Prietenul Regelui.
A fost odată un rege care era încântat de întâlnirile cu un rabin care locuia în capitală. Cei doi vorbeau despre multe lucru lururi și regele era mereu uimit de înțelepciunea și deșteptăciunea rabinului. Nimeni nu se putea compara cu sfaturile înțelepte ale rabinului.
Regelui îi plăcea să meargă în excursii pe câmpii și păduri și l-a invitat și pe rabin ca să poată discuta una și alta.
Rabinul avea obiceiul să întrețeasă în conversație ideea de hashgacha pratis, (providență divină). Adesea îi amintea regelui că ”toată lumea este susținută de mila (caritatea) celui Preasfânt (Domnul) fie EL lăudat.
În una din aceste ieșiri regele a început să se pregătească de popas. Acompaniat de rabin, preferatul său, regele a insistat ca acesta să campeze împreună cu el.
Nefiind familiar cu toate pregătirile necesare popasului, rabinul tot învârtea un topor. Deodată un strigăt ascuțit a străpuns pădurea...strigase nimeni altul decât regele. Rabinul l-a lovit din greșeală pe rege și i-a retezat un deget.
Regele, înfuriat, a chemat gărzile și le-a cerut să-l arunce pe rabin în cel mai întunecat și mai izolat colț al turnului.
Lunile au trecut și mâna regelui s-a vindecat, încât l-a cuprins din nou dorința de a face o excursie, de data asta într-un loc exotic aflat la foarte mare distanță.
În timpul călătoriei simțea lipsa înțelepciunii rabinului.
Într-o junglă deasă regele a fost sfătuit să nu părăsească tabăra pentru că se aflau în preajmă nativi ostili. Curiositatea l-a incitat pe rege să vrea să vadă împrejurimile în toată frumusețea lor.
În una din plimbările înafara taberei regele a fost capturat de canibali. Obiceiul canibalilor era să inspecteze cu luare aminte captivii înainte de a-i găti. S-au alarmat când au văzut că regelui îi lipsea un deget. Au luat asta drept un semn rău și l-au dus eliberat pe rege ducându-l aproape de tabără.
Regele era plin de bucurie. Accidentul cauzat de rabin i-a salvat viața. Imedial s-a hotărât să se întoarcă în capitală ca să vorbească, cu rabinul.
Când a ajuns la palat imediat l-a eliberat pe rabin. Regele l-a chemat în camera lui și l-a întrebat:
”Dragă rabinule, tu mereu mi-ai vorbit de providența divină și cum totul ne vine din cer pentru binele nostru iar eu am văzut asta. Dar spune: cum s-a manifestat providența divină în cazul tău? Tu ai fost închis multe luni în turn, unde e binele în asta?
Rabinul a zâmbit și a spus ”Majestatea Voastră, dacă nu aș fi fost în turn aș fi fost cu tine și canibalii m-ar fi mâncat, Doamne Ferește!”
Ce lecție putem învâța de aici? a întrebat regele.
După un moment de gândire rabinul a răspuns:
”Poate lecția este că fiecare este în esență un prieten al Celui Mai mare Rege, Creatorul cerului și al pământului. Deoarece EL este un priten bun și adevărat trebuie să avem încredere că toate experiențele noastre, chiar și cele negative, sunt numai spre binele nostru.
Iată și povestea originală:
The King’s Friend
Once there lived a king who delighted in meeting with a rabbi who lived in the capital city. The two would talk about many things, and the rabbi’s insight and sharp intellect amazed the king time and again. No one could compare in advice and wisdom to the fascinating rabbi.
The king enjoyed going on outings in the countryside and forest, and he would invite the rabbi so that they could discuss the events and issues.
The rabbi had a way of always weaving into the conversation the idea of hashgacha pratis, (divine providence). Often he would remind the king that “the whole world is sustained by the charity of the Holy One, blessed be He.” (Berachos 17b)
On one of these outings, the king began to set up his camp. Accompanied by the rabbi, his companion of choice, the king insisted that the rabbi camp together with him.
Unfamiliar with the all the preparations and activities involved in setting up a camp, the rabbi fumbled with the axe. A bitter scream pierced the forest, a scream from none other than the king himself. The rabbi had mistakenly hit the king, damaging his hand forever by chopping off one of his fingers.
Enraged, the bleeding king had his guards imprison the rabbi immediately, with swift orders to put him into the darkest most remote chambers of the dungeon.
Months passed, and the king’s injury slowly healed. His hand was getting stronger, and his desire to go on one of his outings finally made him plan an exotic expedition to many far-off lands.
Throughout his trips, he missed the wisdom and companionship of the gifted rabbi.
In a dense jungle, the king was warned not to leave the camp, because hostile natives were close by. Curiosity sparked the king’s adventurous spirit and he wanted to see the area in all of its beauty.
On one of his hikes outside the camp, the king was captured by cannibal tribesmen. The custom of the cannibal tribe was to inspect captives before cooking. They were alarmed to find that the tempting captive before them had a missing finger. Immediately they declared it a bad omen, and left the king close to his campgrounds.
The king was filled with joy. The rabbi’s accident had saved his life. He immediately set out to return to his capital. He had to speak to the rabbi.
When the king arrived at his palace, he instantly set the rabbi free.
The king met the rabbi in his private chambers and asked him:
“Dear rabbi, you have always spoken of divine providence, and how everything comes down from heaven for our good, and I see that here. But rabbi, I have one question: what was the divine providence as it relates to you? You were in the dungeon for months; where is the good in that?”
The rabbi smiled as he answered, “Your majesty, if I wasn’t in the dungeon, I would have been with you, and the cannibals would have eaten me, G‑d forbid.”
“What lesson can we take from all this?” asked the king.
After some thought, the rabbi answered.
“Perhaps the lesson is that everyone is essentially a friend of the ultimate King, the Creator of heaven and earth. Since He is a true and good friend who wants the very best for us, we must have faith that all our experiences, even the seemingly negative ones, are really for the best.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu