miercuri, 3 iulie 2013

Syndrome--K Drama ---Spitalul Universitar

De la o vreme nu ma mai pasioneaza asa de tare serialele sud coreene...Nu e de mirare, imaginatia mai are scapari, sursele de inspiratie care pareau inepuizabile se dovedesc totusi limitate, intrigile incep sa se repete si desfasurarea actiunii incepe sa devina din ce in ce mai previzibila. Efectul de deja vu devine si el din ce in ce mai prezent...

Acum sigur ca acest fenomen nu e caracteristic doar pentru productiile coreene...La fel s-a intamplat pe vremuri cu filmele cu Jean Marais, de exemplu, sau cu nuvelele sud americane, sau cele indiene, chiar si serialele americane depasesc uneori limita pana la care noutatea le face atragatoare si incep sa se invarta in cerc, combinand la nesfarsit personajele existente, chiar daca din cand in cand mai apar si unele noi.

Ce am admirat insa mai mereu in seriale, indiferent de tara care le-a produs, este profesionalismul actorilor, si in acest domeniu jos palaria in fata celor sud coreeni, ei sunt in top. Pacat ca limba lor e departe de a fi lengua franca precum engleza si astfel poate fi (dar nu e) un handicap pentru ca munca lor sa fie recunoascuta pe plan global.

Trebuie sa mai apreciez ceva, munca extraordinara a celor care traduc serialele in engleza, facandu-le astfel accesibile unor mase largi de spectatori. Sigur, nu intotdeauna aceste traduceri sunt reusite, uneori sunt chiar deficitare rau, cum am constatat urmarind pe Drama Crazy primele episoade din serialul despre care vreau sa va vorbesc in continuare. Din fericire serialul a fost scos de pe Drama Crazy si l-am urmarit pe Korean Drama, unde traducerea a fost mult mai acceptabila. Stiu ca se lucreaza sa se traduca si in romana, sunt prietena de fb cu fata care s-a inhamat la o munca atat de titanica, dar nu am urmarit si nu va pot da mai multe detalii.

De cand incerc, cu rezultate destul de descurajatoare, sa studiez limba coreeana, imi dau seama ce multa munca este necesara pentru a reusi cat de cat o traducere cat mai apropiata de sensul original al dialogului.

Dar nu numai dialogul mi-a adus insatisfactii ci si o oarecare neglijenta in detalii. De exemplu inca de la inceputul serialului ne-o prezinta pe eroina principala circuland nonsalanta prin spital dupa o operatie foarte grea pe creier, dar coafura era, ca in celebra reclama la fixativul pentru par, impecabila.  La un moment dat cineva a realizat ca ar fi trebuit sa aiba macar un pansament, si a aparut unul minuscul, care apoi a fost scos de eroina si aruncat undeva. 

O alta insatisfactie a fost produsa de unghiurile de filmare. Am observat si in alte seriale ca uneori unghiul e atat de nepotrivit, incat apar imagini blurate ale obiectelor aflate intre personaj si obiectivul camerei de filmat, de parca s-ar filma un film porno (ei da, am vazut si din acestea, la TV). Sigur, cand filmarea se produce intr-un spatiu real (in cazul acesta un spital) si nu in studio e mai greu sa obtii o imagine clara, dar eu inclin sa cred ca profesionalismul cameramanilor nu se ridica la nivelul celui al actorilor.

In ce priveste drama propriu zisa au existat mai multe clisee, cum ar fi cel al triunghiului sau chiar patratului amoros, cel al copiilor nascuti in afara casatoriei, drama femeii sarace care isi creste singura copilul facut cu cineva care a preferat dragostei satisfactiile materiale si pozitia sociala de invidiat, precum si dorinta acerba de razbunare a celui nedreptatit de alegerea facuta de tatal sau.

Dupa ce am vazut Signs care mi s-a parut mult mai bine inchegat ca actiune serialul asta mi s-a parut ceva mai searbad. Totusi, tinand cont ca l-am urmarit cu oarece intensitate trebuie sa recunosc ca a reusit sa ma tina in priza ceva mai mult decat Faith, poate si datorita simpaticei Han Hye Jin, bine cunoscuta noua ca So Seo No din Jumong. Iar daca o sa mai spun ca si cel care l-a interpretat pe Printul Do jin din Kingdom of the winds, 박건형 / Park Gun-hyung (Park Geon-hyeong),  o sa intelegeti si mai bine de ce l-am urmarit pana la final. 

Finalul insa parea a fi tras la indigo dupa unele filme americane, previzibil si, pentru mine, frustrant. Chiar daca rezultatele cercetarii au fost obtiunte cu mijloace extrem de discutabile sa arunci aiurea in vant atata munca mi se pare o risipa inadmisibila, chiar daca in felul acesta chipurile s-ar obtine o satisfactie morala.  Nu ma refer la documentul propriu zis, care bineinteles ca e o fictiune, ci la atitudine. 

Pana sa se ajunga la acest final s-a mai apelat la un cliseu, des intalnit in filmele americane, in special cele SF: in fata opresiunii duse pana la extrem cei care au avut de suferit se aliaza si duc un razboi underground, recurgand chiar la mijloace neortodoxe cum ar fi inselatoria pentru a pedepsi pe cel rau.

As mai fi vrut sa fac o paralela cu serialele americane cu medici, din care eu nu am urmarit indeaproape decat ER al lui Spielberg si Chicago Hope, dar nu prea exista comparatie, este o diferenta neta de abordare, precum si sa amintesc de romanul atat de interesant, tradus la noi cu numele Spitalul Universitar, din pacate cineva mi l-a imprumutat prin anii 70 si nu imi mai amintesc autorul si probabil nici titlul nu era acelasi, deh, atunci se incalca intr-o veselie copyrightul, dar am renuntat.

Dar tot am sa spun ca, din putinul pe care il cunosc eu despre Spitalul nostru Universitar din Bucuresti (pentru situatia medicilor din tara noastra va recomand sa cititi un articol in care este pomenit si numele unui bun prieten al meu, blogger cu numele Impricinatul de Corn, Florin Chirculescu) cel din serial parea mult mai bine dotat...Dar nu o sa vedem niciodata la noi personalul spitalului incolonat ca la armata ca sa ii faca o primire demna de un sef de stat unui client foarte bogat si foarte influient. S-a incercat ceva asemanator in anul 1966, cand a vizitat Ceausescu Complexul Grozavesti si am fost scosi din camine ca sa ii dm onorul insa totul a fost ca la noi, ceva grotesc si destul de lipsit de disciplina. 

Pentru ca eu cred ca diferenta de baza intre coreeni si noi asta e, in ciuda anilor indelungati de tot felul de dictaturi poporul nostru a ramas unul nonsalant si nedisciplinat in timp ce la ei se pare ca disciplina este in sange.

 Am sa copiez din Drama Wiki date despre serial apoi o sa adaug fotografii din diverse surse de pe internet.

  • Title: 신드롬 / Syndrome
  • Genre: Medical, thriller
  • Episodes: 20
  • Broadcast network: JTBC
  • Broadcast period: 2012-Feb-13 to 2012-Apr-17
  • Air time: Monday & Tuesday 20:45
  • Original Soundtrack: Syndrome OST

Synopsis

A medical thriller drama set in the world of neurosurgery. A family of surgeons with complicated ties perch at the top of the hospital hierarchy, with son Cha Yeo Wook deciding to follow in his parents' footsteps by becoming a neurosurgeon. Lee Hae Jo is a talented intern who joins the department despite having a less priviledged background than Yeo Wook, and the two develop a bickering friendship while the mysterious doctor Kang Eun Hyun also shows an interest in Hae Jo.

Cast

Supporting Cast

Production Credits

Episode Ratings

Episode ratings for the JTBC drama Syndrome
Date Episode Nationwide Seoul
2012-02-13 01 0.926 -
2012-02-14 02 0.796 -
2012-02-20 03 0.770 -
2012-02-21 04 0.798 -
2012-02-27 05 0.818 -
2012-02-28 06 1.100 -
2012-03-05 07 0.995 -
2012-03-06 08 1.190 -
2012-03-12 09 1.105 -
2012-03-13 10 1.154 -
2012-03-19 11 1.155 -
2012-03-20 12 1.351 -
2012-03-26 13 1.480 -
2012-03-27 14 1.319 -
2012-04-02 15 1.885 2.245
2012-04-03 16 1.508 -
2012-04-09 17 1.643 -
2012-04-10 18 1.582 -
2012-04-16 19 1.812 -
2012-04-17 20 1.890 -









 

Posted by at
Labels: ,

2 comentarii:

Traveling Hawk spunea...

Gata, daca ai pomenit de cei doi actori, sigur il caut, sa il vad si eu!

14 iulie 2013 la 06:24
Viorica spunea...

Ma bucur ca ti-am trezit interesul

15 iulie 2013 la 13:27

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)