vineri, 17 februarie 2012

Fried Rice--Orez Prajit

De curand am vazut intr-un serial asiatic ca cineva pregatea orez prajit. Sau asa parea. Si cum imi ramasese un rest de orez fiert m-am gandit ca nu ar fi rau sa incerc sa pregatesc si eu ceva macar asemanator. Stiti ca imi place sa experimentez, atunci cand ma apuca, tot felul de retete noi, fie inventie proprie, fie luate din carti de bucate (credeti-ma am o colectie apreciabila, atat pe hartie, cat si pe net). 

Cum n-am gatit in viata mea orez prajit am apelat la o carte de bucate pe care o am de mult, primita cadou de la o familie prietena din Taiwan (helas, am pierdut legatura) dar din care n-am apucat sa incerc nici macar una din retete pt ca nu reuseam sa am niciodata toate ingredientele necesare. Cartea se numeste "The Complete Asian Cookbook" si e aspectuoasa dar, dupa parerea mea, are un defect, retetele nu sunt puse pe tari (poate si pt ca unele sunt comune mai multor tari) ci pe feluri de mancare.

Cand eram inscrisa la Biblioteca Engleza (British Council) am imprumutat carti de bucate care aveau capitolele pe tari : India, Thailanda, Filipine, etc, am si experimentat unele retete, daca nu am avut chiar toate ingredientele am mai apelat si la propria fantezie, unele preparate au fost reusite, altele nu, imi amintesc ca mi-a placut mult un fel numit Rellenong Talong, adica vinete umplute cu carne, un fel filipinez. 

De data asta am fost surprinsa sa vad ca am in camara sau congelator toate ingredientele necesare pt fried rice, eu am modificat putin cantitatile. Reteta cerea de pilda doua cesti (de ceai) de orez fiert, eu am avut cred doar una (nu m-am apucat sa murdaresc o cesca numai pt atata lucru, doar tot eu trebuia sa o spal). Mai zicea reteta sa folosesc sunca, eu aveam niste pastrama haiduceasca preambalata. Deasemenea zicea ca trebuie sa prajesc mazare congelata, nu stiu ce fel de mazare congelata au chinezii (reteta e chinezeasca) dar eu ma indoiesc ca cea din congelatorul meu ar fi fost comestibila daca o prajeam fara sa o fierb in prealabil, asa ca am folosit fasole verde fiarta si apoi congelata. 

In camara mea se gasesc mai multe feluri de ulei (deh, am si eu pasaricile mele, le tin in camara) de floarea soarelui, de masline (sansa), extravergin de masline, de susan, de samburi de struguri, si de arahide, le folosesc cam cum imi trazneste pe moment, de data asta reteta cerea ulei de arahide. In congelator se mai afla si un pachet cu creveti, imi permit cateodata sa ma rasfat cu delicatesa asta destul de piparata la pret (altele se rasfata cu blanuri si bijuterii, sau mergand la spa sau coafor...eu...) 

Am cumparat unul mai accesibil la pret si abia cand l-am desfacut am vazut ca poza de pe el, cu creveti intregi, nu era doar de frumusete, ci de data asta leopardul vopsit din zicala era si pe gard si inauntru. Mai neplacut a fost faptul ca nu erau nici macar curatati. Un singur punct pozitiv au avut, nu a fost nevoie sa-i deveinez (sa le scot intestinul gros) pt ca pareau nehraniti de ceva vreme. Daca nu se scoate acel intestin exista mari sanse sa crantane in dinti nisipul care se poate afla in el, mi s-a intamplat sa fiu servita cu astfel de creveti.

In prealabil am taiat pestisori doua cepe mici si, pt ca reteta cerea si ceapa verde iar ceapa cumparata asta toamna (cam cat o nuca ceva mai dezvoltata, pt ca un ou ar parea supradimensionat langa ea, pretul insa a fost extrem de convenabil, sub un leu kg) tinuta acoperita cu ziare ca sa nu se iuteasca la lumina soarelui, s-a iarovizat (nu stiu cati mai cunosc termenul asta lysenskian, Lysenski a fost un savant sovietic care a descoperit ca daca se tin cartofii acoperiti incoltesc mai repede si astfel permit sa se obtina recolte f timpurii, pt ca se pun in pamant cu lastarii gata dezvoltati, metoda se numeste iarovizare, am fost surprinsa sa gasesc termenul ieri intr-un joc de cuvinte incrucisate f usor de dezlegat) ceapa asta deci avea niste lastari verzi de toata frumusetea, bulbul pastranadu-si inca toate calitatile nutritive, am botezat respectivii lastari ceapa verde si i-am folosit si pe ei. 

Trebuia sa torn intr-un wok o lingura de ulei. Autorul cartii a fost indurator si a scris ca se poate folosi si o tigaie mai mare. Am turnat deci uleiul in tigaie si am pus crevetii la prajit. Gresit, era mai bine daca ii puneam direct, fara ulei, sa fiarba in suc propriu, pt ca erau, cum deja v-am zis, necuratati si bunatate de ulei a ramas pe coaja lor. Incat dupa ce i-am scos a trebuit sa pun alt ulei in tigaie, sa sparg doua oua, sa fac o omleta pe care apoi sa o rup in bucati  cu furculita. Am curatat shrimpii (crevetii) si i-am lasat deoparte, ouale le-am scos din tigaie si am pus in tigaie ceapa la prajit in...ati ghicit, o lingura de ulei de arahide, avand grija sa pastrez ceapa verde tocata pt mai tarziu. 

In prealabil am taiat fasii si pastrama, cand s-a prajit ceapa am adaugat fasolea fiarta si congelata (cam 1/2 dintr-o cana) orezul fiert, ouale si la urma ceapa verde. Cand totul s-a amestecat bine am luat tigaia de pe foc, am pus cam o lingura de sos de soia si am servit. Pana si mamita, care de la o vreme e mai mofturoasa chiar si decat mine (ok, are si probleme cu mestecatul, pe maxilarul de jos are dantura intreaga, pe cel de sus nu mai are nimic, se vede treaba ca  a mostenit un maxilar de la un parinte si celalalt de la alt parinte) a mancat tot ce i-am pus in farfurie (adica f putin, pt ca asa mananca ea).
Cred ca v-ati dat seama ca poza e din carte, pt ca atunci cnd am terminat de preparat minunea mi-a fost asa de foame incat nu mi-a ars de facut poze.

Niciun comentariu: