Era un grup de băieței care se amuzau copios pe seama celui cocoțat pe scară de frica acelui cățel care părea destul de prietenos.
”Crezi că el nu se poate urca pe scară?” a întrebat unul dintre ”prieteni”.
În timp ce îi făceam poze i-am explicat băiatului că acel cățel este prietenos pentru că dă din coadă. Atunci băiatul și-a luat inima în dinți, a coborât de pe scară și a luat-o la goană fugind cât îl țineau picioarele și strigând ”mi-e frică că mă mușcă de tricou și e un tricou scump”.
Cățelul a mai alergat un pic după el apoi s-a lăsat păgubaș. Cred că aveau dreptate copiii că ieșise din vreo curte și se rătăcise iar acum căuta prieteni.
Bineînțeles că mie nu mi-a fost deloc frică de acel cățel, care a reușit să stârnească un cor furios de lătrături din partea câinilor din curțile de pe stradă, cei cu care eu sunt prietenă și îi mângâi de multe ori.
În schimb de câinele cel negru, de talie mult mai mare mi-a fost frică și am trecut pe partea cealaltă a străzii, de unde l-am și fotografiat. Ieșise dintr-o curte cam în zona unde acum mai mulți ani a ieșit un câine dintr-o curte și m-a mușcat rău de picior.
Soțul meu spune că e foarte pașnic și chiar se uită foarte curios la trecători. Într-adevăr am observat că au trecut mai mulți trecători pe lângă el fără vreo reacție de teamă.
Dar deh, eu am rămas cu sechele de la întâlnirea cu acel câine care m-a mușcat. Știam că e foarte rău și am crezut că dacă trec în fugă de curtea aceea scap de el, dar pesemne poarta era întredeschisă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu