Deja de atunci o noua generatie si-a capatat dreptul de vot. Nu stiu cat la suta din aceasta generatie s-a folosit de acest drept, am insa o banuiala (contrara optimismului debordant ce imi este adesea atribuit) ca procentul e f mic.
Cred ca acestor tineri le-ar veni f greu sa inteleaga frenezia politica, acum inexplicabila, care a cuprins poporul roman imediat dupa rasturnarea regimului Ceausescu. Printr-o extrem de abila manipulare a celui mai influent canal de informare, TVR, (doar s-a stabilit un record neimaginat: "Revolutia Romana in direct" la TV) cei care au acaparat puterea dupa decembrie 89 au reusit sa convinga fiecare locuitor al acestei "Gradini a Maicii Domnului", indiferent de sex, varsta, ocupatie sau pregatire, ca detine competenta de a discerne adevarul imuabil si posibilitatea de a decide soarta tarii. Iar acest adevar suna, in conceptia lor astfel: "numai cei care detin puterea au dreptul de a lua hotarari, cei ce gandesc altfel sunt dusmanii poporului". Sau, cum spunea James Clavel in Shogunul, "Invingatorul are intotdeauna dreptate".
Asa s-a facut ca ceatza imaginara din Piata Victoriei instalata in 26 ianuarie 90 s-a instalat temeinic si fara drept de apel in capul sustinatorilor FSN. Cei care au initiat manifestatia din Piata Universitatii aveau ca revendicare majora decalarea alegerilor cu 6 luni. Dar pt abilii activisti de profesie (las la o parte formatia lor politica) asa ceva era de neconceput, erau constienti ca sunt incapabili sa implineasca uriasele asteptari ale celor multi (cred ca numai Obama a mai trezit asemenea asteptari irealiste, dar el a avut bunul simt sa avertizeze ca nu are posibilitatea de a le implini), ca fiecare zi de amanare insemna erodarea puterii lor (ca de ilegitimitate ii durea fix in cot).
S-au folosit toate mijloacele de denigrare a acestui fenomen, incepand de la prezentarea la TV a celui mai mic amanunt sordid ce putea fi exploatat (micii negustori din vecinatatea perimetrului "liber de comunism", fiecare hartiuta aruncata, etc) , cu etichetarea la cel mai inalt nivel a participantilor drept golani (incat densitatea de ecusoane de golan pe piept de intelectual a uimit si scandalizat pe multi membri CPUN) si continuand cu acuzatiile de cumparare cu dolari (euro nu exista pe atunci) a participarii, care induceau implicit in capul necunoscatorilor ideea de vanzatori de tara, (pt ca cine putea plati in dolari daca nu "agenturili"?) si cu afirmatiile ca se consuma droguri in perimetru (pt ca, nu-i asa, doar niste drogati se puteau indoi de necesitatea existentei partidului stat, care sa apere idealurile socialiste, intinate de fostul conducator, cum atat de inspirat se exprimase actualul, atunci, conducator).
In prezent, cand cel mai mare tiraj il fac fituicile de scandal, cred ca e de neconceput pt tanara generatie sa-si imagineze ce succes aveau ziarele care tratau teme politice. Cel mai citit ziar in Piata era Romania Libera, dar se citea si Baricada (raposat odata cu redactorul sef), Opinia Studenteasca de la Iasi (cele mai savuroase articole erau semnate de fratii Mungiu, Alina si Cristian, dar tot ziarul era o bijuterie atat prin titluri cat si prin continutul articolelor), ziarele celor doua partide de opozitie (mai erau in CPUN puzderie de partide care se pretindeau democratice dar care de fapt erau sateliti FSN, din pacate s-a aliniat acestui trend si Miscarea Ecologista, pe listele careia am candidat, fara vreo sansa de reusita, la Camera Deputatilor) PNTcd (transformat din partid cu nuante de stanga, pt ca apara interesele celor saraci de la tara, in partid de dreapta in comparatie cu fesenistii cei f rosii, inca decorati de fapt cu secera si ciocanul, oficial cu trandafirii, de ajunsesem sa nu mai sufar aceste flori atat de minunate) si PNL (condus de trioul Radu Campeanu, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu), etc. In afara Pietei se citeau ziarele aservite conducerii tarii, printre ele Adevarul lui Dumitru Tinu si al CTPului si Libertatea.
Pt a convinge cat mai multi votanti de necesitatea diversificarii ofertei de optiuni politice s-a organizat, dupa modelul Tian-An-Men (helas, cu acelasi succes, tancurile fiind inlocuite de batalioanele disciplinate ale minerilor si ce-or mai fi fost in 14-15 iunie) un orasel de corturi in fata Teatrului National, s-a separat zona dintre B-dul Republicii si str Batiste si s-a instalat acolo un banner pe care se putea citi "Zona Libera de Neocomunism", precum si simbolicul "Km Zero al Democratiei".
Media aservita facea spume din cauza inchiderii circulatiei in acea zona, se faceau calcule cat amar de benzina consuma cei obligati sa ocoleasca (nici vorba pe atunci de traficul sufocant de azi, posesorii de automobile erau limitati ca nr) iar seara, cand dupa chiar estimarile (facute publice abia anul acesta, cu nostalgie, parca) principalului dusman declarat al Pietei, cel care a fost de parere ca trebuie lasati golanii 'sa fiarba in suc propriu", se strangeau zeci de mii de oameni la miting, nenumarate salvari isi faceau drum pe aceasta parte a bulevardului, chiar daca erau asteptate in alta zona a orasului.
Urmarea in nr viitor.
luni, 8 iunie 2009
Ce verde era valea mea Piata Universitatii II
Labels:
Ce verde era valea mea,
Memorii,
Piata Universitatii
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
duminică, 7 iunie 2009
Ne-am facutara de cacao
Dupa o zi in care toata lumea (politica) a strigat hotii am aflat si rezultatul de la exit poll:
"Cei mai disciplinati romani sunt maghiarii" s-a declarat la Antena 3.
Alegerea lui Crin Antonescu in fruntea PNL a dus la scaderea procentului obtinut de partid in comparatie cu alegerile anterioare.
Nu e nevoie sa stii limba romana si poti face oricate gafe, e de ajuns sa fii beizadea si ajungi in Parlamentul European (chiar daca asta inseamna sa nu mai semnezi o vreme condica pe Dorobanti)
Poti face tot ce vrea muschii tai (dezacord in acord cu parlamentarul ales) daca o asculti pe mama ta il salti dupa tine si pe aliatul care se afla in cadere libera
Daca te transformi in plosnita (sau capusa) si sugi din compatimirea produsa de o nedreptate judiciara oierului nr 1 al tarii te poti lauda ca ti-ai luat revansa (ce-a scuipat electoratul roman o sa pupe Parlamentul European).
Daca te faci frate cu dracu (PSD+PC) sa treci puntea crizei mori cu el de gat.
Chiar daca-ti dai demisia din CSAT nu obtii mai multe mandate decat cel care ti-a calcat mandria in picioare.
Oricat de decent (Milut) sau justitar (Abraham) te crezi n-ai nici o sansa in tara asta, mai ales daca predecesorii tai au facut greseli greu de uitat si iertat.
Macar am constiinta datoriei implinite: am votat si nu mi-e rusine de votul dat.
"Cei mai disciplinati romani sunt maghiarii" s-a declarat la Antena 3.
Alegerea lui Crin Antonescu in fruntea PNL a dus la scaderea procentului obtinut de partid in comparatie cu alegerile anterioare.
Nu e nevoie sa stii limba romana si poti face oricate gafe, e de ajuns sa fii beizadea si ajungi in Parlamentul European (chiar daca asta inseamna sa nu mai semnezi o vreme condica pe Dorobanti)
Poti face tot ce vrea muschii tai (dezacord in acord cu parlamentarul ales) daca o asculti pe mama ta il salti dupa tine si pe aliatul care se afla in cadere libera
Daca te transformi in plosnita (sau capusa) si sugi din compatimirea produsa de o nedreptate judiciara oierului nr 1 al tarii te poti lauda ca ti-ai luat revansa (ce-a scuipat electoratul roman o sa pupe Parlamentul European).
Daca te faci frate cu dracu (PSD+PC) sa treci puntea crizei mori cu el de gat.
Chiar daca-ti dai demisia din CSAT nu obtii mai multe mandate decat cel care ti-a calcat mandria in picioare.
Oricat de decent (Milut) sau justitar (Abraham) te crezi n-ai nici o sansa in tara asta, mai ales daca predecesorii tai au facut greseli greu de uitat si iertat.
Macar am constiinta datoriei implinite: am votat si nu mi-e rusine de votul dat.
Labels:
Politica
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
sâmbătă, 6 iunie 2009
De ce o sa ma duc la vot
De ce nu? As avea nenumarate motive sa intru si eu maine in clubul absenteistilor, doar nu curge lapte si miere in tarisoara noastra dupa 20 de ani de democratie mai mult sau mai putin originala. La fel ca multi concetateni am si eu impresia ca nu prea am cui da girul votului meu (ah, ce limbaj lemnos stiu sa folosesc uneori).
Si ce alternativa ar fi? Sa dorim un regim autoritar (dar il avem, parca...)? Sau totalitar? Sau e mai buna o dictatura (se pare ca unora le surade ideea pt ca sunt convinsi ca ei sunt protejati dinainte de a se naste de efectele nocive ale acesteia), oricat de luminat ar fi despotul? Ar mai fi ideile anarhiste, din ce in ce mai resuscitate de la o vreme, in special de extrema stanga.
Ei bine, eu cred ca democratia, asa schioapa si nedreapta cum e ea, tot e mai buna decat alternativele de mai sus. Si principala forma de manifestare a democratiei o reprezinta alegerea (pana si teocratii admit dreptul de a alege prin existenta liberului arbitru), votul, chiar daca mi s-a intamplat nu o data sa nu fiu multumita de rezultatele sale.
N-am de gand sa renunt de buna voie la dreptul de a alege. Daca s-ar intampla asta cred ca m-as transforma intr-o momaie.
Pe cine o sa pun maine stampila e alta poveste. Dar stiu pe cine nu. Si sa nu aud sfaturi de genul" gandeste pozitiv".
Si ce alternativa ar fi? Sa dorim un regim autoritar (dar il avem, parca...)? Sau totalitar? Sau e mai buna o dictatura (se pare ca unora le surade ideea pt ca sunt convinsi ca ei sunt protejati dinainte de a se naste de efectele nocive ale acesteia), oricat de luminat ar fi despotul? Ar mai fi ideile anarhiste, din ce in ce mai resuscitate de la o vreme, in special de extrema stanga.
Ei bine, eu cred ca democratia, asa schioapa si nedreapta cum e ea, tot e mai buna decat alternativele de mai sus. Si principala forma de manifestare a democratiei o reprezinta alegerea (pana si teocratii admit dreptul de a alege prin existenta liberului arbitru), votul, chiar daca mi s-a intamplat nu o data sa nu fiu multumita de rezultatele sale.
N-am de gand sa renunt de buna voie la dreptul de a alege. Daca s-ar intampla asta cred ca m-as transforma intr-o momaie.
Pe cine o sa pun maine stampila e alta poveste. Dar stiu pe cine nu. Si sa nu aud sfaturi de genul" gandeste pozitiv".
Labels:
Politica
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Ce verde era valea mea Dupa furtuna




Cand m-am mutat in apartamentul sotului meu, in 1971, am cantarit bine argumentele pro si contra pt ca aveam de ales intre acest apartament si cel aflat inca in constructie in Drumul Taberei, unde eu eram proprietara.
Argumentul principal pro a fost de ordin ecologic: pt ca era cam la margine de Bucuresti (de la noi a treia strada incepea campul), situat in fosta comuna Militari, cartierul era inverzit, cu aer mai putin poluat decat in alte zone ale, pe atunci, frumoasei noastre capitale. Casutele marunte, ca de tara, erau situate in curti din care nu lipseau tufele de iasomie si bolta de vita, pe strazi infloreau trandafiri "de luna" iar in iunie mireasma florilor din nenumaratii tei te faceau sa te simti in paradis, nu mai vorbesc de mirosul de caprifoi (mana Maicii Domnului).
Existau parculete cu leagane rudimentare in comparatie cu cele de acum, terenuri virane inconjurate de garduri care ma faceau sa doresc sa am ceva bani sa cumpar unul ca loc de joaca pt copii (n-am avut nicodata, cu atat mai putin acum), ce mai, zona asta nu suferea comparatie cu cartierul dormitor alcatuit numai din blocuri, din care nici acum nu se iese cu usurinta pt ca sunt prea putine cai de acces pt atata amar de populatie cata e in Drumul Taberei.
Acum multe din casute au disparut, locul lor fiind luat de vile enorme, care ocupa aproape toata curtea (printre ele si sediul firmei lui Zmarandescu) , iar contributia lor la ecologizarea zonei (pe care au "dezecologizat-o" taind si din pomii de pe strada) o constituie cate un balcon frumos ornat cu flori.
Prin nu stiu ce capriciu administrativ a rasarit in mijlocul acestui peisaj patriarhal, descris mai sus, microcartierul nostru de blocuri nu prea inalte, de proprietari amarati, majoritatea intelectuali, care nu au avut bani sau pile sa cumpere apartamente in zone mai rasarite (multi au oftat dupa blocurile din 1 Mai). Avantajul nostru a fost ca am avut microcentrala termica, separata de termoficarea orasului, care ne-a dat o oarece independenta energetica, dar am avut si avantajul unui generos spatiu verde, plantat cu entuziasm de tinerii proprietari cu multime de pomi de diverse soiuri,printre ei si niste tei.
Ei, si de curand, cand a fost acea furtuna care mie mi s-a parut ca a fost de o intensitate neobisnuita, nemaivazuta, varful unuia din falnicii tei s-a frant. Din fericire nu a produs nici un fel de daune, cum s-a intamplat cu vreo doi-trei ani inainte cand unul din copacii (frasin) ce margineau terenul de joaca, cu radacinile slabite cu ocazia amenajarii acelui teren, s-a prabusit peste masa la care se adunau, sub umbrar, tinerii parinti sa stea la taclale, dar din fericire parintii erau deja in paturile lor, fiind noaptea tarziu.
