En esta noche negra y fría
escucho sonar una banda que está muy cercana,
y esa música me trae tu recuerdo.
Me parece que esa música es del mar,
del mar negro que ha sido nuestro amor,
mar negro, siempre negro,
porque en su cielo nunca brilla la esperanza.
Sin embargo te quiero eternamente
aunque un mar negro sea nuestro amor,
aunque mi corazón se ahogue en el recuerdo
como se agita el mar en la marea.
Y pienso que si tú escucharas el acento de esta música
sin que tú quisieras movería tu corazón al huracán.
Portret de artista boliviană Rosmery Mamani Ventura
Poetul acesta, Hugo Montero, a scris o poezie intitulată ”Mar Negro”
Desigur, nu e vorba de a Marea Neagră a noastră, ci marea iubirii sale.
În noaptea asta neagră și rece
ascult sunetul unei orchestre din apropiere
și muzica asta îmi amintește de tine.
Mi se pare că este muzica mării,
marea neagră care a fost iubirea noastră,
marea neagră, pentru totdeauna neagră
pentru că niciodată nu a strălucit a speranță.
Fără îndoială iubirea mea e eternă
deși amorul nostru a fost o mare neagră
deși inima mi se sufocă de amintiri
cum se agită marea în timpul mareei.
Și cred că dacă tu ai asculta accentele acestei muzici
Fără să vrei inima ți se va mișca precum un uragan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu