Acum, mai ales de când mi s-a scos tiroida în Octombrie, încap cu greu în ei. Am ajuns la 77 de kg. Am avut un tonus bun, pandemia nu m-a afectat psihic, m-am simțit bine. Dar de două zile simt că încep să clachez. Am momente când mă învârt prin casă și nu mai am chef de nimic. Nu e momentul să încep o cură de slăbire, spun psihologii.
Nu e momentul ar zice, cred și cei care mi-au tratat ulcerul anul trecut, după hemoragia internă. Poate Ordonanța asta 10, care ne lasă să ieșim din cușcă în intervale ceva mai omenești mă va readuce pe linia de plutire, să reîncep turele de plimbare prin cartier pe străzile mai puțin circulate.
Poate starea mea de acum se datorează și faptului că am cam tras de mine cu exercițiile pe stepper care au început să mă obosească. Lasă că-mi revin eu. Am trecut prin perioade mai rele și... au trecut.
Și ca să-mi mai vină inima la loc o să pun și aici poze cu mâncare, de la Florii, Paști și ultimul weekend.
Întâi masa de Florii:
După cum se vede faptul că am sărbătorit numai noi doi, eu și Florin, nu m-a demoralizat. Nici faptul că Paștele s-a petrecut într-un cadru mult prea intim nu a avut efect negativ asupra mea. Mai jos sunt poze din ajun, cu ce am bucătărit. Ouăle colorate au fost cumpărate de Diana (draga de ea a făcut aprovizionarea pentru mine în fiecare săptămână, nici nu a intrat în casă, ne-a înmânat cumpărăturile de pe scară)
Iată și masa de Paști. La amintirea atâtor bunătăți deja mi-a crescut moralul. Și curuliile depuse.
Vă las să ghiciți voi ce reprezintă fiecare poză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu