joi, 4 aprilie 2013

Cantece de aur coreene Partea III

Cand acum cativa ani imi spunea cineva ca ii place f mult muzica asta, coreeana, n-am fost prea entuziasmata...Aveam alte prioritati, in plus computerul meu nu era prea performant si era o problema sa ascult cantece...Deocamdata computerul asta merge mai bine iar flash playerul crapa numai de cateva ori pe zi, nu chiar la fiecare cantec...:)

Ca rspuns la cantecele postate pe fb in ultimele zile am primit o multime de linkuri catre videoclipuri cu cantece, atat in engleza cat si in coreeana. Unul provine de la familia Ban, zic familia pt ca nu stiu niciodata cand e Marian si cand e Nona online. Amandoi sunt oameni f cumsecade, si amandoi fac comentarii care imi merg la inima. Este un cantec despre nostalgia coreenilor care sunt plecati dincolo de hotarele tarii lor, si isi amintesc cu duiosie de meleagurile lasate in urma.

Mi-au pus link spre situl unde se afla atat videoclipul cat si versurile in coreeana si engleza. Incat mie nu imi va fi greu sa fac traducerea in romana.

나의 살던 고향은 (My hometown that I lived in)

 꽃피는 산골 (Is a flower blooming mountainous place)

복숭아꽃 살구꽃 아기진달래 (With peach blossum flowers, apricot flowers and baby azaleas )

울긋불긋 꽃대궐 차리인 동네 (Various palace of flowers in the neighborhood)

그 속에서 놀던 때가 그립습니다 (I long for the time I played in that place)

꽃동리 새동리나의 옛 고향 (My old neighborhood was a flower neighborhood and bird neighborhood)

파란 들 남쪽에서 바람이 불면 (When the harsh blue wind blows from the south)

냇가의 수양버들 춤주는 동리 (The weeping williow of the creek dancing in the neighborhood)

그 속에서 놀던 때가 그립습니다 (I long for the time I played in that place)


Orasul in care am crescut si trait
Este un loc muntos acoperit de flori
Cu flori de piersic, cais si azalee pitice
Tot felul de flori in vecinatate
Mi-e dor de timpul cand ma jucam acolo
Locul din vecini era un loc cu flori si pasari
Unde sufla vantul aspru si albastru din sud
Iar salciile plangatoare de langa parau danseaza in vant
Mi-e dor de timpul cand ma jucam acolo.

Am sa folosesc pentru ilustrare superbele tablouri ale prietenului meu  Kang Jang Won.

















Pentru ca in una dintre imaginile din videoclip apare un copil care calareste o vaca sau un bou, lucru obisnuit la tara, am inteles eu de la unii dintre prietenii mei coreeni, am ales un tablou al lui Kim Ki Chang (1913-2001), supranumit Un Bon



















Si pentru ca nu am gasit nici o salcie pictata de un coreean am apelat la una pictata de Birger Sandzen














Am sa inserez videoclipul cu acest cantec




Al doilea cantec mi-a fost recomandat de un prieten coreean la pachet cu altele. L-am ales penntru ca astazi n-am iesit din casa. M-am uitat numai pe fereastra cat de urata e vremea de afara, cu cer intunecat, ploaie si vant. Am cautat si am gasit versurile in coreeana. Probabil mi-ar fi mai usor de tradus daca m-as invrednici sa imi dezvolt mai repede vocabularul si gramatica coreeana (cu totul diferita de a noastra, si se stie cat de dificila e gramatica romana) dar cum mai am mult pana acolo, daca voi ajunge vreodata (partea proasta e ca nu am reusit sa gasesc un dictionar, cica ar exista unele in franceza) ma multumesc cu traducerile automate.

그리움이 눈처럼 쌓인 거리를
나혼자서 걸었네 미련때문에
흐르는 세월따라 잊혀진 그 얼굴이
왜 이다지 속눈썹에 또다시 떠오르나

잊어야지 언젠가는 세월 흐름 속에
나혼자서 잊어야지 잊어봐야지
슬픔도 그리움도 나혼자서 잊어야지
그러다가 언젠가는 잊어지겠지

다웠던 그 눈길 목소리 어딜갔나
아픈 가슴 달래며 찾아 헤매이는
가을비 우산속에 이슬 맺힌다

Like the cluttered streets of this longing eyes.
I walked alone because of your foolish
Flowing along the years a forgotten face
Why is floated over and over again on my eyelashes

should one forget amid all these years
I must take alone should forget about forgetting
Forget the sad longing have I alone
Then one day you'll forget

nice noting voice wherever you went away
Sore chest is down and soothe
Autumn rain umbrella amid a dewy.
Bing

Accumulated distance. Longing eyes like
Myself foolish because geoleotne
His face forgotten along the flowing years
Is why eyelash again tteoohreuna

Forget home sometime over the years, in the flow
Forget myself gotta forget bwayaji
Sorrow, nor should have lost myself longing
Then one day the will all be forgotten

Where did the voice of its eye-friendly and wotdeon 
Sore breasts at appeasing wander in search
Dew maethinda umbrella in the autumn
Google

Stit zicala aceea cand doi iti spun ca est beat, du-te de te culca. Mai multi prieteni coreeni mi-au spus ca Bing nu e de incredere. Dar spuneti-mi si mie ce ma fac in cazul de mai sus? Abandonez fara lupta incercarea de a intelege ce vrea autorul versurilor sa trasmita in acest cantec sau fac o sfortare sa transcend nenorocirile astea de traduceri automate? Ati ghicit raspunsul:

Colind singur pe strazile aglomerate
Cu ochii plini de dor, proastul de mine...
I-am uitat fatsa odata cu trecerea anilor
Si-atunci de ce imi pluteste mereu agatata de gene?

Daca ar trebui cateodata cineva sa uite ceva in curgerea anilor
Ar trebui sa uite sa se uite pe sine
Ar trebui sa uit singura tristetea de a-o dori (langa mine)
Si atunci intr-o zi totul va fi uitat.

Unde s-au dus vocea ei placuta si ochii prietenosi?
Caut sa-mi alin inima indurerata
Sub umbrela pe care cade ploaia tomnatica.

Cred ca nimeni nu a redat atat de bine in pictura ploaia si singuratatea ca Leonid Afremov:















































Si daca vreti sa vedeti si videoclipul, il inserez aici cu mentiunea ca am oservat mai de mult ca, atunci cand ploua in Coreea, barbatii devin foarte romantici. Poate ar trebui sa ploua mai des, mai ales in Coreea de Nord. Asta in eventualitatea ca nu li s-au spalat de tot creierele. Judecand dupa tablourile pictorilor proveniti din Coreea de nord, vazute pe blogul lui Lee Pan Soo, nu le lipseste deloc sensibilitatea.

2 comentarii:

Traveling Hawk spunea...

Mie personal imi place muzica asta, mai ales a doua melodie.

Apropo de romantismul barbatilor coreeni. Eroii lor din seriale sunt foarte romantici dar se pare ca, in viata reala, ar fi niste oameni aspri. Nu stiu nimic concret, am citit prin diverse locuri. As vrea sa cred ca nu e adevarat, fiindca e prea frumos!

Iti multumesc pentru aceasta postare, Viorica, pentru tablourile intr-adevar minunate ale prietenului tau si pentru Afremov, pe care nu il cunosteam. Oricate rele ne-ar aduce internetul, el aduce totusi si lucruri grozave. Sa ne gandim doar ce limitati erau "seniorii" inainte, ce putine alternative aveau. Acum insa, parca abia astepti sa scapi de celelalte treburi, sa te lipesti de calculator:)

Viorica spunea...

Ma bucur ca iti place. Mie internetul mi-a adus o gramada de bucurii, cum ti-a adus si tie. Una din bucurii este aceea ca am cunoscut , virtual si real, o multime de oameni minunati, printre care si tu.