Din ciclul ”Ce-am mai cumpărat din piață”

Când am văzut cele câteva ii expuse am crezut că sunt de mână. Sunt cusute pe pânză topită. Am încercat una, am văzut cum arată pe dos și m-am lămurit...de aia văd din ce în ce mai multe ii pe stradă pentru că cineva a făcut rost de o mașnă de cusut și de modele tradiționale de cusături, pe care le-a aplicat pe pânză topită și acum le vinde la un preț destul de convenabil, 80 de lei bucata. Poate or fi și mai ieftine în altă parte, eu atât am plătit.

Poza am postat-o întâi pe face book acolo am aflat, din comentarii, că ar putea fi Made in China. Nu e produsă în china, cie Made in India. Prietenele spun că marfa indiană e mai bună și lucrată mai cu grijă. Într-adevăr, am o rochie lungă indiană cu aplicații care îmi place foarte mult dar se șifonează foarte repede. O prietenă spune că are cașmir în compoziție, de aceea se șifonează.

Zmeură - trufanda. Tot din ciclul ”Ce-am mai cumpărat din piață” (copiat de pe facebook)

E vorba de Piața Veteranior, din Cartierul Militari. Aveam de ales, să cumpăr la kg sau la pahar. Prima dată am mers după ora 19:00 și vânzătoarea a scăzut prețul paharului de la 8 lei la 6. E vorba de zmeura cu boabe mai mici. Mai era pe o tarabă, cu 30 lei/ kg. Cireșele au ajuns între 5,50 kg cele comune și 10 cele pietroase.

A doua zi am ajuns spre prânz. Se vindea zmeură numai la pahar, 8 lei paharul. Am cumpărat un pahar din cea cu boabe mai mari dar s-a dovedit a fi de calitate proastă, a doua zi deja am aruncat câteva boabe mucegăite.

Pentru mine zmeura e cel mai bun fruct de pe lume...Cum zice Suzana Tanase organismul cere. El știe mai bine ce îmi trebuie.

Pâine cu ceapă. 

Eu, din cauza diabetului trebuie să fiu foarte atentă câtă pâine consum zilnic. Poate de aceea nici nu mai cumpăr franzelă, ci tot felul de alte sortimente, neagră, graham, cu semințe, etc.

Acum am fost curioasă să văd cum e acestă pâine cu ceapă. Vânzătoarea din incinta Complexului Veterani a fost tare amabilă, m-a asigurat că e foarte bună. Mirosea frumos, parcă a plăcintă cu carne cu multă ceapă.

Chiar a fost foarte bună și pentru că tot aveam drum acolo (plătisem medicamentele dar am uitat să le iau, le-am recuperat fără nici o problemă) am decis să mai cumpăr una. De data asta am nimerit o vânzătoare foarte acră, poate se sculase cu fața la cearșaf, poate o durea ceva.

Deocamdată nu am gustat noua achiziție. Parcă nu mai miroasea la fel. Flămândă am fost sigur, pentru că fusesem să dau sânge pentru analize. 

Una din prietene mi-a spus că nu arată prea bine. I-am răspuns că am pozat și pe față și pe dos, ca să zic așa, pentru că a doua are semințe de mac numai pe vatră.

În Piața Veteranilor este o pescărie care are mereu marfă bună. Am intrat să văd dacă există ceva care să mă tenteze și primul lucru pe care l-am văzut a fost ligheanul cu midii la 12 lei kg.

Cum deja mâncasem de două ori midii, odată la Gura Portiței, culese de soțul meu, fierte într-un ibric cu adaos de plic curry de la o supă instant și a doua oară în excursia în Bulgaria de acum câtva timp, la ferma de midii Dălboca, cu varză și ananas, am cumpărat imediat un kg.

Clar erau midii de cultură (zic erau pentru că nu mai sunt). Le-am îndepărtat suportul, care conținea și pui de midii pe care le puteți vedea în pozele 6 și 7, le-am spălat, le-am pus într-o cratiță, am turnat peste ele apă clocotită (fiartă în cana electrică, leac contra Alzheimerului sau facebook care ne face să uităm oalele pe foc) am turnat praf de curry și am așteptat să se deschidă. S-au deschis toate, semn că erau vii și nu trebuie aruncate.

La sugestia soțului meu am fiert niște cartofi noi (frecați bine cu periuța de unghii, nu m-am strofocat să curăț toată coaja, am învățat asta de la o englezoaică mai leneșă) în zeama în care am fiert midiile, la care am mai adăugat niște turmeric, piper și praf de chili preparat în casă. Eu am fost foarte încântată de rezultat, Florin a fost mai puțin entuziast.

Asta e tot. Sper că nu v-am plictisit.