Lună, tu...

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Si gândirilor dând viată, suferintele întuneci;
Mii pustiuri scânteiaza sub lumina ta fecioară,
Si câti codri-ascund în umbră strălucire de isvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutesti pe miscătoarea mărilor singurătate!
Câte tărmuri înflorite, ce palate, ce cetăti,
Străbătute de-al tău farmec, tie singură-ti arăti!
Si în câte mii de case lin pătruns-ai prin feresti,
Câte frunti pline de gânduri, gânditoare le privesti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeste globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac...
Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii
Deopotrivă-i stăpâneste raza ta si geniul mortii;

Și acum după ce am copiat aceste minunate versuri eminesciene hai să vedem cum arăta luna ieri pe cerul patriei și cum arăta ea în diverse tablouri culese de pe net.

Asta e luna fotografiată de mine iar mai jos sunt tablouri de Vincent Van Gogh.

The Starry Night

Moonlit Landscape

Road With Cypresses

Cypresses Și iară, și iară o poză făcută de mine cu alte tablouri, unele mai puțin faimoase dar interesante, în special primul, prin acuratețea imaginii:

Moon Pastel, by John Russell, 1795

Half Moon Painting by Goce Ilievski, Macedonia

Painting by Kimberlee Le Ceve

The Crucifixion (detail), by Jan van Eyck, ca. 1440–41

Half Moon by Kimberlee Le Ceve

Și acum, după ce am admirat-o în fotografii și tablouri hai să apostrofăm luna împreună cu George Topărceanu

Apostrofe la lună de George Topârceanu „Per amica silentia lunae...“ Glob rătăcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul, Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate! Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur, Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, - Câți săraci din lumea asta, când lucești în noaptea tristă, N-ar voi să fii monedă, să te lege-ntr-o batistă? Sloi de-argint ce se topește în azurul dimineții! Veșnic te-au iubit amanții, veșnic te-or cânta poeții Lăudând în osanale mincinoasa ta splendoare, Dar tu vei rămâne veșnic rece și nesimțitoare. Apariție banală ca un fund de farfurie! Talere cu două fețe! Cap de monstru fără trup! Orologiu fără ace! Nastur de manta! Chelie! Felinar! Conrupătoare de minore! Cantalup! Cum poți tu privi de veacuri globul nostru de argilă Și atâta suferință, - fără să te stingi de milă? Pieri în noaptea neființei, rece simbol de minciună, Piei și lasă-ne mai bine cerul nopții fără lună!

Tort dietetic de mere și frișcă.

 Istoric:

Acum câteva luni am mers la Bebe Tei din Plaza Mall și am cumpărat, între altele, pudră de roșcove și făină de cocos. Diana mi-a făcut cadou o pungă de făină de migdale. 

Acum vreo două săptămâni am mers la Târgul de la Agronomie și am cumpărat mere golden deliciosus foarte coapte și dulci.

De ziua noastră, a mea și a Dianei am decis să folosesc aceste ingrediente pentru un tort. Zis și făcut. Am curățat șase mere de coajă, le-am ras și le-am dat soțului meu să le stoarcă bine de suc. A folosit o cârpă albă, curată. 

Am pus într-un castron cam 100g unt, vreo trei linguri de pudră de roșcove (atenție, e foarte dulce, deși nu are zahăr ci alte zaharuri) și patru ouă întregi. Am bătut totul cu mixerul. 

But first am bătut conținutul a trei cutii mici de frișcă lichidă Dorna cu câteva picături de esență de vanilie și de rom și apoi stevia praf cam vreo trei linguri. 

Am adăugat în castron făină de cocos și de migdale (am pus ”din ochi” cam trei linguri cu vârf de fiecare, am pus și esență de vanilie și de rom, am pus și merele rase și stoarse și am amestecat bine până a ieșit un aluat destul de consistent pe care l-am copt într-o cratiță de 2l tapetată cu hârtie de copt unsă cu unt la 180 de grade C timp de 25 de minute. 

Am lăsat blatul să se răcească puțin și l-am pus pe platou. Când s-a răcit de tot l-am îmbrăcat în frișcă, am pus rondele de ananas iar în mijlocul rondelelor am pus zmeură pe care o aveam în congelator. Remarcați că nu am folosit deloc zahăr, doar Stevia pentru frișcă. M-am bazat pe dulceața naturală a roșcovelor și a merelor. 

Rondelele de ananas au un oarecare conținut de zahăr, dar nu foarte mult. Le puteți dona celor care nu suferă de diabet sau le puteți consuma cu parcimonie.

Hobby

 O scurtă listă a hobbyurilor mele:

Literatură

Teatru Radiofonic

Cuvinte încrucișate

Filme, Seriale,

Medicină

Muzică (de ascultat, că de interpretat... e de ajuns să spun că sunt atât de afonă că nici la cor nu m-au primit și nici nu cânt la vreun instrument).

Dans.

Campionate de Fotbal, în special mondiale, dar mi-a cam trecut.

Patinaj Artistic,

Pictură, sculptură,

Limbi străine, învățate, mai mult sau mai degrabă mai puțin, bine.

Fotografiat (orice, flori, copaci, păsări, peisaje...)

Cred că umblatul, mai mult aiurea, pe net nu se pune, dar este totuși o pasiune.

Vaaaai, cum am putut să uit? Să fac și să inventez feluri de mâncare,

Plăcinta de ciuperci și glicemia

Ieri am avut poftă de plăcintă cu ciuperci. Ca să nu lepăd cumva m-am dus la supermarket, am cumpărat un pachet de aluat foietaj, o cutie mare de ciupercuțe champinion și 6 cepe roșii nu prea mari (nu aveau mari). Cașcaval și usturoi aveam acasă.

BAD IDEA! nu pentru că e post și aluatul e făcut, teoretic, cu unt sau pentru că am ras cașcaval deasupra ci pentru că la un moment dat mi s-a făcut foarte sete. O sete imperioasă, care cerea neapărat măsurarea glicemiei. Oroare, 299ml/l. Pentru asemenea situații doctorița de diabet mi-a prescris insulină rapidă. Ceea ce am și injectat.

Numai că taman atunci era ora la care trebuia să injectez insulina retard. Am calculat eu aproximativ cam câți carbohidrați am băgat în mine și am injectat în consecință.

Numai că s-a întâmplat ce era de așteptat, cele două insuline au intrat în sinergia mă-sii și cine era să leșine de dimineață la 57mg/l glucide? Eu, și poftele mele nesăbuite.

Tot la sfatul unei specialiste în diabet știu că în asemenea cazuri trebuie să consum ceva foarte dulce, bomboane a spus ea. Bomboane a spus, bomboane consum. Deci până la urmă s-ar zice că ideea cu plăcinta nu a fost chiar așa de rea.

Plăcinta ar fi avut nevoie de câteva îmbunătățiri dar nimic de zis, a fost foarte, foarte gustoasă, mai ales că ciupercuțele erau foarte fragede.

Unde dai și unde crapă

 Duminică am fost la Târgul de Produse Alimentare de la Institutul Agronomic și am cumpărat, între altele, mere Golden Deliciosus de Voinești.

După cum se vede merele, delicioase într-adevăr, sunt ecologice. Mă bazez pe faptul că nu au aspectul acela lucios de la ceara aplicată pentru a le menține proaspete mai mult timp dar și pe petele de pe coajă.

Am mai cumpărat cândva, de la unul din nenumăratele supermarketuri din zonă (pe o rază de un km avem trei Mega Image, 2 Profi, 1 Carrefour și unul numit simplu 29) o cutie cu kiwi având grijă să aleg una în care să se afle cel puțin două bucăți mai moi, semn că sunt pe cale să se coacă, deși impresia mea, poate greșită, este că cele mai cruduțe au mai multă vitamină C, fiind mai acre.

Am mai scos din congelator o cutiuță cu zmeură congelată, tot din cea cu multă vitamină C și un rest de pomelo care, oricât a stat pe masă în așteptarea coacerii, tot cu multă vitamină C a rămas.

Pentru că intenționam să fac o salată de fructe folosind două mere care deja dădeau semne că vor porni curând să umble singure spre găleata de gunoi iar afară ploua l-am rugat pe soțul meu, care oricum trebuia să se întoarcă acasă de la serviciu (da, la cei 76 de ani împliniți merge încă pe jumătate de normă la serviciu, în timp ce alții așteaptă cu mâna întinsă ajutorul social) să intre în unul din supermarketurile din drum și să cumpere o cutie de compot de ananas.

Fiindcă mă știe, de peste jumătate de secol, că nu-mi intră în voie cu una cu două, a dat telefon ca să mă întrebe ce fel de compot să ia, având în vedere și faptul că sunt diabetică iar compotul, se știe, se face cu zahăr. Mi-a citit câți carbohidrați la suta de grame sunt trecuți pe etichetă și i-am indicat să ia unul cu o lingură cu vârf de zahăr la sută, adică 14.

Atâta doar că el în drumul spre compot a trecut și pe lângă raionul cu fripturi, mai mult sau mai puțin crude și i-au făcut cu ochiul un pui fript, niște cartofi prăjiți și bere Peroni Nastro Azurro, marca mea preferată dar cu 0 alcool (dietetică, deh). Am aprobat pozitiv și astfel supa mea de legume a trecut on-hold (că nu puteam rata ocazia să folosesc romgleza).

N-am făcut poze cu păcătoșeniile alea (suntem în postul Paștelui, nu-i așa) ci numai cu produsul final folosit ca desert, adică salata de fructe (fără coniac, rom, etc și frișcă, cum e rețeta clasică).

Ca să nu păcătuim total am pus alături de puiul fript și cartofii prăjiți și câțiva castraveciori și felii de gogoșari murați produși de moi (adică eu în franceză, că sunt poliglotă, wtf), myself astă toamnă. Toate curuliile s-au dus direct pe fund și pe burtă.

Măcinici cu arome orientale.

În comuna în care mi-am petrecut copilăria de 9 Martie se mănâncă niște paste în formă de 8 numite măcinici fierte în apă cu zahăr, arome, nuci măcinate și scorțișoară. 

Înainte era o muncă destul de laborioasă prepararea acelor paste, care deseori se făcea cu ajutorul întregii suflări feminine a familiei pentru că dacă aluatul era foarte simplu, făină apă și un pic de sare, răsucirea lor era mai complicată. Apoi au apărut niște aparate speciale care decupau prin presare formele de 8 respective. Acum treaba se face la fabrică, noi cumpărăm o punguță cu prețioasele paste  și...

Anul acesta am pus apa la fiert, am aruncat pastele în ea, am pus coajă rasă de lămâie și portocale (tot din punguțe, doar nu era să amețesc căutând citrice netratate și să-mi obosesc prețioasele degete cu raderea lor) am aromatizat și cu esență de rom și vanilie, am fiert 20 de minute, am pus nuci măcinate din belșug, am adăugat și Stevia (diabet, deh) și m-am îndreptat cu hotărâre spre dulapul cu condimente.

Nu știu cum procedați voi dar eu, deși ador să improvizez, am totuși grijă să îmi procur din timp ingredientele necesare pentru anume feluri de mâncare. Cum măcinicii se fac odată pe an și în rest folosesc destul de rar scorțișoară aveam condimentul respectiv în mai multe ambalaje. Unul din ele conținea trei pliculețe și era împachetat într-o bucățică de carton de la o cutie de medicamente pe verso cu eticheta ”Condimente Orientale - Scorțișoară”.

Nu am dat nici o atenție primelor cuvinte, m-am mulțumit că scrie scorțișoară ori eu tocmai de asta aveam nevoie. Ambalajul arăta așa:

Așa, în treacăt m-am gândit că ar fi interesant să adaug un pic de chili ca să capăt un gust mai interesant, dar am renunțat repede la idee.

Când am început să mâncăm măcinicii m-am mirat că sunt cam sărați și iuți și nu reușeam să înțeleg de ce. Abia seara, când ne-a sunat ca de obicei Diana și i-am trimis și ei poza cu ambalajul de scorțișoară m-am luminat. Ea are un spirit de observație mult mai dezvoltat decât al meu și a identificat în poză o ceapă, un ardei gras, niște ghimbir, cuișoare, un ardei iute și, firește, un baton de scorțișoară. 

A fost o experiență interesantă, nu a mai rămas la ora asta nici măcar o linguriță din această supă aromată de măcinici, doar un pic din cei clasici, preparați a doua zi după toate canoanele cunoscute de ani de zile.

Facebook și paginile lui.

Io zic că e un talent să reușești să vezi partea pozitivă a lucrurilor într-o situație când în mod normal îți vine să te urci pe pereți.

A făcut echipa lui Zucky o invenție de a lega paginile cuiva cu cordoane ombilicale de contul principal. Deci contul principal ar fi mama care e legată de puii ei.

Ei bine, dacă vreau să îmi hrănesc unul din acești pui (deocamdată am trei pentru că al patrulea încă nu a fost conectat la uterul contului principal) trebuie să alerg repede la pui, să scot sânul, pardon, postarea de la locul ei și să o îndes în gura puiului, să îl las cu ea în bot și să mă întorc repede la contul principal.

Operațiunea se cheamă Switch profile și e atât de greoaie și incomodă încât pereții sunt în mare pericol să se prăbușească de atâta urcat pe ei.

Partea pozitivă este că am făcut operația asta cu cele mai recente poze de flori pe pagina numită ”Flowers from my heart”. Dacă nu se deranja Windows Explorer și reușeam să postez toate albumele pe care le pregătisem acum cred că deja eram la spitalul știți-voi-care îmbrăcată cu o cămașă albă cu mâneci lungi legate la spate. 

Love in Flames of War - serial chinezesc

Cred că am îmbătrânit degeaba dacă am ajuns să mă uit la un serial cu ilegaliști chinezi.

Dar măcar s-au priceput să ne ducă cu zăhărelul cu o încâlcită poveste de amor gen Albă ca Zăpada și vrăjitoarea cea rea care sub masca ei de femeie foarte frumoasă ascunde o răutate diabolică.

Cam așa m-am păcălit și cu serialul chinezesc "Ultimul Împărat" care m-a vrăjit în prima parte pentru că este mult mai elegant, rafinat și sofisticat decât filmul omonim al lui Bertolucci ca să devină penibil în ultima parte din cauza propagandei.

Am vorbit despre "Love in Flames of War".

Mult mai mult mi-a plăcut "Lighter & Princess", poate pentru că are o tentă mai vestică.

Până la urmă cred că tot serialele coreene și japoneze sunt mai pe sufletul meu.

Imagini:

1. 2. Ilegaliștii

3. 4. The Last Emperor The Legend (serialul chinezesc)

5. The Last Emperor - Bertolucci

6. Lighter & Princess