Dintotdeuna mi-au placut zilele cand chiciura isi asterne peste tot ce nu misca acele ei marunte dar atat de spectaculoase. si nu odata am regretat f tare ca nu am la indemana un apaprat foto ca sa imortalizez cumva acele minuni delicate care ni se infatiseaza privirii. Primele poze pe care le-am facut cu Sony au avut tocmai acest subiect. Era cam tot pe vremea asta, sau poate in ianuarie, cand Bucurestiul a stat acoperit de o ceata groasa care parea ca nu mia vrea sa plece timp de cateva zile. Atunci promoroaca parea asemanatoare unei mantii de dantela, acum a fost mai rara, a disparut peste zi, topita de razele vesele ale soarelui dar ma bucur ca am reusit sa surprind cateva imagini deosebitee, amestecate cu altele mai banale. Va las sa le vedeti pe toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu