atunci l-am rugat frumos pe Tata Google să-mi spună câte ceva despre produs...Ce mai, tamarindul ăsta e o comoară. Articolul din care voi copia are grijă să spună că nu e bine să exagerăm cu, consumul....dar se știe că nici un exces nu e bun. Văd că nu scrie și că faptul că planta e o fabacee, neam cu bobul poate produce o boală destul de gravă dacă se  consumă în cantități mari.



Sub articolul în engleză veți găsi și date în română.


    Botanical name: Tamarindus indica

Deliciously tangy and one of the most highly prized natural foods in South Asia, the tamarind – the melodic name of which comes from the Persian "tamar-I-hind," meaning "date of India" – is gaining recognition and appreciation throughout the world. Said to be native to Africa, this exotic fruit grows on exceptionally tall trees of the fabaceae family, such as peas, beans, and other legumes, mostly in the warmer, dryer areas of Asia, Mexico, and India.

Tamarind trees produce an abundance of long, curved, brown pods filled with small brown seeds, surrounded by a sticky pulp that dehydrates naturally to a sticky paste. The pods look a bit like huge, brown, overly mature green beans.

After harvest, tamarinds are sometimes shelled in preparation for export. From there, they're often pressed into balls and layered with sugary water or syrup; sometimes they're salted.

Processed tamarind products can be found in supermarkets, but remember that additives can alter the nutritional profile.

It’s better to purchase tamarind when it's fresh and still in the pod. Refrigeration is the best way to preserve the freshness for up to several months.

Health Benefits of Tamarind

As most ancient foods do, tamarind has a long history of medicinal uses. Many involve easing stomach discomfort, aiding digestion, and use as a laxative. Tamarind preparations are used for fevers, sore throat, rheumatism, inflammation, and sunstroke. Dried or boiled tamarind leaves and flowers are made into poultices for swollen joints, sprains, boils, hemorrhoids, and conjunctivitis.

Similar to the natural gums and pectins found in other foods, the sticky pulp referred to earlier contains non-starch polysaccharides, which contribute to its dietary fiber content. They bind with bile to help flush waste through the colon, decreasing the chances of it sticking around.

Each 100 grams of tamarind contain 36% of the thiamin, 35% of the iron, 23% of magnesium and 16% of the phosphorus recommended for a day's worth of nutrition. Other prominent nutrients include niacin, calcium, vitamin C, copper, and pyridoxine.

Tamarinds also contain high levels of tartaric acid, just as citrus fruits contain citric acid, providing not just a zing to the taste buds, but evidence of powerful antioxidant action zapping harmful free radicals floating through your system.

 Other phytochemicals found in tamarinds include limonene, geraniol (a natural antioxidant with a rose-like scent), safrole (a natural oil also found in sassafras), cinnamic acid, methyl salicylate (a plant essence with counter-irritant properties), pyrazine, and alkyl­thiazoles (natural flavors and fragrances derived from plants and vegetables). Each brings its own flavor and/or healing property to the fruit's overall make-up.
...............................
 Known to be useful in traditional medicine for diabetes and obesity, tamarind seed extract underwent examination to see if its high levels of polyphenols and flavonoids might increase glucose uptake in such patients. The positive expression showed a marked anti-diabetic effect, indicating the possibility of formulating a new tamarind seed extract-based herbal drug for diabetes therapy.1

In another study, many of the traditional medical uses for phytochemical-rich tamarind extracts were reported by researchers as useful in modern medicine as well. Successful therapies included: abdominal pain, diarrhea, dysentery, parasitic infections, fevers, constipation, inflammation, gonorrhea, and eye diseases.

Tamarind extracts were also reported to be antimicrobial, anti-venom, antioxidant, wound healing, and effective against diabetes, malaria, and asthma.

Geraniol, one of the phytochemicals found in tamarind, is found to be one of the substances partially responsible for suppressing pancreatic tumor growth in lab studies, without significantly affecting blood cholesterol levels. In conclusion, scientists reported geraniol as warranting further investigation for pancreatic cancer prevention and treatment

http://foodfacts.mercola.com/tamarind.html

Dulce si acrisor in acelasi timp ,tamarind este unul dintre cele mai populare fructe-condiment utilizate in Asia de Sud.In scop medicinal. poate fi folosit pentru constipatie, tulburari digestive, probleme hepato-biliare,sau raceala si febra.Este util femeilor insarcinate care au greturi si copiilor afectati de virmi intestinali.
Fructele de tamarind contin acid tartric, un antioxidant puternic care protejeaza organismul de radicalii liberi si foarte multe fitochimicale volatile, precum limonen, geraniol, acid cinamic sau salicilat de metil.Acest condiment pretuit peste tot in lume este o sursa neasteptata de minerale si vitamine importante, precum fier,calciu,zinc,magneziu potasiu si cupru.
Tamarind este bogat in multe vitamine vitale pentru sanatate:VitaminaB1,Vitamina B2,Vitamina B6,Vitamina B9,Vitamina A si Vitamina C.O mare parte din aceste vitamine joaca roluri de antioxidanti si sunt implicate in metabolismul enzimtic al corpului.
Studiile au dovedit ca tamarindul este benefic pentru urmatoarele terapii:
-Dureri de cap
-Diaree,constipatie
-Dizenterie
-Infectii parazitare
-Febra si raceala
-Boli de ochi
-Inflamatii
-Gonoree
-Cancer pancreatic.
In alimente si bauturi, tamarindul este folosit ca aroma, mai ales in preparatele de origine asiatica, precum este renumitul curry.Bucatarii din intreaga lume adauga pulpa acestui fruct tropical la o varietate de preparate:sosuri,marinade,salate,cartofi prajiti,bauturi racoroase de vara sau dulciuri.Fructele de tamarind se pot transforma usor intr-o pasta, la fel ca si curmalele
Cu ani in urma,  femeile thailandeze aplicau pasta fructului  pe fata pentru a obtine o piele catifelata ce le oferea un aspect mai tanar - datorita cantitatatii mari de AHA pe care o contine.

Tamarindul este un exfoliant natural foarte bun.

Pasta mea de tamarind provine de la Magazinul De Condimente, care a publicat și el un articol foarte interesant

TAMARINDUL(Tamarindus Indica)cunoscut si ca tamarindo,magyi,imli ,face parte din familia Caesalpiniaceae,o familie de plante tropicale leguminoase,inrudite cu fasolea.
TAMARINDUL este un copac originar din Etiopia,de unde s-a raspandit in India.A fost adus apoi in regiunea mediteraneeana si in America Centrala in sec al XVI-lea .Acum este cultivat in toata lumea dar in mica masura.
TAMARINDUL are pastai maro de culoarea scortisoarei,cat un deget si putin curbate.Pastaile atarna intr-un copac inalt de pana la 25 metri,care are frunze ovale,in forma de pana.Florile sunt foarte frumoase,cu petale albe in exterior si frunze interioare cu vinisoare de un rosu inchis,cu margini galbene.Din aceste flori se dezvolta pastaile.O parte carnoasa maro-neagra cu pete rosii si cavitati de cca 12 mm sunt acoperite de o coaja fragila. Cavitatile sunt indepartate,apoi pulpa este uscata,fiind consumata sub forma de bucati sau pasta.Gustul este dat de marea concentratie de acizi fructici.Tamarindul este bogat in acid tartaric si contine acizi malici,succinici,citrici si oxalici.
TAMARINDUL se imparte in doua grupe,dupa gustul sau.Tamarindul dulce,din zona Tailandei si a Vietnamului, are pulpa fructului maronie,pufoasa si dulce cu seminte rotunde.Tamarindul acru,Din zona Indiei si Pakistanului, are seminte turtite,pulpa aproape neagra si un gust dulce-acru,care aminteste de dropsurile acrisoare.
TAMARINDUL are efect laxativ.in urma cu secole,cantitatea de vitamina C din tamarind era suficienta pentru a-i proteja pe marinari de scorbut.
TAMARIND,etimologic,provine din cuvantul arab “Tamr Hindi” ceea ce inseamna curmale indiene.India a exportat mult tamarind,iar semintele semana putin cu cele ale curmalelor.In zona Caraibelor,limonadele sunt produse cu pulpa de tamarind,zahar si apa.
TAMARINDUL are un gust placut fructat si putin acru.
TAMARINDUL este un condiment popular in bucatariile din Africa de Est,India,Asia si America Latina.Este folosit asemanator cu cu sucul de lamaie sau otetul,punandu-se in mancarurile de carne si peste,ca si in legume,orezsi tocanitele de legume.Intrucat tamarindul este bogat in pectina,este folosit in sosul Chutney,jeleuri si marmelada.O specialitate populara in sudul Indiei este Vindaloo,o mancare cu carne de porc,probabil derivat al specialitatii portugheze-Porco vinho e alho.In bucataria europeana,popularul sos Worchetershire contine tamarind.
TAMARINDUL,fie ca este sub forma de pastai,pulpa,pasta sau sirop se gaseste in magazinele de condimente sau in magazinele care comercializeaza specialitati indiene,asiatice sau mexicane.Pastaile pot fi pastrate luni intregi.Cand pastaile sunt fragile,fructul este vechi.Totusi,gustul este inca bun.Pasta se geseste in borcane;poate fi pastrata multa vreme sub forma de bucati sau sirop.
TAMARINDUL bucati trebuie dizolvat in apa fiarta.Daca vreuna dintre bucati contine seminte,acestea trebuie indepartate.Tofu se tine de multe ori in sirop de tamarind,care ii confera acestui produs fad din soia o aroma placuta.Tamarindul se asociaza cel mai bine cu ardeiul iute de orice fel.
HUMMUS CU TAMARIND DIN SUDAN:
3 linguri(50 gr) tahini
2 cani(500 gr)naut din conserva sau fiert si strecurat
2 linguri(30 gr)pasta de tamarind acra
1 buc de 2cm de ghimbir proaspat dat pe razatoare
Sare de mare
Piper negru proaspat macinat
½ lingurita(2 ml)zeama de lamaie
1 catel de usturoi trecut prin presa
1 lingura(15 gr)frunze de coriandru uscate
1 lingura(15 ml)ulei de masline extravirgin
1 lingurita de boia de ardei
Pt tahini:
50 gr seminte de susan
1 lingurita(5 ml ulei de masline)
Intr-o tigaie fara ulei incingeti semintele de susan avand grija sa nu se arda,2-3 min.Lasati sa se raceasca.Intr-un blender puneti semintele si uleiul si dati la viteza maxima pana se formeaza o pasta omogena.
Pt hummus:
Peste tahini din blender adaugati toate celelalte ingrediente cu exceptia coriandrului, a uleiului de masline si al boia de ardei si procesati pana obtineti o pasta omogena.Adaugati putina apa numai daca este nevoie.Rectificati asezonarea.Puneti intr-un castron si presarati cu boia de ardei,coriandru uscat si ulei de masline.Serviti cu lipie libaneza pe care ati separat-o in doua si ati dat-o la cuptor cca 10 min sau pana devine crocanta.POFTA BUNA!!!







marți, 7 iulie 2015

Atenție la editare!

Ce înseamnă o singură literă...Cunoscătorii de Engleză cred că vor descoperi imediat, în tabloul de mai jos, la ce mă refer. Pentru ceilalți voi încerca să explic.

Tabloul face o comparație între adepții curentului numit New Age și Creștini referitor la mai multe subiecte. Uneul dintre ele este SELF care înseamnă SINELE...

La New Age scrie: Divine/ Good, Control our destiny.
Adică Divin/ Bun, Controlează destinul nostru.

La Crestini scrie: Creature is not divine, but MAD in the image of God
John 14 & Psalm 8...
Adică Creația nu este divină, ci este nebună (scuze, dar așa scrie acolo) după imaginea lui Dumnezeu.

În mod evident este vorba de o greșeală de editare, trebuia să scrie MADE, adică făcut...Lipsește litera E...

Blasfemia nu-mi aparține, e a celor care au supervizat tabelul și l-au făcut public în această formă.

Și acum am să copiez după Biblia Ortodoxă online Ioan Capitolul 14 și Psalmul 8


Sfânta Evanghelie după Ioan

Capitolul 14
1.     Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.
2.     În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
3.     Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.
4.     Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.
5.     Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
6.     Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
7.     Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.
8.     Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.
9.     Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
10.     Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui.
11.     Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea.
12.     Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
13.     Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul.
14.     Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.
15.     De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
16.     Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17.     Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18.     Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19.     Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20.     În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
21.     Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
22.     I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii?
23.     Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.
24.     Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.
25.     Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
26.     Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.
27.     Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.
28.     Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.
29.     Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla.
30.     Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine;
31.     Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit aşa fac. Sculaţi-vă, să mergem de aici.