O ceata de copilasi, condusa de unul din tati, a indepartat cu elan crengile care ajunsesera pe jos. Apoi au venit cei de la ADP si au mutilat teiul, asa cum se vede in poza. Parca simt ca respir deja cu mai multa greutate.
Labels:
Ce verde era valea mea,
Cotidiene,
Memorii
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
vineri, 5 iunie 2009
Feng Shui Tip Ecologic
Cand imi ud plantele din apartament habar nu am ca salvez planeta. Cand am tradus textul de mai jos m-am straduit sa pastrez stilul autoarei (ale carei sfaturi zilnice pot fi gasite aici), desi as fi fost tentata sa-l modific un pic ca sa sune mai romaneste.
World Environment Day asks for us to do our part in allowing our planet to live longer and healthier while assisting us in our own efforts to do the same. The first thing we can do to affect user-friendly environmental energies is to address the common toxins that lurk inside our personal sacred spaces. In fact, research supports the belief that common houseplants can dramatically reduce toxic chemical levels inside our homes or offices. And in case you're thinking that your home couldn't possibly be any greener, think about this: benzene is commonly found in inks, oils, plastics, detergents and dyes. Formaldehyde is prevalent in insulation, particleboard and most pressed wood products, as well as anything treated with resins, including grocery bags, paper towels and tissues. The list goes on but you get the message. Cleaning our own spaces first will have a ripple effect on the whole world. Spider plants, peace lilies, Chinese evergreens and any sort of Pothos will clean and refresh the air while bringing a grounded and rooted energy to this whole healing intention. Clear up your own air pollution by growing green inside your home. Literally. Consider it your little part towards saving this big, wide world.
Ziua Mondiala a Mediului Inconjurator ne cere sa luam parte la actiunea de a permite planetei sa traiasca mai mult si mai sanatos in timpce ne ajuta pe noi sa facem la fel. Primul lucru pe care-l putem face ca sa ajutam energiile prietenoase ale mediului inconjurator este sa luam masuri impotriva toxinelor care ne pandesc in spatiile noastre sacre, personale. Si in caz ca ati crede ca nu se poate sa va faceti casa mai "verde" (ecologica) ganditi-va la asta: benzenul se gaseste in cerneluri, uleiuri, plastice, detergenti si vopsele. Formaldehida e prezenta in izolatii, placi aglomerate, si majoritatea furnirurilor, precum si orice se trateaza cu rasini incluzand pungi de plastic, servetele de hartie, prosoape de hartie. Lista continua dar cred ca ati inteles mesajul. Curatind intai propriul spatiu are efect de propagare (prin unde) asupra intregii lumi. Plante ca telegraful (tradescantia), crinii, plante perene chinezesti, Pothos (un soi de vitza, cu frunze in forma de inima) o sa curete si o sa improspateze aerul in timp ce aduce o energie bine inradacinata in pamant exact pt aceasta intentie de vindecare. Curatati-va propria dvs poluare crescand plante verzi in casa. Considerati asta contributia dvs mica la salvarea acestei lumi mari si vaste.
Labels:
Feng Shui Tip
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
joi, 4 iunie 2009
Invitatie
Rog persoanele sensibiloase sa nu se scandalizeze, invitatia asta dragalasa am cules-o de pe B-dul Iuliu Maniu.Nici dezacordul (ai cot si mai mari) nu-mi apartine.
Labels:
Umor
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
marți, 2 iunie 2009
Sic transit....
Mama mea, la cei aproape 88 de ani pe care ii are, e umbra acelei care a fost candva. Pana nu demult era extrem de energica si autoritara, nedmitand sa o calce cineva pe coada, f interesata de tot ce se intampla in lume. Desi nu are prea multa scoala a fost mereu dornica sa citeasca si si-a desavarsit educatia citind din manualele noastre scolare, in special cele de geografie, istorie, stiintele naturii.
Mainile nu i-au stat, a cusut lasete (numai cine nu a incercat sa faca lucru de mana nu stie cat de migaloase sunt), a impletit tot felul de lucruri, pt ca invatat o bruma de croitorie ne-a cusut rochii, bluze, fuste, ca sa ne putem descurca dintr-un salariu si sa putem merge si la scoala la oras, iarna a montat razboiul de tesut si a tesut fete de masa din borangic de la viermii de matase pe care i-a crescut, precum si cuverturi de lana, a crescut batalioane de pui si nenumarati porci (aici i-a fost de ajutor si tatal nostru care lucra la IAS si putea sa procure hrana la pret mai redus) si, cat au ajutat-o mainile, azi strambate de artroza, a crescut si gaste si rate iar din puful lor a umplut perne pt noi si pt nepoate, perne cusute cu mana ei, a cusut lenjerie de pat, iar gradina ei de flori, udata cu apa scoasa de la 22 de m adancime, era o bucurie pt ochi.
Bineinteles ca eram si noi puse la treaba, mai ales in vacante, dar cum eu nu eram nici pe departe atat de energica precum ea era mereu nemultumita "cum au unele noroc de copii spirt" se plangea, desi sora mea ii seamana f mult.
Dupa ca au daramat casa veche, batraneasca, si au sapat un put in curte s-au apucat amandoi parintii sa invete arta gradinaritului. Era o incantare sa vedem sirurile lungi de rosii, ardei, vinete, doldora de roade, ceapa, usturoiul, fasolea, chiar si mazarea (dar n-a fost un succes pt ca n-am putut sa venim la timp si n-a avut unde sa puna atata amar de boabe, desi a mai dat si pe la vecini), castravetii, dovleceii (ce bune erau florile de dovlecel umplute cu branza frecata cu ou si pesmet puse la cuptor), dovlecii,porumbul pus special pt fiert. Chiar si dupa decesul tatalui meu a avut ambitie sa pastreze gospodaria infloritoare, desigur cu ajutorul nostru.
Din pacate noi ne-am imbolnavit pe rand, a urmat si seceta, puterile i-au scazut, a renuntat la crescut porci, i-au ramas doar 3 gaini si un cocos extrem de razboinic, care o ataca mereu, nu mai are putere sa intinda furtunele grele pt irigat, nu mai are nici ingrasamant natural (nici nu vrea sa auda de ingrasaminte chimice, era mandra ca face horticultura ecologica) si nici de la cine sa capete, chiar contra cost, si priveste dezolata la buruienile care au inceput sa napadeasca ce a fost odinioara o gradina infloritoare. Totusi da si azi cu sapa, a plantat rasaduri de rosii si ardei, a secerat cat a putut din iarba cea obraznica, ingrijeste si gradina de flori si e bucuroasa ca s-a prins tufa de glicina capatata de la sora ei, plantata langa caprifoiul ce e deja inflorit.
I-am propus sa o luam la noi, dar la literatura scrie ca atata vreme cat batrana poate sa functioneze multumitor in casa ei e bine sa ramana in mediul pe care il cunoaste, in plus firea ei autoritara nu s-ar impaca sa fie "la mana altcuiva", deci n-am insistat cand a refuzat.
Mergem la ea cat de des putem, am rugat pe cineva sa oajute la plata facturilor, mai are si o sora vis-a-vis, mai "tanara" cu cativa ani. De fapt s-a cam demoralizat cand surorile mai mici au decedat in ordinea inversa datei nasterii. Mama-mare s-a stins in 87, la 91 de ani, dupa ce i s-a prapadit fiica cea mai mica. Mama-mare era atat de buna la suflet incat am fi vrut sa mai traiasca si acum.
Stiu ca ce am scris seamana a necrolog. In timp ce scriam acest articol am sunat-o sa vad ce mai face. Slava Domnului, e bine, destul de lucida (se mai incurca ea la bani, dar cine nu o face de cand s-au devalorizat?) si se uita, ca de obicei, la TV (are cablu!) Postul ei preferat e, cum altfel, ZeroTV (ii mai zic cateodata, cand face vreo confuzie,"vezi ce patesti daca te uiti prea mult la Dan Diaconescu?")
Mainile nu i-au stat, a cusut lasete (numai cine nu a incercat sa faca lucru de mana nu stie cat de migaloase sunt), a impletit tot felul de lucruri, pt ca invatat o bruma de croitorie ne-a cusut rochii, bluze, fuste, ca sa ne putem descurca dintr-un salariu si sa putem merge si la scoala la oras, iarna a montat razboiul de tesut si a tesut fete de masa din borangic de la viermii de matase pe care i-a crescut, precum si cuverturi de lana, a crescut batalioane de pui si nenumarati porci (aici i-a fost de ajutor si tatal nostru care lucra la IAS si putea sa procure hrana la pret mai redus) si, cat au ajutat-o mainile, azi strambate de artroza, a crescut si gaste si rate iar din puful lor a umplut perne pt noi si pt nepoate, perne cusute cu mana ei, a cusut lenjerie de pat, iar gradina ei de flori, udata cu apa scoasa de la 22 de m adancime, era o bucurie pt ochi.
Bineinteles ca eram si noi puse la treaba, mai ales in vacante, dar cum eu nu eram nici pe departe atat de energica precum ea era mereu nemultumita "cum au unele noroc de copii spirt" se plangea, desi sora mea ii seamana f mult.
Dupa ca au daramat casa veche, batraneasca, si au sapat un put in curte s-au apucat amandoi parintii sa invete arta gradinaritului. Era o incantare sa vedem sirurile lungi de rosii, ardei, vinete, doldora de roade, ceapa, usturoiul, fasolea, chiar si mazarea (dar n-a fost un succes pt ca n-am putut sa venim la timp si n-a avut unde sa puna atata amar de boabe, desi a mai dat si pe la vecini), castravetii, dovleceii (ce bune erau florile de dovlecel umplute cu branza frecata cu ou si pesmet puse la cuptor), dovlecii,porumbul pus special pt fiert. Chiar si dupa decesul tatalui meu a avut ambitie sa pastreze gospodaria infloritoare, desigur cu ajutorul nostru.
Din pacate noi ne-am imbolnavit pe rand, a urmat si seceta, puterile i-au scazut, a renuntat la crescut porci, i-au ramas doar 3 gaini si un cocos extrem de razboinic, care o ataca mereu, nu mai are putere sa intinda furtunele grele pt irigat, nu mai are nici ingrasamant natural (nici nu vrea sa auda de ingrasaminte chimice, era mandra ca face horticultura ecologica) si nici de la cine sa capete, chiar contra cost, si priveste dezolata la buruienile care au inceput sa napadeasca ce a fost odinioara o gradina infloritoare. Totusi da si azi cu sapa, a plantat rasaduri de rosii si ardei, a secerat cat a putut din iarba cea obraznica, ingrijeste si gradina de flori si e bucuroasa ca s-a prins tufa de glicina capatata de la sora ei, plantata langa caprifoiul ce e deja inflorit.
I-am propus sa o luam la noi, dar la literatura scrie ca atata vreme cat batrana poate sa functioneze multumitor in casa ei e bine sa ramana in mediul pe care il cunoaste, in plus firea ei autoritara nu s-ar impaca sa fie "la mana altcuiva", deci n-am insistat cand a refuzat.
Mergem la ea cat de des putem, am rugat pe cineva sa oajute la plata facturilor, mai are si o sora vis-a-vis, mai "tanara" cu cativa ani. De fapt s-a cam demoralizat cand surorile mai mici au decedat in ordinea inversa datei nasterii. Mama-mare s-a stins in 87, la 91 de ani, dupa ce i s-a prapadit fiica cea mai mica. Mama-mare era atat de buna la suflet incat am fi vrut sa mai traiasca si acum.
Stiu ca ce am scris seamana a necrolog. In timp ce scriam acest articol am sunat-o sa vad ce mai face. Slava Domnului, e bine, destul de lucida (se mai incurca ea la bani, dar cine nu o face de cand s-au devalorizat?) si se uita, ca de obicei, la TV (are cablu!) Postul ei preferat e, cum altfel, ZeroTV (ii mai zic cateodata, cand face vreo confuzie,"vezi ce patesti daca te uiti prea mult la Dan Diaconescu?")
Labels:
Personale
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Pretioasele ridicole
Printre submarine, avioane, nave interplanetare pe care le urmareste pe micul ecran sotul meu vizioneaza cu placere emisiuni culinare, intre ele si cele difuzate de Euforia. Din cand in cand ma las si eu cucerita de cele prezentate, desi de cele mai multe ori retetele mi se par prea complicate ca sa le incerc. Mai zilele trecute am vazut un filmulet preluat de la Food Canada intitulat "This Food, That Wine". Protagonistele, trei zuze si o "experta", se intreceau in a caracteriza cat mai pompos, chipurile rafinat, tot ce ingurgitau. Au inceput cu pretzeli (care de fapt erau niste covrigi destul de pufosi, semanau ca aspect cu bagels americani) cu mustar (cah!) la care au asortat un vin din Noua Zeelanda (parca un Pinot) si in timp ce infulecau si sorbeau din pahar prefacandu-se extaziate de ce inovatie i-a trecut expertei prin cap nu le-a tacut gurita povestind ce armonie nesteptata de gusturi acre, amare, dulcege, pamantoase, etc, se dezvolta in elegantul lor palat bucal.
Au continuat cu ceva ce au numit pizza (pizza adevarata fiind inventata de italienii saraci cand au avut o recolta bogata de rosii, deci dupa secolul 16, si au pus sosul de rosii pe aluatul de paine ca sa aiba un meniu mai bogat, ulterior s-au adaugat branza si toate celelalte ingrediente care fac deliciul copiilor din intreaga lume si ingroasa talia tuturor aficionados), adica un aluat de paine (nemaivazut si nemaiauzit atat era de special) pe care au trantit niste bucati de pere dulci acoperite cu gorgonzola (care mie personal mi se pare blasfemie sa o gatesti pt ca e f buna asa cum e, cruda, ca sa zic asa) si au schimbat vinul cu un Riesling sec dar despre care pretindeau ca e dulce (mai stim si noi ce gust are Rieslingul, doar locuim in ce se numea pe vremuri "Tara Vinurilor", am uitat autorul, doar nu degeaba a scos Burebista viile ca sa nu mai umble razboinicii lui, stramosii nostri, beti de dimineata pana seara) si ca se armonizeaza f bine...etc, etc.
Ca sa nu se imbete definitiv au trecut repede la felul de baza, friptura de vita foaaarte in sange cu sos de maioneza si mustar si nu mai stiu ce, deja nu ma mai amuza asa tare ca la inceput, la care iar au schimbat vinul, cu o Gamay de prin alte colturi de lume, nu Frantza (tata-mare si contemporanii lui numeau acest soi de vin "Gamaie", dovada ca am imprumutat din gros de la francezi) si abia intr-un tarziu au pomenit ca din acesti struguri se obtine faimosul Beaujolais, despre care eu stiu ca se consuma proaspat pt ca, spre deosebire de alte soiuri, acest vin nu rezista la invechire, se strica, se acreste. Bineinteles ca bla-blaul cu imbinarile ultrarafinate de gusturi, arome, culori, etc, nu a incetat nici un minut, amintindu-mi de un serial ce mi-a fost tare drag pe vremuri, tradus la noi "Doctor in Alaska".
Intr-unul din episoadele acestui serial fostul astronaut a pregatit ca piesa de rezistenta o sticla de vin f vechi si extrem de scump dar, fatalitate, cineva a spart sticla. Nu se punea problema sa se recunoasca nenorocirea, pt ca mai mult ca sigur capul persoanei vinovate ar fi fost in mare pericol. Asa ca ceilalti s-au coalizat si au "fabricat" din cele mai ciudate ingrediente o sticla cu aspect identic. Nostimada a inceput cand fostul astronaut, cu aer de expert in vinuri vechi (identic cu al "expertei" de la FC) a inceput sa caracterizeze gusturile si aromele bijuteriei din sticla: muschi de padure, ciuperci, etc (expertele noastre au identificat si gust si aroma de mere acre, dar le-au innecat in alte gusturi si arome).
Masa cea minunata, destinata sa extazieze tinerii musafiri ai uneia din betivane, care musafiri urmau sa se distreze cu niste jocuri, ca la petreceri de tineret care se respecta, deh, s-a sfarsit cu sandvishuri de inghetata, adica o cupa de inghetata scobita dintr-o galetusa cu inghetata procurata de la supermarket, pusa intre doi biscuiti care semanau ca doua picaturi de apa cu biscuitii populari de pe vremuri, (nu mai spun cat de extraordinar de incantate erau pretioasele de ce idee minunata si originala au avut) dar credeti ca au renuntat la vin? Nu, nici vorba. Asta era Muscat, tot la sticla cu dop de pluta care se scoate doar cu un instrument f special, despre care au spus ca le place ca e dulce (cred si eu, sampania mea preferata e cea de Bucium, care se face din Muscat Otonel, ah,ce arome, ce dulceata, ce placuta e dupa o masa copioasa!)
Masa sotului meu s-a sfarsit cu un pahar de vin de tara, dintr-o combinatie de soiuri nu foarte nobile si speciale, dar care are meritul de a fi pregatit de manuta lui proprie.
Au continuat cu ceva ce au numit pizza (pizza adevarata fiind inventata de italienii saraci cand au avut o recolta bogata de rosii, deci dupa secolul 16, si au pus sosul de rosii pe aluatul de paine ca sa aiba un meniu mai bogat, ulterior s-au adaugat branza si toate celelalte ingrediente care fac deliciul copiilor din intreaga lume si ingroasa talia tuturor aficionados), adica un aluat de paine (nemaivazut si nemaiauzit atat era de special) pe care au trantit niste bucati de pere dulci acoperite cu gorgonzola (care mie personal mi se pare blasfemie sa o gatesti pt ca e f buna asa cum e, cruda, ca sa zic asa) si au schimbat vinul cu un Riesling sec dar despre care pretindeau ca e dulce (mai stim si noi ce gust are Rieslingul, doar locuim in ce se numea pe vremuri "Tara Vinurilor", am uitat autorul, doar nu degeaba a scos Burebista viile ca sa nu mai umble razboinicii lui, stramosii nostri, beti de dimineata pana seara) si ca se armonizeaza f bine...etc, etc.
Ca sa nu se imbete definitiv au trecut repede la felul de baza, friptura de vita foaaarte in sange cu sos de maioneza si mustar si nu mai stiu ce, deja nu ma mai amuza asa tare ca la inceput, la care iar au schimbat vinul, cu o Gamay de prin alte colturi de lume, nu Frantza (tata-mare si contemporanii lui numeau acest soi de vin "Gamaie", dovada ca am imprumutat din gros de la francezi) si abia intr-un tarziu au pomenit ca din acesti struguri se obtine faimosul Beaujolais, despre care eu stiu ca se consuma proaspat pt ca, spre deosebire de alte soiuri, acest vin nu rezista la invechire, se strica, se acreste. Bineinteles ca bla-blaul cu imbinarile ultrarafinate de gusturi, arome, culori, etc, nu a incetat nici un minut, amintindu-mi de un serial ce mi-a fost tare drag pe vremuri, tradus la noi "Doctor in Alaska".
Intr-unul din episoadele acestui serial fostul astronaut a pregatit ca piesa de rezistenta o sticla de vin f vechi si extrem de scump dar, fatalitate, cineva a spart sticla. Nu se punea problema sa se recunoasca nenorocirea, pt ca mai mult ca sigur capul persoanei vinovate ar fi fost in mare pericol. Asa ca ceilalti s-au coalizat si au "fabricat" din cele mai ciudate ingrediente o sticla cu aspect identic. Nostimada a inceput cand fostul astronaut, cu aer de expert in vinuri vechi (identic cu al "expertei" de la FC) a inceput sa caracterizeze gusturile si aromele bijuteriei din sticla: muschi de padure, ciuperci, etc (expertele noastre au identificat si gust si aroma de mere acre, dar le-au innecat in alte gusturi si arome).
Masa cea minunata, destinata sa extazieze tinerii musafiri ai uneia din betivane, care musafiri urmau sa se distreze cu niste jocuri, ca la petreceri de tineret care se respecta, deh, s-a sfarsit cu sandvishuri de inghetata, adica o cupa de inghetata scobita dintr-o galetusa cu inghetata procurata de la supermarket, pusa intre doi biscuiti care semanau ca doua picaturi de apa cu biscuitii populari de pe vremuri, (nu mai spun cat de extraordinar de incantate erau pretioasele de ce idee minunata si originala au avut) dar credeti ca au renuntat la vin? Nu, nici vorba. Asta era Muscat, tot la sticla cu dop de pluta care se scoate doar cu un instrument f special, despre care au spus ca le place ca e dulce (cred si eu, sampania mea preferata e cea de Bucium, care se face din Muscat Otonel, ah,ce arome, ce dulceata, ce placuta e dupa o masa copioasa!)
Masa sotului meu s-a sfarsit cu un pahar de vin de tara, dintr-o combinatie de soiuri nu foarte nobile si speciale, dar care are meritul de a fi pregatit de manuta lui proprie.
Labels:
Cronica TV,
Retete
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
joi, 28 mai 2009
Votati pt Parcul National Retezat
De ceva timp aud la Radio Romania Actualitati acest indemn dar pana azi nu m-am obosit sa memorez adresa pe care o dau. De fapt eu am pus aici link direct la adresa de la care se porneste votarea.
E putin cam complicat pt ca e nevoie de inregistrare iar antispamul e cam distorsionat, dar cred ca mandria nationala de a avea o nominalizare in cele 261 din intreaga lume merita un mic efort.
Nu-mi fac iluzii ca parcul nostru va ajunge in primele 7 nominalizate, poate nici chiar in primele 77 (azi e cam jos sub linie in grupa in care e nominalizat, grupa E, linia e la locul 11, PNR e pe locul 33), dar am sentimentul datoriei implinite.
Si nu, nu cred ca SRR face aceasta campanie la sugestia blondei Nutzi (atentia nu a fost atat de concentrata pe anunt incat sa retin si cine a avut ideea), prea ocupata cu slagare pe alese (Land of choice), biciclete si alte marafeturi.
In alta ordine de idei, pt cine nu a aflat inca, iata care sunt cele sapte minuni moderne ale lumii:
The Pyramid at Chichén Itzá (before 800 A.D.) Yucatan Peninsula, Mexico
Christ Redeemer (1931) Rio de Janeiro, Brazil
The Roman Colosseum (70 - 82 A.D.) Rome, Italy
The Great Wall of China (220 B.C and 1368 - 1644 A.D.) China
Machu Picchu (1460-1470), Peru
Petra (9 B.C. - 40 A.D.), Jordan
The Taj Mahal (1630 A.D.) Agra, India

Labels:
Mandrie nationala,
Recomandare
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Moartea lui Fulger
Acesta este poemul cel mai drag mie din toata opera lui Cosbuc, chiar daca in el e vorba de moarte. Eu am inteles din versurile lui ca nu e cazul sa ma tem de moarte, ci sa pretuiesc viata, desi atunci cand l-am citit prima data inca nu trecusem prin multe din incercarile descrise in "Pacient in Romania".
Moartea lui Fulger
In goana roibului un sol
Cu frau-n dinti si capul gol,
Rasare, creste-n zari venind,
Si-n urma corbii croncanind
Alearga stol.
(Din studiul introductiv al lui I. Popper: Uneori, impresia ca ne aflam in fata unui ecran cinematografic, care, pt a sugera miscarea, aduce obiectul filmat pana in primul plan, umpland cu el panza, este inevitabil......Calaretul a trecut. Pe ecran ramane numai un card de corbi care simbolizeaza, in ideea poetului, tema intregii balade, moartea.)
El duce regelui raspuns,
Din tabara. Si tine-ascuns
Sub straiul picurand de ploi
Pe cel mai bun dintre eroi--
Atata semn de la razboi
Si-a fost de-ajuns.
Pe Fulger mort! Pe-un mal strain
L-a fulgerat un brat hain!
De-argint e alb frumosu-i port
Dar ros de sange-i albul tort,
Si pieptul gol al celui mort
De lanci e plin.
Sarmanul crai! Cand l-avazut
Si cand de-abia l-a cunoscut,
Cu vuiet s-a izbit un pas
De spaima-n laturi si-a ramas
Cu pumnii stransi, fara de glas
Ca un pierdut.
Sa-i moara Fulger? Poti sfarma
Si pe-un voinic ce cuteza
Sa-nalte dreapta lui de fier
Sa prinda fulgerul din cer?
Cum pier miseii, daca pier
Cei buni asa?
Dar maine va mai fi pamant?
Mai fi-vor toate cate sunt?
Cand n-ai de-acum sa mai privesti
Pe cel frumos, cum insuti esti,
De dragul cui sa mai traiesti.
Tu, soare sfant?
Dar doamna! Suflet pustiit!
Cu parul alb si despletit
Prin largi iatacuri alerga,
Cu hohot lung ea blastema,
Si tot palatul plin era
De plans cumplit.
La stat si umblet slaba ce-i!
Topiti sunt ochiiviorei
De-atata vuiet ne-ntrerupt,
Si glasul stins si-obrazul supt
Si tot vestmantul doamnei rupt
De mana ei.
--"De dorul cui si de-al cui drag
Sa-mi planga sufletul pribeag,
Intreaga noapte nedormind,
Ca s-aud roibii tropotind,
Sa sar din pat, s-alerg in prag,
Sa te cuprind!
Nu-l dau din brate nimanui!
Inchideti-ma-n groapa lui---
Ma lasi tu, Fulgere, sa mor?
Iti lasi parintii-n plans si dor?
O, du-i cu tine drag odor,
O du-i, o du-i!
Ah, mama, tu! Ce slaba esti!
N-ai glas de vifor, sa jelesti;
N-ai mani de fier, ca fier sa frangi;
N-ai mari de lacrami, mari sa plangi,
Nu esti de foc, la piept sa-l strangi,
Sa-l incalzesti!
(Poetul m-a ajutat sa inteleg si mai bine durerea simtita de o vecina care a jelit luni de zile una din fete care i s-a prapadit pt ca a ales sa nasca acasa si nasterea n-a decurs cum trebuie, fiind dusa prea tarziu la spital, precum si mai tarziu am inteles deasemenea de ce mama-mare, o femeie de o bunatate rara, impacata deja cu ideea ca va atinge centenarul, s-a prapadit la 91 de ani, la cateva luni dupa ce fiica ei mai mica s-a stins dupa o lunga suferinta datorata insuficientei cardiace pe care matusa mea o mostenise de la tata-mare)
Si tu, cel spre batai aprins,
Acum esti potolit si stins!
N-auzi nici trambitele-n vai,
Nu vezi cum sar grabiti ai tai--
Radeai de moarte prin batai,
Dar ea te-a-nvins.
Pe piept colac de grau de-un an
Si-n loc de galben buzdugan,
Faclii de ceara ti-au facut
In dreapta cea fara temut,
Si-n mana care poarta scut
Ti-au pus un ban.
Cu faclioara pe-unde treci,
Dai zare negrelor poteci
In noaptea negrului pustiu,
Iar banu-i vama peste rau.
Merinde ai colac de grau
Pe-un drum de veci.
Si-ntr-un cosgiug de-argint te-au pus
Deplin armat, ca-n ceruri sus
Sa fii intreg ce-ai fost mereu,
Sa tremure sub pasu-ti greu
Albastrul cer, la Dumnezeu
Cand vei fi dus.
Mirati si de rasuflet goi,
Vazandu-ti chipul de razboi
Sa steie ingerii-nlemnit;
Si orb de-al armelor sclipit,
S-alerge soarele-napoi
Spre rasarit!...
Iar cand a fost la-nmormantat
Toti mortii parca s-au sculat
Sa-si planga pe ortacul lor,
Asa era de mult popor
Venit sa planga pe-un fecior
De imparat!
Si popi sirag, cadelnitand
Ceteau cetenii de comand--
Si clopote, si plans si vai,
Si-ostenii-n sir, si pas de cai
Si sfetnici, si feciori de crai
Si nat de rand.
Si ma-sa biata! Cum gemea
Si blastama si se izbea
Sa sara-n groapa:--"L-au inchis
Pe veci! Mi-a fost si mie scris
Sa ma destept plangand din vis,
Din lumea mea!
Ce urma lasa soimii-n zbor?
Ce urma pestii-n apa lor?
Sa fii cat muntii de voinic,
Ori cat un pumn sa fii de mic,
Cararea mea si-a tuturor
E tot nimic!
Ca tot ce esti si tot ce poti,
Parere-i tot daca socoti--
De mori tarziu ori mori curand,
De mori satul, de mori flamand,
Totuna e! Si rand pe rand
Ne ducem toti!
