Lupul Alb

Despre Pavel Corut stiam, in afara de faptul ca a facut parte din Securitate, ca a scris o serie de carti destul de controversate. Marturisesc ca nu am simtit dorinta sa le citesc. Facand o vizita pe pagina unei prietene de pe facebook, aflata peste ocean dar cu puternice nostalgii ale radacinilor sale, am ajuns sa vad un videoclip de o frumusete tulburatoare, care mi-a facut cunostinta deodata cu doua poezii de Pavel Corut. Si trebuie sa spun ca poeziile sunt pe masura cantecului interpretat de Daniel Avram.

Normal ca am cautat versurile, pe care le-am si gasit pe un forum, insa am gasit si o alta versiune a Lupului Alb, de data asta cu ilustratii inspirate din istorie, dar tot f interesanta, cantata tot de Daniel Avram. Am sa inserez mai jos cele doua videoclipuri si apoi versurile.

Jertfa Lupului Alb

Sunt punte către celălalt tărâm,

Cu trupul meu vă voi deschide cale,

În urma voastră eu o să rămân

Un vis-albastru dintr-o blândă vale.

Cu mâna-ntinsă am cerşit la Porţi

Un strop curat din sfânta nemurire.

Eu, cel urât şi cel hulit de toţi,

Voi înflori a voastră regăsire.

Mă veţi simţi alăturea de voi,

Un ram de timp, înveşmântat în soartă,

Veţi pomeni de vremea de apoi,

De Lupul Alb ce v-a trecut de Poartă,

Veţi trece peste mine ca pe drum,

Cu ochii-n steaua cea de mine-adusă.

Veţi fi departe-n zările de fum,

Eu voi dormi sub ţarina supusă.

În viitor, în seri târzii, cuminţi,

Trecuţi de vad şi mângâiaţi de stele,

Când pruncii-or fi deja bătrâni părinţi

Şi-or bea râzând, la nunţi, visele mele.

Versuri Pavel Corut

Versurile de la Balada Lupului Alb le-am gasit in alta parte.

BALADA LUPULUI ALB

de Pavel Coruţ

Feciori din dacã mamã,

Pribegi ca douã cânturi,

Trecând din vamã-n vamã

Sub pãlmuiri de vânturi,

Mai blânzi ca o poveste

Din care-i lipsa vina,

Ne-au zãmislit din Creste

Şi ne-a scãldat Lumina.

Spãlaţi în ploi şi moine,

Curaţi ca douã schituri,

Ne-au botezat în doine

Şi ne-au sfinţit în mituri.

Mai plânşi ca douã lacrimi,

Cuminţi ca douã stele,

Noi dezlegãm de patimi

Şi descântãm de jele.

Din tâmple ningem vise,

Din Inimã-dureri,

Speranţele nezise

La porţi de învieri.

Ne-am îmbrãcat în Soartã,

Cumpliţi ca o osândã

La daca noastrã poartã

Ca lupii stând la pândã.

Vom însera cu anul

Şi-om deveni pãmânturi…

Ne-o ţine minte Neamul

Frumoşi ca douã cânturi.

Vom adormi cu veacul

Şi-om deveni zãpadã…

Ne-o pomeni sãracul

În plânset de baladã.

Ne vom zidi-n Credinţã,

În bolta Casei noastre,

Vom ninge cu voinţã

Şi vom ploua cu astre.

Ne-o creşte foc din Suflet,

Ne-or plânge-n palme macii,

Când ne-om opri din umblet

Feciori ai sfintei Dacii…

Pe forumul amintit mai sus am gasit o alta poezie de acelasi autor, transpusa pe muzica de acelasi Daniel Avram 

Samanta Geto-Daca 

"Ardeau strabunele altare

Si ziua coborase-n berna,

Treceau ostirile barbare

Peste cetetea mea eterna.

Stam gol in focul din altare,

Cu ochii, cautand la ceruri,

Cerseam un strop de indurare,

Un strop din vesnice-adevaruri.

Ploua cu spaima si durere

Peste cetatea mea invinsa,

Cadeau barbatii in tacere,

Murea un zeu cu tampla ninsa.

Ardeau strabunele altare

Si ziua coborase-n berna,

Treceau ostirile barbare

Peste cetetea mea eterna.

Stam gol in focul din altare,

Cu ochii, cautand la ceruri,

Cerseam un strop de indurare,

Un strop din vesnice-adevaruri.

Ardeam pe geticul jertfelnic

Si muntele ardea cu mine.

Din trupul meu de om vremelnic

Si din batranele ruine,

Se zamislea samanta daca,

Din foc si sange si pamanturi,

Si dintr-un strop din sfanta apa

Si din blesteme si din canturi.

Samanta getilor rodeste,

Caci timpul i-a trimis porunca,

Un neam intreg din mine creste,

Un neam de foc si flori de stanca."