Lună, tu...

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Si gândirilor dând viată, suferintele întuneci;
Mii pustiuri scânteiaza sub lumina ta fecioară,
Si câti codri-ascund în umbră strălucire de isvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutesti pe miscătoarea mărilor singurătate!
Câte tărmuri înflorite, ce palate, ce cetăti,
Străbătute de-al tău farmec, tie singură-ti arăti!
Si în câte mii de case lin pătruns-ai prin feresti,
Câte frunti pline de gânduri, gânditoare le privesti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeste globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac...
Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii
Deopotrivă-i stăpâneste raza ta si geniul mortii;

Și acum după ce am copiat aceste minunate versuri eminesciene hai să vedem cum arăta luna ieri pe cerul patriei și cum arăta ea în diverse tablouri culese de pe net.

Asta e luna fotografiată de mine iar mai jos sunt tablouri de Vincent Van Gogh.

The Starry Night

Moonlit Landscape

Road With Cypresses

Cypresses Și iară, și iară o poză făcută de mine cu alte tablouri, unele mai puțin faimoase dar interesante, în special primul, prin acuratețea imaginii:

Moon Pastel, by John Russell, 1795

Half Moon Painting by Goce Ilievski, Macedonia

Painting by Kimberlee Le Ceve

The Crucifixion (detail), by Jan van Eyck, ca. 1440–41

Half Moon by Kimberlee Le Ceve

Și acum, după ce am admirat-o în fotografii și tablouri hai să apostrofăm luna împreună cu George Topărceanu

Apostrofe la lună de George Topârceanu „Per amica silentia lunae...“ Glob rătăcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul, Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate! Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur, Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, - Câți săraci din lumea asta, când lucești în noaptea tristă, N-ar voi să fii monedă, să te lege-ntr-o batistă? Sloi de-argint ce se topește în azurul dimineții! Veșnic te-au iubit amanții, veșnic te-or cânta poeții Lăudând în osanale mincinoasa ta splendoare, Dar tu vei rămâne veșnic rece și nesimțitoare. Apariție banală ca un fund de farfurie! Talere cu două fețe! Cap de monstru fără trup! Orologiu fără ace! Nastur de manta! Chelie! Felinar! Conrupătoare de minore! Cantalup! Cum poți tu privi de veacuri globul nostru de argilă Și atâta suferință, - fără să te stingi de milă? Pieri în noaptea neființei, rece simbol de minciună, Piei și lasă-ne mai bine cerul nopții fără lună!