Dar eu cred că e mai degrabă un prilej de introspecție, de înțelegere a ceea ce trebuie schimbat în acestă lume care a devenit din ce în ce mai păcătoasă, înclinată fiind spre consumerism, spre satisfacerea mai degrabă a nevoilor materiale decât a celor spirituale.
Și așa cum contemporanii conaționali ai lui Iisus doreau doar dobândirea libertății palpabile de sub jugul roman, fără a căuta măcar să înțeleagă sensul adânc, spiritual, al învățăturilor sale, așa și acum sunt mulți în lume care își doresc ca la finalul acestei nenorocite situații în care ne-am pierdut mare parte din libertatea la care știm că avem dreptul își doresc doar să se întoarcă la viața dinainte, cea în care mult prea mulți gândesc că dictonul latin ”Homo homini lupus” este singurul corect.
Nu am să încerc măcar să ofer aici ce cred eu că ar trebui să fie liniile directoare ale societății după redobândirea, fie chiar și parțială, a libertății de mișcare, ci doar câteva tablouri celebre având ca temă Învierea Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu