Slava Deșartă

Articolul a fost publicat în Calendarul Ortodox. Mie mi se pare că se potrivește foarte bine pentru net, fie rețele de socializare, fie bloguri sau situri. Sigur, toată lumea care publică, în special creații originale, ar dori ca munca lui să fie apreciată, în cazul nostru cel mai adesea cu Like sau cu comentarii pozitive.

Dar de aici și până a ne perverti părerile și convingerile numai pentru a fi pe placul eventualilor cititori e o cale lungă. Iar dacă e vorba de formatori de opinie sau articole destinate educației e cu atât mai gravă ”adaptarea” la gusturile și părerile celorlalți. Eu mărturisesc cinstit că apreciez o corecție sau chiar o părere contrară pentru că îmi dau ocazia să îmi dezvolt ideile, dar nu-mi pasă foarte tare dacă unele din articolele mele deranjează pe cineva.

După atâta introducere hai să transcriu o parte din articol...

”Sfântul Ioan (după icoana ilustrativă de pe pagină cred că e vorba de Ioan Botezătorul) menționează, în scrierile sale, mai multe semne care ne arată că am fost prinși în ghearele slavei deșarte. Astfel, slava deșartă intră în viața noastră când ne îngrijim de ce gândesc ceilalți despre noi. Își înfige rădăcinile în inimile noastre când începem să ne îngrijorăm de dezaprobarea celorlalți și să fim mulțumiți când ne aprobă. Ne robește inimile când ne bucurăm de laudele lor și ni le stăpânește când începem să lucrăm pentru cuvintele de laudă care ne aduc așa o bucurie.”

Aceeași idee pusă în versuri de marele nostru poet national Mihai Eminescu în Glossă

”De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;”

Și tot el spunea cu amărăciune și revoltă în Scrisoarea II-a

”...................................teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.”

Am folosit ultimele două versuri ca ecuson în timpul manifestației de ”golani” din Piața Uniiversității în anul 1990.