Eu vreau cu Fulger sa raman!
Ah, Dumnezeu, nedrept stapan
M-a dusmanit traind mereu
Si-a pizmuit norocul meu!
E un pagan si Dumnezeu,
E un pagan.
De ce sa cred in el de-acum?
In fata lui au toti un drum,
Ori buni ori rai, tot un mormant!
Nu-i nimeni drac si nimeni sfant!
Credinta-i val, iubirea vant
Si viata fum!"
Si-a fost minune ce spunea!
Grabit poporul cruci facea
De mila ei, si sta-ngrozit.
Si-atunci un sfetnic a venit
Si-n fata doamnei s-a oprit
Privind la ea.
Un sfant de-al carui chip te temi,
Abia te-aude cand il chemi:
Batran ca vremea, stalp ramas,
Nascut cu vremea intr-un ceas,
El parca-i viul parastas
Al altor vremi.
Si sprijin pe toiag catand
Si-ncet cu mana ridicand
Sprancenele, din rostu-i rar,
Duios cuvintle rasar:
--"Nepoata draga! de-n zadar
Te vad plangand.
De cum te zbuciumi, tu te stangi
Si inima din noi o frangi--
Ne doare c-a fost scris asa,
Ne dori mai rau cu jalea ta:
De-aceea, doamna, te-am ruga
Sa nu mai plangi.
Pe cer cand soarele-i apus
De ce sa plangi privind in sus?
Mai bine ochii-n jos sa-i pleci,
Sa vezi pamantul pe-unde treci!
El nu e mort! Traieste-n veci,
E numai dus.
N-am cap si chip pe toti sa-i spui,
Si-as spune tot ce stiu, dar cui?
Ca de copil eu m-am luptat
In rand cu Volbura-mparat
Si stiu pe Crivat cel turbat
Ca tara lui.
Ce oameni! Ce sunt cei de-acum!
Si toti s-au dus pe-acelasi drum.
Ei si-au plinit chemarea lor
Si i-am vazut murind usor;
N-a fost nici unul plangator
Ca viata-i fum.
Zici fum? O, nu-i adevarat.
Razboi e, de viteji purtat!
Viata-i datorie grea
Si lasii se-ngrozesc de ea---
Sa aiba tot cei lasi ar vrea
Pe neluptat.
De ce sa-ntrebi viata ce-i?
Asa se-ntreaba cei misei.
Cei buni n-au vreme de gandit
La moarte si la tanguit,
Caci plansu-i de nebuni scornit
Si de femei! (cam misogin sfetnicul!)
Traieste-ti, doamna, viata ta!
Si-a mortii lege n-o cata!
Sunt crai ce schimba-a lumii sorti,
Dar daca mor, ce grija porti?
Mai simte-n urma cineva
Ca ei sunt morti?
Dar stiu un lucru mai pe sus
De toate cate ti le-am spus:
Credinta-n zilele de-apoi
E singura tarie-n noi,
Ca multe-s tari, cum credem noi
Si mane nu-s!
Si-oricat de amarati sa fim
Nu-i bine sa ne dezlipim
De cel ce vietile le-a dat--
O fi viata chin rabdat,
Dar una stiu: ea ni s-a dat
Ca s-o traim!"
Ea n-a mai plans, pierdut privea
La sfetnic, lung, dar nu-l vedea
Si n-a mai inteles ce-a zis
Si nu vedea cum au inchis
Sicriul alb--era un vis
Si ea-l traia.
Senini de planset ochii ei
Vedea barbati, vedea femei, (dezacordurile apartin poetului)
Cu spaima muta-n jur privea.
Din mult nimic nu-ntelegea;
Si sa muncea sa stie. ce-i?
Si nu putea.
I-a fulgerat deodata-n gand
Sa rada, caci vedea plangand
O lume-ntreaga-n rugaciuni--
"In fata unei gropi s-aduni
Atata lume de nebuni!
Sa mori razand..."
Si clopotele-n limba lor
Plangeau cu glas tanguitor;
Si-adanc din bubuitul frant
Al bulgarilor de pamant,
Vorbea un glas, un cantec sfant
Si-naltator:
--" Nu cerceta aceste legi,
Ca esti nebun, cand le-ntelegi!
Din codru rupi o ramurea,
Ce-i pasa codrului de ea:
Ce-i pasa unei lumi intregi
De moartea mea!"
Moartea lui Fulger
In goana roibului un sol
Cu frau-n dinti si capul gol,
Rasare, creste-n zari venind,
Si-n urma corbii croncanind
Alearga stol.
(Din studiul introductiv al lui I. Popper: Uneori, impresia ca ne aflam in fata unui ecran cinematografic, care, pt a sugera miscarea, aduce obiectul filmat pana in primul plan, umpland cu el panza, este inevitabil......Calaretul a trecut. Pe ecran ramane numai un card de corbi care simbolizeaza, in ideea poetului, tema intregii balade, moartea.)
El duce regelui raspuns,
Din tabara. Si tine-ascuns
Sub straiul picurand de ploi
Pe cel mai bun dintre eroi--
Atata semn de la razboi
Si-a fost de-ajuns.
Pe Fulger mort! Pe-un mal strain
L-a fulgerat un brat hain!
De-argint e alb frumosu-i port
Dar ros de sange-i albul tort,
Si pieptul gol al celui mort
De lanci e plin.
Sarmanul crai! Cand l-avazut
Si cand de-abia l-a cunoscut,
Cu vuiet s-a izbit un pas
De spaima-n laturi si-a ramas
Cu pumnii stransi, fara de glas
Ca un pierdut.
Sa-i moara Fulger? Poti sfarma
Si pe-un voinic ce cuteza
Sa-nalte dreapta lui de fier
Sa prinda fulgerul din cer?
Cum pier miseii, daca pier
Cei buni asa?
Dar maine va mai fi pamant?
Mai fi-vor toate cate sunt?
Cand n-ai de-acum sa mai privesti
Pe cel frumos, cum insuti esti,
De dragul cui sa mai traiesti.
Tu, soare sfant?
Dar doamna! Suflet pustiit!
Cu parul alb si despletit
Prin largi iatacuri alerga,
Cu hohot lung ea blastema,
Si tot palatul plin era
De plans cumplit.
La stat si umblet slaba ce-i!
Topiti sunt ochiiviorei
De-atata vuiet ne-ntrerupt,
Si glasul stins si-obrazul supt
Si tot vestmantul doamnei rupt
De mana ei.
--"De dorul cui si de-al cui drag
Sa-mi planga sufletul pribeag,
Intreaga noapte nedormind,
Ca s-aud roibii tropotind,
Sa sar din pat, s-alerg in prag,
Sa te cuprind!
Nu-l dau din brate nimanui!
Inchideti-ma-n groapa lui---
Ma lasi tu, Fulgere, sa mor?
Iti lasi parintii-n plans si dor?
O, du-i cu tine drag odor,
O du-i, o du-i!
Ah, mama, tu! Ce slaba esti!
N-ai glas de vifor, sa jelesti;
N-ai mani de fier, ca fier sa frangi;
N-ai mari de lacrami, mari sa plangi,
Nu esti de foc, la piept sa-l strangi,
Sa-l incalzesti!
(Poetul m-a ajutat sa inteleg si mai bine durerea simtita de o vecina care a jelit luni de zile una din fete care i s-a prapadit pt ca a ales sa nasca acasa si nasterea n-a decurs cum trebuie, fiind dusa prea tarziu la spital, precum si mai tarziu am inteles deasemenea de ce mama-mare, o femeie de o bunatate rara, impacata deja cu ideea ca va atinge centenarul, s-a prapadit la 91 de ani, la cateva luni dupa ce fiica ei mai mica s-a stins dupa o lunga suferinta datorata insuficientei cardiace pe care matusa mea o mostenise de la tata-mare)
Si tu, cel spre batai aprins,
Acum esti potolit si stins!
N-auzi nici trambitele-n vai,
Nu vezi cum sar grabiti ai tai--
Radeai de moarte prin batai,
Dar ea te-a-nvins.
Pe piept colac de grau de-un an
Si-n loc de galben buzdugan,
Faclii de ceara ti-au facut
In dreapta cea fara temut,
Si-n mana care poarta scut
Ti-au pus un ban.
Cu faclioara pe-unde treci,
Dai zare negrelor poteci
In noaptea negrului pustiu,
Iar banu-i vama peste rau.
Merinde ai colac de grau
Pe-un drum de veci.
Si-ntr-un cosgiug de-argint te-au pus
Deplin armat, ca-n ceruri sus
Sa fii intreg ce-ai fost mereu,
Sa tremure sub pasu-ti greu
Albastrul cer, la Dumnezeu
Cand vei fi dus.
Mirati si de rasuflet goi,
Vazandu-ti chipul de razboi
Sa steie ingerii-nlemnit;
Si orb de-al armelor sclipit,
S-alerge soarele-napoi
Spre rasarit!...
Iar cand a fost la-nmormantat
Toti mortii parca s-au sculat
Sa-si planga pe ortacul lor,
Asa era de mult popor
Venit sa planga pe-un fecior
De imparat!
Si popi sirag, cadelnitand
Ceteau cetenii de comand--
Si clopote, si plans si vai,
Si-ostenii-n sir, si pas de cai
Si sfetnici, si feciori de crai
Si nat de rand.
Si ma-sa biata! Cum gemea
Si blastama si se izbea
Sa sara-n groapa:--"L-au inchis
Pe veci! Mi-a fost si mie scris
Sa ma destept plangand din vis,
Din lumea mea!
Ce urma lasa soimii-n zbor?
Ce urma pestii-n apa lor?
Sa fii cat muntii de voinic,
Ori cat un pumn sa fii de mic,
Cararea mea si-a tuturor
E tot nimic!
Ca tot ce esti si tot ce poti,
Parere-i tot daca socoti--
De mori tarziu ori mori curand,
De mori satul, de mori flamand,
Totuna e! Si rand pe rand
Ne ducem toti!
Eu vreau cu Fulger sa raman!
Ah, Dumnezeu, nedrept stapan
M-a dusmanit traind mereu
Si-a pizmuit norocul meu!
E un pagan si Dumnezeu,
E un pagan.
De ce sa cred in el de-acum?
In fata lui au toti un drum,
Ori buni ori rai, tot un mormant!
Nu-i nimeni drac si nimeni sfant!
Credinta-i val, iubirea vant
Si viata fum!"
Si-a fost minune ce spunea!
Grabit poporul cruci facea
De mila ei, si sta-ngrozit.
Si-atunci un sfetnic a venit
Si-n fata doamnei s-a oprit
Privind la ea.
Un sfant de-al carui chip te temi,
Abia te-aude cand il chemi:
Batran ca vremea, stalp ramas,
Nascut cu vremea intr-un ceas,
El parca-i viul parastas
Al altor vremi.
Si sprijin pe toiag catand
Si-ncet cu mana ridicand
Sprancenele, din rostu-i rar,
Duios cuvintle rasar:
--"Nepoata draga! de-n zadar
Te vad plangand.
De cum te zbuciumi, tu te stangi
Si inima din noi o frangi--
Ne doare c-a fost scris asa,
Ne dori mai rau cu jalea ta:
De-aceea, doamna, te-am ruga
Sa nu mai plangi.
Pe cer cand soarele-i apus
De ce sa plangi privind in sus?
Mai bine ochii-n jos sa-i pleci,
Sa vezi pamantul pe-unde treci!
El nu e mort! Traieste-n veci,
E numai dus.
N-am cap si chip pe toti sa-i spui,
Si-as spune tot ce stiu, dar cui?
Ca de copil eu m-am luptat
In rand cu Volbura-mparat
Si stiu pe Crivat cel turbat
Ca tara lui.
Ce oameni! Ce sunt cei de-acum!
Si toti s-au dus pe-acelasi drum.
Ei si-au plinit chemarea lor
Si i-am vazut murind usor;
N-a fost nici unul plangator
Ca viata-i fum.
Zici fum? O, nu-i adevarat.
Razboi e, de viteji purtat!
Viata-i datorie grea
Si lasii se-ngrozesc de ea---
Sa aiba tot cei lasi ar vrea
Pe neluptat.
De ce sa-ntrebi viata ce-i?
Asa se-ntreaba cei misei.
Cei buni n-au vreme de gandit
La moarte si la tanguit,
Caci plansu-i de nebuni scornit
Si de femei! (cam misogin sfetnicul!)
Traieste-ti, doamna, viata ta!
Si-a mortii lege n-o cata!
Sunt crai ce schimba-a lumii sorti,
Dar daca mor, ce grija porti?
Mai simte-n urma cineva
Ca ei sunt morti?
Dar stiu un lucru mai pe sus
De toate cate ti le-am spus:
Credinta-n zilele de-apoi
E singura tarie-n noi,
Ca multe-s tari, cum credem noi
Si mane nu-s!
Si-oricat de amarati sa fim
Nu-i bine sa ne dezlipim
De cel ce vietile le-a dat--
O fi viata chin rabdat,
Dar una stiu: ea ni s-a dat
Ca s-o traim!"
Ea n-a mai plans, pierdut privea
La sfetnic, lung, dar nu-l vedea
Si n-a mai inteles ce-a zis
Si nu vedea cum au inchis
Sicriul alb--era un vis
Si ea-l traia.
Senini de planset ochii ei
Vedea barbati, vedea femei, (dezacordurile apartin poetului)
Cu spaima muta-n jur privea.
Din mult nimic nu-ntelegea;
Si sa muncea sa stie. ce-i?
Si nu putea.
I-a fulgerat deodata-n gand
Sa rada, caci vedea plangand
O lume-ntreaga-n rugaciuni--
"In fata unei gropi s-aduni
Atata lume de nebuni!
Sa mori razand..."
Si clopotele-n limba lor
Plangeau cu glas tanguitor;
Si-adanc din bubuitul frant
Al bulgarilor de pamant,
Vorbea un glas, un cantec sfant
Si-naltator:
--" Nu cerceta aceste legi,
Ca esti nebun, cand le-ntelegi!
Din codru rupi o ramurea,
Ce-i pasa codrului de ea:
Ce-i pasa unei lumi intregi
De moartea mea!"
Labels:
Poesis
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)