Pregătiri de Revelion

 De pe Facebook 31 Decembrie 2023

” de trei zile zac in boală

Și nu-mi zice nimeni "scoală"

https://youtu.be/gLTvP67zY-s?si=7urYWf9FXdVi030o

De la Crăciun mi se trage. Am stat la răscruce de drumuri între virușii românești și cei irlandezi. Precum se știe metișii sunt mult mai viguroși decât originalele.

Mi-am amintit cu cât curaj i-am spus doctoriței de familie că nu vreau să mă vaccinez antigripal pentru că nu vreau să trăiesc mai mult de 80 de ani.

Dar când m-am trezit față în față cu cruda realitate și mi-am dat seama că nu am terminat de citit cartea lui Tong Hua ”Lost You Forever” și nici măcar S1 din serialul cu același nume și mai am câteva numere de Rebus Maxim neatinse parcă mi-a părut rău să mă duc pe lumea cealaltă așa, neterminată.

Și i-am lăsat pe ai mei să mă îngrijească și să mă doftoricească până și-au luat zborul spre Suedia și am rămas numai noi doi...

Celelalte invitații au fost contramandate deci aș fi putut să zac în continuare fără nici o remușcare. Dar eu nu, m-a mâncat undeva să aranjez câte ceva pe farfurii și farfurioare, să scot o plăcintă din congelator și să o bag la cuptor să nu ne găsească anul nou cu masa goală. Sarmale au mai rămas de la Crăciun, ca și feliuța de tort.

Acum rămâne de văzut dacă o să fim în stare să și mâncăm, pentru că eu, cel puțin, nu prea am poftă. Lasă că nu-mi strică un pic de post.

Vouă, dragilor, vă urez să vă ocolească bolile și necazurile. Nu doresc nici măcar să meargă la alții, că e prea multă lume amărâtă.

LA MULȚI ANI!

Amintiri din ”Iepoca de aur” -Tortul de mere.

 Postarea a fost publicată pe 19 Decembrie 2023 pe contul meu de Facebook și apoi shăruită în două grupuri.

Pentru că Anca vine azi din Irlanda mi-am amintit cum a venit ea într-o zi acasă de la școală entuziasmată că tovarășa de geografie le-a învățat o rețetă de tort de mere foarte bun,

Aveam tot ce-mi trebuia pentru compoziție: Mamița creștea păsări, deci aveam ouă, mere se mai găseau prin piață, aveam chiar și făină și zahăr. O singură problemă aveam: gazele aveau doar atâta presiune cât să nu își dea obștescul sfârșit, care era așteptat din moment în moment.

Noaptea, când industria multilateral dezvoltată din mândra noastră capitală mai reducea avântul care urma să ne poarte spre viitorul cel luminos, presiunea mai creștea un pic, încât se aprindea și flacăra de la cuptor, dar nu suficient cât să se ajungă la temperatura necesară coacerii.

Am cedat totuși rugăminților Ancuței și am pregătit totul conform rețetei. Am băgat compoziția în cuptor și după câteva ore am obținut ceva turtit și cleios, dar măcar nu mai era crud de tot. Arăta a orice numai a tort nu, dar l-au mâncat așa cum era, ba chiar am gustat și eu o bucățică.

Puține persoane m-au supărat mai rău în viață ca acea tovarășă de geografie care n-a avut altă treabă decât să învețe copiii o rețetă care necesita presiune normală la gaze pentru a reuși.

Am scris eu tovarășa dar deja la gimnaziu aveam doamne profesoare, nu tovarășe.

Rețeta era simplă și am făcut-o de multe ori după 90. Se luau câteva mere și se scobea partea cu semințe (aveam o ustensilă specială pentru asta) se punea unt în loc (am sărit atunci partea asta, era imposibil să găsesc undeva unt, am încercat să fac din smântână cum știam de acasă.,când eram copil și aveam vacă de lapte, dar smântâna de cumpărat era orice, numai smântână nu, și n-a ieșit nimic) se separa albușul de gălbenușuri la vreo patru ouă, se frecau gălbenușurile cu tot atâtea linguri de zahăr câte ouă aveam, se băteau albușurile spumă, se amesteca crema de gălbenușuri cu tot atâtea linguri de făină cât cele de zahăr, se adăugau amestecând ușor albușurile spumă și totul se turna peste merele aflate deja în cratiță.. Se cocea la 180 de grade Celsius (foc potrivit) cam 40 de minute, asta atunci când presiunea la gaze era normală.

Am căpătat alte rețete de tort de mere, ușor diferite (în sensul bun) de a mea din comentariile postate pe grupurile unde am shăruit.

Am copiat unele din ele:

Cristina Claudia Odangiu

Tovarașa de geografie nu a dat rețeta completa, dar e de înțeles. In cratița unde se coace tortul, se arde zahăr și se tapetează toată suprafața. Apoi se așează merele, iar in gaura nu se pune unt, se pun nuci, fructe confiate sau din dulceața, scortisoara și lista e deschisă. Se pun la cuptor sa se înmoaie puțin merele (15-20 min), apoi se toarnă compoziția de pandișpan și se coace pentru 35-40 min. Când se răcește, se răstoarnă pe platou, iar caramelul pătrunde in pandișpan și îl insiropeaza. Se poate decora cu frișcă, avem de unde! Eu îl mai fac și acum.

2

• 2w
• Like
• Reply
• Edited

Viorica Munteanu

Cristina Claudia Odangiu Așa l-am făcut și eu după 90, când aveam de toate, până și gaze la aragaz. Atunci nu erau gaze suficiente pentru caramelizarea zahărului. Frișca era un vis imposibil de împlinit.

Rodica Margareta

Era o rețetă "clasică". După cât mi-aduc aminte în interiorul merelor se punea și dulceața și miez de nucă taiat la cuțit. Se făcea în formă rotundă, înaltă și se scotea prin răsturnare arătând frumos. Dar trebuia cuptor bun. Și da, gaze suficiente.

Lavi Awra

In 1988 am mancat tortul asta, la Feldru( BN).

Intai se carameliza zahar in forma, apoi se turna unt.

Se puneau merele, cu buculițele in sus, pe fundul cratitei, cu o cireasa din dulceata in ele. Se turna pandișpan, se cocea.

Peste ea, dupa ce se rasturna, turnam sirop cu rom si puneam frișcă de casa.

Ii ziceam “ Tort doamna Ioana” că asa o chema pe doamna care mi-a dat reteta, era mama celei mai bune prietene.........................

Tatiana Ciobanu

Eu am o alta reteta, puneam atatea linguri de zahar cate mere imi incapeau in tigaie, il topiam si puneam merele scobite, dupa 20 minute de coacere zbateam 8 oua, 8linguri de zahar si un kil de lapte, turnam peste mere si cociam 40 minute, dupa un padispan din doua oua doua linguri de zahar si doua de faina ptr 10 minute, la urma il rasturnam si.l ornam cu ce puteam!

Zait Adriana

Dacă la blat, în loc de două linguri de făină se înlocuiesc cu două linguri de nuci măcinate,iar în mere se bagă un cubuleț de unt,o cireașă din dulceață și o bucățică de nucă,iar cratița de tort era unsă cu unt și tapetată cu zahăr, ăsta este tortul copilăriei mele 

De copt se cocea bine, aveam aragaz cu butelie.

Cristina Draganescu

Asta e reteta mea, plus ceva cuburi de coji de portocala.  iese de vis

Amintiri din 'iepoca de aur".

 Printre multele crize ale anilor 80 era criza de vată hidrofilă. Când se aducea la vreo farmacie se vindea cu porția, un pachet de persoană.

Eram mai multe persoane la coadă și clienta căreia îi venise rândul a rugat să i se vândă două pachete. A explicat frumos pentru ce îi trebuie dar cu toate insistențele a fost refuzată.

Când a plecat i-am spus să mă aștepte afară. Era o persoană necunoscută dar voiam să o ajut.

A venit rândul meu și după ce am cerut ce îmi trebuia am cerut și un pachet de vată.

"Nu vă dau!" "De ce?" "Pentru că o să-l dați doamnei de afară (pe vremea aceea toate eram doamne, cu excepția cadrelor didactice și a activistelor de partid)." "Ce vă pasă dumneavoastră ce fac eu după ce ies? Am dreptul la un pachet de vată" "Dar nu vă trebuie" "Sunteți stupidă, doamnă"

Și mi-a dat pachetul cerut!

În orice discuție important este să găsești argumentul potrivit.

Povești, Cărți și Seriale - Lost you Forever

 Vouă, adulților, vă mai plac poveștile cu prinți, prințese, împărați, zei, zeițe, balauri cu nouă capete și 81 de înfățișări, etc?

Dacă da atunci sunt sigură că v-ar plăcea și povestea zeiței prințesei Wen Xiao Liu/ Xiao Yao și celor trei eroi, unul mai frumos ca altul (cel puțin în cartea lui Tong Hua ”Lost You Forever) din care cititoarele nu prea știu pe cine să aleagă să îi fie alături toată viața.

Adică știu, doar sunt deja îmbarcate în corabia eroului dorit!. Am ajuns la capitolul 18 al cărții și episodul 23 al serialului cu același nume. Îmi place grozav expresia ”shipping” pentru a exprima preferința pentru unul sau altul dintre eroi. Sună mai frumos și mai puțin amenințător decât fan, mai ales că fanii chinezi se pare că sunt cei mai afurisiți din lume, fiind în stare să distrugă cariera unui artist numai pentru că li se pare lor că umbrește pe cel al cărui fan sunt.

Lasă că nici cu fanii japonezi ai lui Yuzuru Hanyu nu mi-e rușine cum se amestecă ei autoritar în viața lui de familie. Sau de fanii coreeni gata să sară la beregata unuia despre care se spune că ar fi fost un bully, deși ulterior se dezminte faptul.

Scufundându-mă în oceanul poveștii lui Tong Hua am mai uitat de războaiele reale și de toate mizeriile lumii acesteia. Ca orice cititoare împătimită m-am îmbarcat și eu pe o corabie. Îmi pare un pic rău că am găsit niște spoilere, totuși încă sunt curioasă cum vor reuși realizatorii serialului să ilustreze scenele atât de interesante din carte.

Cum se întâmplă de obicei când citesc o carte care apoi e ecranizată cartea mi se pare mult mai profundă și mai interesantă decât serialul. În serial se pune foarte mult accent pe latura romantică a poveștii. E adevărat că și sutele de comentarii pe marginea capitolelor cărții (pe care le citesc cu interes pentru că nu odată dezvăluie aspecte la care nu m-am gândit când am citit) dezbat cu lux de amănunte modul în care sunt reprezentate emoțiile și trăirile personajelor, fiecare trecându-le prin prisma ”corăbiei” pe care este îmbarcat.

Și cum din poveste înainte mult mai este acum doar am să vă prezint personajele în ordinea intrării în scenă, lăsând deoparte primele capitole în care eroina noastră este un simplu doctor (mascul) într-un oraș de provincie.

În serial am fost impresionată de costume, peisaje și mai ales de parurile personajelor mai importante, paruri pe care le-am remarcat și în Yang Xi Palace.

a. Prințesa Xiao Yao
b. Tu Shang Jing alias Ye Shi Qi
c. Generalul rebel , demonul Xiang Liu.
d. Prințul Zhuan Xu, vărul de gradul I al prințesei
f. Fang Feng Bei alias Xiang Liu.
g. Xiao Yao
h Du Shang Jing.
i. Xiang Liu.

h. Zhuan Xu Link pentru capitolul 17 din carte, pe blogul unei traducătoare care a făcut asta de dragul cititorilor și urmăritorilor săi

https://koalasplayground.com/2014/03/20/lost-you-forever-chapter-17-swimming-upstream-seeking-you-the-road-is-long-and-hard/

O scenă îndelung dezbătută în comentariile la capitolul 16 al cărții ”Lost you Forever” de Tong Hua este cea în care Împăratul Galben o întreabă pe prințesă ce fel de soț și-ar dori. Am găsit răspunsul ei într-un blog scris în indoneziană care repovestește serialul, pe care îl citesc în engleză (nu am curajul să cer traducerea în română) cu ajutorul lui Google Translate:

”Her ideal man is a man who will make her his first choice even though there are many other options in front of him, a man who will never leave her no matter what. That was the kind of man Xiao Yao would choose to be her lifelong partner.”

Soțul ideal este un bărbat care o va considera ca prima lui alegere, deși are multe alte opțiuni în față, un om care nu o va părăsi indiferent ce s-ar întâmpla. Acesta este tipul de bărbat pe care Xiao Yao l-ar alege ca partener pe viață.

Câte căsnicii nu se desfac oare pentru că partenerul sau partenera are alte priorități?