Psalmi

Psalmul 8
1.     Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.
2.     Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător.
3.     Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
4.     Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
5.     Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.
6.     Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
7.     Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului;
8.     Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor.
9.     Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!

luni, 6 iulie 2015

Grețile, bre!

Grecii ăștia...Găndire tipic comunistă. Cineva e obligat să le dea...

Ca și cum stai în casa altuia, chipurile cu chirie dar tu nu-i plătești nici un ban, ba mai mult, te și înprumuți de la proprietar pentru traiul (îndestulat în comparație cu alții, am văzut un tabel, dacă nu e cumva contrafăcut Grecia ar fi pe locul 3 în ce privește cuantumul pensiilor pe Europa) și dacă acesta îndrăznește să-ți ceară banii înapoi faci ca la noi pe 11 Iunie 1948, îi confiști casa și zici că a fost a ta dintodeauna.

Nu văd ce altă soluție ar avea Tsipras, în afară de asta haiducească, ca să nu fie nevoit să impună poporului, care l-a votat cu atâta drag la referendum, măsuri de austeritate...

joi, 2 iulie 2015

Ce verde era valea mea Solanum Crispum și alte plante toxice

Solanum Crispum

Cunosc planta asta din copilărie. Este una dintre plantele despre care părinții nu uitau niciodată să ne spună că este otrăvitoare. Nu numai florile sunt foarte frumoase, dar și fructele, de un stacojiu aprins. Este foarte decorativă încât dacă nu consumăm nimic din ea e OK. 

Tot decorativă dar mult mai periculoasă este planta numită popular ”turbăciunea câinelui” iar în engleză ”deadly nightshade” Atropa Belladona. Aceasta are florile asemănătoare cu Solanum Crispum (solanacee amândouă) dar face fructe negre, extrem de otrăvitoare. Are Agatha Cristie un roman în care a fost comisă o crimă folosind frunzele acestei plante în locul celor de salvie. O singură frunză poate ucide un adult.

Deasemenea toxică este și măselarița, Hyoscyamus niger sau ”stinking nightshade” care se găsea din belșug în comuna unde mi-am petrecut copilăria, dar noi nu ne jucam cu ea pentru că mirosea urât, cum îi și spune numele în engleză. 

În fine, ultima plantă cu care ne jucam știind că e toxică e ciumăfaia, Datura Stramonium. Mai este numită și Jimson weed or Devil's snare pentru că locuitorii orașului Jimson din America i-au cules frunzele crezând că e spanac și s-au intoxicat. 

O altă plantă toxică cultivată în gospodării în scop decorativ este frumosul leandru, cum i se spune la noi, Oleandru cum e numit în alte părți. Am auzit o poveste înfricoșătoare cu o bunică doritoare să-și întărească nepoții punând în apa lor de baie frunze de leandru dar provocându-le astfel moartea. Nu știu ce fel de frunze ar fi trebuit folosite, evident că nu cele de leandru.

Am găsit un articol despre plante otrăvitoare în care scrie că până și fumul de la arderea leandrului e toxic, provocând moartea. http://www.mnn.com/…/photos/13-plants-that-could-k…/oleander

Spre marea mea uimire am aflat că și narcisele galbene, zarnacadelele, ( Narcissum) sunt toxice, atât bulbii cât și frumoasele flori.

Mai cresc prin curțile noastre temuta  Cucută-de-baltă (Cicuta virosa). Socrate a fost otrăvit cu suc de cucută, deasemenea tatăl lui Hamlet, prințul nefericit al Danemarcei. Există unele umbelifere asemănătoare dar netoxice  (cucuta poate fi usor confundata cu napul sau cu pastarnacul!) ....ca să fiu sigură mă feresc de toate.

Îmi amintesc și acum cât de tare înțepau fructele de ricin, Ricinus communis pe care trebuia să le culegem în locul colectiviștilor care...Am fost însă avertizați să nu ne lăsăm înșelați de asemănarea boabelor de ricin cu fasolea pentru că ricinul e foarte toxic. Celebra ”umbrelă bulgărească” a folosit ricinul pentru eliminarea fizică a dușmanilor regimului comunist.