Pesemne dacă mergeam la observator sau pe o câmpie aș fi putut vedea o bucățică de eclipsă. Sau poate era suficient să mă aflu pe malul Lacului Morii, într-o zonă cu clădiri mai joase.
Numai că am avut două idei mai puțin fericite...una a fost să trag un pui de somn după amiază și în loc de 17:00 cum îmi programasem mental să mă trezesc am sărit din pat la 17:45. Eclipsa se putea vedea între 17:11 și 18:09. Nu-i vorbă că erau toate șansele ca din cartierul meu să nu o pot vedea atât de devreme.
Nu-mi imaginam că voi fi în stare să ies din casă cu asemenea viteză, în cinci minute eram complet echipată și am ieșit pe ușa blocului. Dar aici a intervenit a doua idee proastă și anume în loc să merg spre est am pornit spre sud și astfel am irosit minute bune uitându-mă pe cer și nevăzând nici măcar o rază de lună.
Noroc că m-am întâlnit cu o vecină pe care am întrebat-o unde ar putea fi luna și ea mi-a indicat direcția corectă. Am încercat întâi să fac poze ”din mână”, fără să mă sprijin pe ceva. Sony-ul meu de buzunar are anti-blurr până la zoom 30, dar pentru a obține o imagine mai amănunțită a lunii e nevoie de un zoom mult mai mare.
În alte dăți, când am fotografiat superluna la zoom aproape de 60, cât e maximum, luna umplea frumos ecranul pe care se poate vedea cam cum va arăta poza finală. De data asta la acel zoom luna ”dădea pe afară”, ca să zic așa.
Am fost impresionată de faptul că atunci când am făcut primele poze persoanele care treceau (toate tinere) se aplecau ca să nu îmi intre în cadru. Nu știau că la înălțimea la care era luna și la zoomul atât de mare ceea ce era pe pământ nici nu exista în cadru. Totuși le-am zâmbit recunoscătoare.
Dacă am văzut că imaginea pur și simplu dansa pe ecran m-am sprijit întâi de un zid, apoi de unul din cofrajele care protejează teii plantați de curând de Primăria Sectorului 6. Plantarea acestor tei e o idee excelentă pentru că unii din teii falnici care parfumau cartierul în fiecare primăvară au fost tăiați cu ocazia avântului constructiv de după 89.
Până atunci ne tot vizita perechea prezidențială iar zvonurile spuneau că au idei mărețe cu acel loc, dar se pare că încă nu se hotărau ce să facă. Tot ce au reușit a fost să creeze un mare maidan pe malul lacului mutând locuitorii prin Crângași și alte cotețe care se construiseră.
Zic cotețe pentru că erau cam aceleați condiții în blocuri din cauza economiilor la care ne siliseră ca să-și facă toarșul damblaua de a plăti datoria externă. Ar fi fost bine ca cei care sunt azi la guvernare să se priceapă mai bine la economie sau să se priceapă la ceva, pur și simplu.
Se zvonea că vor face una cu pământul și amărâtele noastre de blocuri din prefabricate, dar a venit decembrie 89 și blocurile au rămas la locul lor.
Dar să mă întorc la luna noastră. Am făcut mai multe fotografii dar am ales câteva care sunt ceva mai reușite. Camera mea foto are un inconvenient, nu pot poza luna cu zoom mai mic de 30 pentru că apar fenomene de difracție și altele...
Primele poze vor arăta luna cu zoom aproape normal, apoi vor fi unele un pic mai neclare, cam cu zoom 55, vreo trei mai clare dar cu imaginea mai mică și în sfârșit unele cu zoom aproape de maxim (60) în care am putut surprinde doar fragmente din satelitul nostru natural a cărui imagine e cam cu 15% mai mare decât de obicei din cauza apropierii sale de pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu