joi, 24 martie 2011

Devirtualizare de suflet

Am inceput sa scriu pe acesta tema inca de luni dar nu stiu ce s-a intamplat ca atunci cand eram gata sa public s-a sters tot-tot. M-am enervat asa de tare incat abia acum mi-a trecut. Deci:

Pe Impricinat il stiu de mult, virtual, inca de pe la inceputurile bloggeritului meu. Imi place enorm cum scrie (m-am bucurat tare cand am reusit sa gasesc "Vindecatorul" lui, apoi am mers la un targ de carte numai de dragul lui, ca sa cumpar "Adrenergic!") si cu timpul am inceput sa am pt el un respect deosebit. 

Una din marile mele dorinte de bloggerita era sa fiu si eu pe blogrollul lui insa mult timp mi-am cautat degeaba numele acolo. Cand imi pierdusem orice nadejde minunea s-a produs. Se pare ca intarzierea avea o explicatie f simpla, nu se pricepe la IT.

Acum vreo doua veri am participat la prima mea devirtualizare in grup, organizata de Madelin. Trebuia sa vina si el dar, cum spunea Vlad, "ne-am petrecut". Nu-i nimic, mi-am spus, vor mai fi si alte ocazii. Cu grupul respectiv, fumatori infocati, nu m-am mai intalnit, eu am alergie la fum si ei au fost prea delicati ca sa ma mai expuna vreunui risc.

Si cand imi pierdusem orice nadejde sa ne mai devirtualizam face-to-face (ca unilateral fenomenul se petrecuse, fiind invitat 'mnealui la un post TV, ba chiar i-am auzit glasciorul la un miting) o intamplare in sine neplacuta ne-a inlesnit devirtualizarea. Nu degeaba se spune ca in tot raul e si un bine. Nu stiu cum va fi simtit-o el, pt mine a fost o raza de soare. Si luni, cand si-a gasit putin timp sa stam de vorba, am fost coplesita de caldura din glasul lui, de calmul si seriozitatea cu care a ascultat-o pe mamita, de duiosia cu care mi-a vorbit de fetita lui, Haralambina, ale carei patanii descrise de el pe blog au facut deliciul nepotelei mele.

Deja Madelin si apoi el imi dovedisera ca bloggerii pot fi prieteni adevarati. Acum sunt convinsa ca netul, cu toate capcanele lui, poate si sa deschida usile prieteniei pt oameni despre care altfel nu as fi avut ocazia sa stiu ca exista, Impricinatul fiind doar unul dintre ei.

2 comentarii:

disa spunea...

Frumos mai prezinti tu lucrurile, Viorica!!

Viorica spunea...

Le prezint asa cum le simt.