Amintiri din 'iepoca de aur".

 Printre multele crize ale anilor 80 era criza de vată hidrofilă. Când se aducea la vreo farmacie se vindea cu porția, un pachet de persoană.

Eram mai multe persoane la coadă și clienta căreia îi venise rândul a rugat să i se vândă două pachete. A explicat frumos pentru ce îi trebuie dar cu toate insistențele a fost refuzată.

Când a plecat i-am spus să mă aștepte afară. Era o persoană necunoscută dar voiam să o ajut.

A venit rândul meu și după ce am cerut ce îmi trebuia am cerut și un pachet de vată.

"Nu vă dau!" "De ce?" "Pentru că o să-l dați doamnei de afară (pe vremea aceea toate eram doamne, cu excepția cadrelor didactice și a activistelor de partid)." "Ce vă pasă dumneavoastră ce fac eu după ce ies? Am dreptul la un pachet de vată" "Dar nu vă trebuie" "Sunteți stupidă, doamnă"

Și mi-a dat pachetul cerut!

În orice discuție important este să găsești argumentul potrivit.

Povești, Cărți și Seriale - Lost you Forever

 Vouă, adulților, vă mai plac poveștile cu prinți, prințese, împărați, zei, zeițe, balauri cu nouă capete și 81 de înfățișări, etc?

Dacă da atunci sunt sigură că v-ar plăcea și povestea zeiței prințesei Wen Xiao Liu/ Xiao Yao și celor trei eroi, unul mai frumos ca altul (cel puțin în cartea lui Tong Hua ”Lost You Forever) din care cititoarele nu prea știu pe cine să aleagă să îi fie alături toată viața.

Adică știu, doar sunt deja îmbarcate în corabia eroului dorit!. Am ajuns la capitolul 18 al cărții și episodul 23 al serialului cu același nume. Îmi place grozav expresia ”shipping” pentru a exprima preferința pentru unul sau altul dintre eroi. Sună mai frumos și mai puțin amenințător decât fan, mai ales că fanii chinezi se pare că sunt cei mai afurisiți din lume, fiind în stare să distrugă cariera unui artist numai pentru că li se pare lor că umbrește pe cel al cărui fan sunt.

Lasă că nici cu fanii japonezi ai lui Yuzuru Hanyu nu mi-e rușine cum se amestecă ei autoritar în viața lui de familie. Sau de fanii coreeni gata să sară la beregata unuia despre care se spune că ar fi fost un bully, deși ulterior se dezminte faptul.

Scufundându-mă în oceanul poveștii lui Tong Hua am mai uitat de războaiele reale și de toate mizeriile lumii acesteia. Ca orice cititoare împătimită m-am îmbarcat și eu pe o corabie. Îmi pare un pic rău că am găsit niște spoilere, totuși încă sunt curioasă cum vor reuși realizatorii serialului să ilustreze scenele atât de interesante din carte.

Cum se întâmplă de obicei când citesc o carte care apoi e ecranizată cartea mi se pare mult mai profundă și mai interesantă decât serialul. În serial se pune foarte mult accent pe latura romantică a poveștii. E adevărat că și sutele de comentarii pe marginea capitolelor cărții (pe care le citesc cu interes pentru că nu odată dezvăluie aspecte la care nu m-am gândit când am citit) dezbat cu lux de amănunte modul în care sunt reprezentate emoțiile și trăirile personajelor, fiecare trecându-le prin prisma ”corăbiei” pe care este îmbarcat.

Și cum din poveste înainte mult mai este acum doar am să vă prezint personajele în ordinea intrării în scenă, lăsând deoparte primele capitole în care eroina noastră este un simplu doctor (mascul) într-un oraș de provincie.

În serial am fost impresionată de costume, peisaje și mai ales de parurile personajelor mai importante, paruri pe care le-am remarcat și în Yang Xi Palace.

a. Prințesa Xiao Yao
b. Tu Shang Jing alias Ye Shi Qi
c. Generalul rebel , demonul Xiang Liu.
d. Prințul Zhuan Xu, vărul de gradul I al prințesei
f. Fang Feng Bei alias Xiang Liu.
g. Xiao Yao
h Du Shang Jing.
i. Xiang Liu.

h. Zhuan Xu Link pentru capitolul 17 din carte, pe blogul unei traducătoare care a făcut asta de dragul cititorilor și urmăritorilor săi

https://koalasplayground.com/2014/03/20/lost-you-forever-chapter-17-swimming-upstream-seeking-you-the-road-is-long-and-hard/

O scenă îndelung dezbătută în comentariile la capitolul 16 al cărții ”Lost you Forever” de Tong Hua este cea în care Împăratul Galben o întreabă pe prințesă ce fel de soț și-ar dori. Am găsit răspunsul ei într-un blog scris în indoneziană care repovestește serialul, pe care îl citesc în engleză (nu am curajul să cer traducerea în română) cu ajutorul lui Google Translate:

”Her ideal man is a man who will make her his first choice even though there are many other options in front of him, a man who will never leave her no matter what. That was the kind of man Xiao Yao would choose to be her lifelong partner.”

Soțul ideal este un bărbat care o va considera ca prima lui alegere, deși are multe alte opțiuni în față, un om care nu o va părăsi indiferent ce s-ar întâmpla. Acesta este tipul de bărbat pe care Xiao Yao l-ar alege ca partener pe viață.

Câte căsnicii nu se desfac oare pentru că partenerul sau partenera are alte priorități?

Conopidă la cuptor.

Am găsit la supermarket conopidă românească frumoasă. fără prea multe frunze. Avea un pic peste 2 kg. Am separat buchetele și le-am fiert 10 minute la abur. Am o sită specială, rabatabilă, adusă din Canada, nu știu dacă se găsește la noi. 

După ce s-a răcorit am pus-o pe o tavă acoperită cu hârtie specială pentru copt, tăind toate cotoarele buchetelor (le voi folosi la o supă). 

Aveam în cămară un sos de roșii din comerț, se vinde într-un borcan roșu de plastic. L-am golit într-un castron. Ca să iasă tot sosul din borcan am spart în el patru ouă, am pus capacul și am agitat bine. Am turnat ouăle în castron și am mai pus cam o sută g cașcaval ras (soțul meu a fost de părere că mai trebuia), cam 150 g pesmet și frunzele de la două legături de ceapă verde tăiată mărunt. 

Am asezonat cu oregano (uscat), turmeric, piper negru, boia dulce de ardei (cui îi place poate pune iute) și turmeric. Am turnat și niște ulei. Nu l-am măsurat. Am amestecat bine compoziția și am pus-o cu o lingură peste conopida din tavă. Am dat totul la cuptorul încins la 180C (gradația 3-4), adică foc moderat, și peste 30 de minute a fost gata. S-a tăiat frumos cu o paletă, ca o plăcintă.

Lost you Forever - Armata pierdută

Un fragment din ”Lost you Forever” capitolul 5 mi-a dat de gândit prin universalitatea sa. Am făcut o paralelă cu istoria noastră din secolul trecut și, gândindu-mă la luptătorii noștri din munți după al doilea război mondial și soarta lor mi s-a strâns inima.

Am tradus în română (din engleză) fragmentul și pentru că nu vă pot reda originalul (traducătoarea nu permite copierea) vă ofer numai traducerea mea.

”Soldați voiau să-și protejeze pământul și pe ai lor dar ei acum se ascundeau în munți fără să mai aibă pământ și oameni pe care să îi protejeze.
................................
E adevărat că Galben Împărat le-a luat prin forță pământul. Dar acum regatul lor nu mai era și oamenii care locuiau acolo voiau numai să trăiască în pace. Nu le păsa cine e împărat, ba chiar au început să vorbească cu căldură despre inteligența și generozitatea lui Galben Împărat. Oamenilor nu le mai păsa de rămășițele armatei din Shen Nong care refuzau să se predea. Peste mii de ani nimeni nu-și va mai aminti de determinarea lor.

Numai renunțând și plecându-se puteau să aibă o soție dragă, un copilaș drăgălaș, poate chiar ceva avere dată de Galben Împărat.

Dar ei (soldații) persistau în credința lor, să țină la ceva de care multora nu le mai păsa, să-și riște viețile pentru asta.

Roțile istoriei deja se întorceau dar ei rămâneau cu încăpățânare pe loc, încercând să întoarcă roțile înapoi cu brațele lor. Dar erau oameni uitați de timp, mergeau contra curentului și erau destinați să fie rași de pe fața pământului.”

https://koalasplayground.com/2014/02/24/lost-you-forever-chapter-5l-wish-to-entrust-myself-to-the-mountains-and-streams/

Hodie mihi, cras tibi

 Mulți dintre cei care militează pentru restrângerea drepturilor unor categorii de populație se pare că uită o lecție învățată încă din antichitate ”Hodie mihi, cras tibi” = ”Astăzi mie, mâine ție”

A fost demonstrată în toate dictaturile de când există istorie. Au ajuns să sufere consecințele chiar și cei mai înverșunați promotori ai violenței împotriva celor pe care i-au perceput ca dușmani. Mă gândesc la Robespierre, la Troțki...și exemplele ar putea continua.

Hodie mihi, cras tibi

Ion Minulescu

În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel...

Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi ―
Cântă cu clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,

Şi-n el!...

Andrew Annenberg

Una dintre îndeletnicirile mele preferate când navighez pe net este să sar în barca unui pictor care îmi atrage atenția prin una sau mai multe imagini ale operelor sale. Sigur, uneori netul denaturează culorile, nuanțele sau chiar imaginile (ca să nu mai vorbim de AI care, la comandă, poate produce imagini ale unor tablouri pe care pictorul nici măcar nu le-a visat),

Așa am descoperit, între mulți alții, un pictor a cărui fantezie m-a cucerit. Este vorba de Andrew Annenberg. I-am dedicat câteva postări pe Facebook pe care le-am copiat aici, cu ilustrațiile respective și voi adăuga mai multe imagini cu operele sale, culese de pe net, precum și o sumară biografie din aceeași sursă.

Când am văzut acest tablou de Andrew Annenberg mi-am dat seama imediat că e vorba de Bazinul lui Neptun de la Versailles. Cum mi-am petrecut câteva ore din viață în Parcul Versailles ascultând muzică, privind somptuoasele jeturi de apă și admirând nenumăratele opere de artă sculpturală am început să caut printre cele 180 de poze făcute atunci pe cea cu Neptun și Amfitrite.

Zadarnic însă, poza nu era. Abia când, într-un târziu, am căutat un plan al grădinii, l-am descărcat în laptop și l-am mărit mi-am dat seama că acest bazin se află într-o latură a grădinii pe care pur și simplu nu am vizitat-o. Cum altă șansă de a vedea Parisul și Versailles nu mai există în această viață mă mulțumesc să admir statuia care îl reprezintă pe Neptun (Poseidon) doar în tabloul respectiv și în poze (cea pe care o vedeți fiind făcută de Miguel Hermoso Cuesta, am specificat asta fiindcă așa cere Wikipedia).

New Life by Andrew Annenberg.

M-a impresionat acest tablou care te poate pune pe gânduri. Iată, viața ne poate dărui două primăveri și, atunci când credem că sufletul nostru este uscat și scorojit el poate găsi puterea de a înflori din nou, încântându-ne cu frumusețea tinereții sale regăsite, când arăta precum copacul din spatele său.

The kiss by Andrew Annenberg.

Mi-au trebuit câteva secunde pentru a înțelege de ce se cheamă acest tablou ”Sărutul” Cred că se pot găsi multe sensuri ascunse în acest tablou dar vă las vouă plăcerea de a le căuta.

Eu mi-am petrecut câteva ore bune în compania acestui pictor vizionar care se numește Andrew Annenberg dar vouă nu vă cer decât câteva secunde pentru a vizita Paradisul închipuit de el.

Și pentru că mi-au plăcut foarte mult unele din tablourile sale vi le arăt și vouă:

The Portal Khunab Ku)

The Temple of Aphrodite

Free Tibet

Blossoms and Redwood

Crystal Gazes

Divine Spirit

Egyptian Enigma

Enchanted Beloved

Enlightenment

Jacaranda

Low Tide at Pharaoh Beach

Mary of Magdala

Mary

Mother Earth

Mystery of Love

Nature of Spirit

Old Japan

Sadhu Samadhi

Spring Beauty

Venus Triumphant

Windward Flight

https://art-assorty.ru/2823-andrew-annenberg.html ”Hawaiian artist Andrew Annenberg To become an artist you need to have a desire for this from childhood. Many artists come to painting through a variety of factors. Some simply loved to draw as children, others have always appreciated the beauty of art, others are creators by nature and cannot imagine their life without creativity. Artists such as Andrew Annenberg came to fine art due to the fact that since childhood they lived among amazing nature, which one day they decided to capture on paper or canvas. Since childhood, the Hawaiian artist was impressed by the extraordinary views of the places where he actually lived. Mountains, oceans, green jungles, diverse life, marine life, sunsets and sunrises. All this prompted him to one day think about the need to show his love for Hawaii to people. Thus was born another wonderful artist Andrew Annenberg. However, he was not so interested in simply conveying the beauty of nature, and therefore he chose surrealism as the style of his art . I must say that here the artist discovered real talent. In his paintings he is looking for that same Paradise that is so similar to his homeland. His surrealism is a wild mixture of the flashy colors of nature and artifacts of forgotten and mysterious civilizations. In addition to being a wonderful artist, Andrew Annenberg is also a member of an environmental organization.”

Bon Anniversaire

 N-am uitat niciodată, în cei 52 de ani care au trecut de atunci data la care am fluturat certificatul de căsătorie în fața mătușilor care erau atât de dornice să mă vadă ”la casa mea, în rând cu lumea” încât îmi găsise fiecare, pe rând câte un pretendent pe placul lor, dar nu și pe al meu.

Azi, după două săptămâni în care am tot fost tracasată de tot felul de probleme care păreau că se rezolvă dar se creau mereu altele și reușeam să îl stresez și pe alesul meu de acum 52 de ani atmosfera în casa noastră era cam la fel ca cea din cântecul lui Charles Aznavour dar nu atât de elegantă. 

Paroles de la chanson Bon Anniversaire par Charles Aznavour

J'ai mis mon complet neuf, mes souliers qui me serrent
Et je suis prêt déjà depuis pas mal de temps
Ce soir est important, car c'est l'anniversaire
Du jour où le bonheur t’avait vêtue de blanc

Mais je te sens nerveuse, au bord de la colère
Alors je ne dis rien, mieux vaut être prudent
Si je disais un mot, ton fichu caractère
M'enverrais sur les roses, et l'on perdrait du temps

Il est huit heures un quart, et tu attends ta robe
Qu'on devait te livrer ce matin au plus tard
Pour comble tes cheveux au peigne se dérobent
Tout semble se liguer pour qu'on soit en retard

Si tout va de ce train, la soirée au théâtre
Et l'auteur à la mode, on s’en fera un deuil
Adieu pièce d’Anouilh, d’Anouilh, ou bien de Sartre
Je ne sais plus très bien, mais j’ai deux bons fauteuils

BON ANNIVERSAIRE
BON ANNIVERSAIRE

Ta robe est arrivée, enfin, et tu respires
Moi pour gagner du temps je t'aide de mon mieux
Tout semble s'arranger mais soudain c'est le pire
La fermeture éclair s’arrête au beau milieu

On s'énerve tous deux, on pousse et puis l’on tire
On s'y mêle les doigts, on y met tant d’ardeur
Que dans un bruit affreux, le tissu se déchire
Et je vois tes espoirs se transformer en pleurs

Aux environs d'onze heures, enfin te voilà prête
Mais le temps d'arriver le théâtre est fermé
Viens nous irons souper tous deux en tête à tête
Non, tu as le coeur gros et préfère rentrer

Par les rues lentement, nous marchons en silence
Tu souris, je t'embrasse, et tu souris encore,
La soirée est gâchée, mais on a de la chance
Puisque nous nous aimons, l'amour est le plus fort

BON ANNIVERSAIRE
BON ANNIVERSAIRE
BON ANNIVERSAIRE

https://www.youtube.com/watch?v=u3mJS3GJWgw
Charles Aznavour - Bon Anniversaire (cu subtitrare romana)
Traducere si adaptare: Octavian Soviany

Pe scurt nu aveam nici un chef să sărbătorim ceva, nici măcar prin o masă festivă. Deja eu urmăream a doua zi de concurs de patinaj artistic de Grand Prix (al patrulea pe anul acesta) și anume Cupa Chinei blocând astfel jumătății mele (cea mai bună) accesul la televizor, cu acceptul lui, desigur. 

Îl puteam urmări și pe laptop, tot pe You Tube Skating ISU dar ecranul e mai mic.  Și a mai dat Dumnezeu și o ploaie rece, mult dorită de altfel de arendașii mei, încât jumătatea nu s-a putut refugia și relaxa pe baltă (pentru că nah, la vârsta noastră schimbarea vremii aduce și schimbări nedorite în sănătate și vlagă).

Dar cum eram cât pe ce să mă relaxez prea tare și să adorm în fața marelui ecran am făcut repede un inventar al bunătăților de prin casă, am scos niște farfurii și am înșirat pe ele, cât de artistic m-am priceput, unele și altele din produsele găsite. Ba am mai făcut și un fel de tort foarte rapid și dietetic (adică având puțini carbohidrați, diabetul, deh). Ce a rezultat puteți vedea mai jos.

Pentru rețeta de tort m-am inspirat dintr-un videoclip. Am amestecat cu furculița într-o cutie rotundă de plastic rezistentă la microunde:
cam 70 de grame de unt 80% grăsime
o cană de făină de cocos (de la Bebe Tei din Plaza Mall)
o cană de praf de roșcove (aceeași sursă)
3 ouă mari
un măr mijlociu ras

esență de vanilie și de rom.
am pus vasul la microunde pentru 8 minute. Când s-a răcit am turnat peste el zeama rezultată din dezghețarea a aproximativ 300g de zmeură cumpărată astă vară și pusă la frigider. Boabele le-am folosit pentru ornat când s-a răcit tortul și l-am răsturnat pe o farfurie.

P.S. Printre picături am văzut și programele libere de la Cupa Chinei, ba chiar am publicat impresii pe Facebook despre ele. Adică toate pregătirile le-am făcut în pauzele dintre programe și  respectiv grupe,