Ce seriale mai văd pe net

Câteodată mă minunez de puterea tehnologiei de a schimba total viața. Din fericire am reușit să mă adaptez bine, zic eu, la nivelul actual al tehnologiei și astfel o perioadă din viață care la multe persoane vine, odată cu plecarea din viața activă numită cândva ”câmpul muncii”, cu depresie și plictiseală a fost pentru mine plină de lucruri noi și interesante. Cel mai interesant lucru din ultimii ani este pasiunea ce am dezvoltat-o pentru seriale asiatice, în special sud-coreene. ”De vină” pentru asta este televiziunea română care a difuzat (și încă mai difuzează, în reluare) o serie de seriale istorice de foarte bună calitate. Dar o contribuție importantă o are acum netul, unde găsesc serialele traduse în limba engleză. Am să trec acum în revistă câteva din serialele la care mă uit sau m-am uitat nu de mult și care m-au impresionat.

Am terminat ”Again my life” cu Lee Jun Ki. Nu a reușit să mă cucerească atât de tare încât să doresc să văd mai mult de un episod odată. Mult mai mult mi-a plăcut ”Teaser” în ciuda faptului că traducerea a fost o mizerie și a trebuit să îl reiau când s-a îndurat cineva să facă o traducere decentă ca să înțeleg ceva mai mult din ce se întâmplă. Încă mai am de revăzut câteva episoade, dacă mă mai ține Dumnezeu pe pământ cu mintea trează și dacă este pace.

Ca și în ”Again my Life” e vorba de corupția din Coreea de Sud (și de oriunde, dacă stau să mă gândesc bine, indiferent de sistem) de data asta de la ANAF-ul lor, dar fără nota de supranatural.

Dacă este vorba de supranatural atunci ”Link: Eat, Lave, Kill” cu extrem de talentatul Yeo Jin Goo și cea cu care face o pereche foarte reușită, Moon Ga Young este mult mai interesant, deși mai puțin apreciat de spectatorii coreeni. Este o comedie neagră transformată în thriller spre final (mai sunt de văzut ultimele două episoade luni și marți) foarte interesantă și bine făcută. Dacă ar fi fost să fie mai veche și să am la dispoziție toate episoadele cred că aș fi devorat episod după episod. Așa a trebuit să aștept cu sufletul la gură în fiecare săptămână să văd ce se mai întâmplă.

Și pentru că îmi place SF și Ji Chang Wook sunt în curs de vizionare a unui serial interesant, din 2019, ”Melting me Softly”. Nu fac ”binge” din cauza celorlalte seriale pe care le văd alternativ.

Am început ”Extraordinary Attorney Woo Young Woo” și îmi place foarte mult. Este în curs de difuzare. Prietena Ji Hwa Hong a avut câteva postări elogioase despre el, am văzut că și alți netizeni îl apreciază foarte mult și am început să îl văd. E cam al patrulea pe tema persoanelor cu dizabilități dar care au în schimb capacități ieșite din comun, geniale chiar, într-un anumit domeniu. Primul pe care mi-l amintesc este ”Rain Man” cu Dustin Hoffman și Tom Cruise. Dintre serialele coreene aș menționa ”The Good Doctor” și ”Is Ok To Not Be OK” unde Oh Jung Se a cucerit inimile privitorilor.

Și dacă sunt la capitolul dizabilități am să amintesc ”Our Blues” unde există un personaj cu sindrom Down dotat cu un talent special la desen, interpretat de Jung Eun Hye care chiar are sindrom Down și care își prezintă aici propriile creații.

Pe Viki am început ”Why Her” (în curs de difuzare) pe care a apreciat-o foarte mult prietena mea dragă Camelia Blanche... E foarte dur dar mie îmi place mult. Îmi amintește cumva de foarte apreciatul ”Penthouse” deși la acesta m-am oprit la doilea episod pentru că mereu au apărut alte tentații.

Ca să mă destind văd și un serial ușurel, japonez, există un anime și o manga, ”Rokuhodo Yotsuiro Biyori” cu episoade sub o jumătate de oră dar care m-au emoționat, despre patru tineri care au un local cu specific tradițional japonez dar mai deosebit nu numai pentru felurile delicioase și ceaiul extraordinar ci și pentru atitudinea plină de omenie față de clienți. Am aflat despre el de la prietenul meu Sanghyun Park.

Again My Love

Tracer

Link: Eat, Love, Die

Extraordinary Attorney Woo

Good Doctor

Is OK Not To Be OK

Our Blues

Why Her

Rokuhodo Yotsuiro Biyori

Diabetul și Netul

Am urmărit pe You Tube două videoclipuri despre cum se poate trata diabetul până la dispariție.

https://www.youtube.com/watch?v=da1vvigy5tQ&t=770s&ab_channel=TEDxTalks

Reversing Type 2 diabetes starts with ignoring the guidelines | Sarah Hallberg | TEDxPurdueU

Primul spunea că e greșit să se recomande o dietă bogată în carbohidrați pentru că tocmai aceștia provoacă înrăutățirea diabetului deci soluția este o dietă lowcarb, nu cereale, nu cartofi, nu zahăr. Problema e cu ce se înlocuiesc carbohidrații. Răspunsul ar fi: cu grăsime (fat). Totul bazat pe experiența de lucru al respectivei doctorițe cu o mulțime de pacienți suferind de diabet tip 2 sau 1.

https://www.youtube.com/watch?v=ktQzM2IA-qU&t=614s&ab_channel=TEDxTalks

Tackling diabetes with a bold new dietary approach: Neal Barnard at TEDxFremont

Al doilea videoclip aparține unui cercetător care a constatat că dimpotrivă, o dietă bogată în carbohidrați ar fi soluția. El demonstrează pe baza rezultatelor cercetării sale că glucidele care ar trebui să intre în celule sunt blocate de prezența lipidelor în acestea.

Nah, poftim, descurcați-vă cu tratamentele minune oferite (de același canal YouTube) pe net, dacă puteți. Deocamdată eu mă încadrez cu valorile glicemiei în niște limite pe care doctorița mi le-a lărgit de curând urmând o dietă în care sunt prezenți atât carbohidrați în cantități moderate cât și ceva lipide. Totuși dacă e vorbă să consum și proteine prefer să le iau din carne cât mai slabă.

Ca să vă zăpăcesc și mai tare am cules de pe net câteva imagini cu Piramida Alimentară pentru Diabetici (Diabetes Food Pyramid)

Pui Tikka Masala, rețetă Chef Alex Iacob

Azi, deși afară erau multe grade peste 30, am  decis să încerc două rețete noi. Una e pe bază de dovlecei, mai exact e de chiftele de dovlecei, dar făcute la tavă,la cuptor, ca un fel de aluat, cealaltă a fost publicată într-o revistă Mega Image și e semnată Chef Alex Iacob. 

Chiftele de dovlecei la tavă.

Am ras dovleceii (1,9 kg) i-am dat cu sare și i-am lăsat să se scurgă cel puțin o jumătate de oră, apoi i-am spălat în strecurătoare (de inox) și iar i-am lăsat să se scurgă. Am adăugat cam 50g Parmezan ras (tot de la Mega Image), cam 100g cașcaval și cam 150g telemea de capră. Am mai pus 4 ouă mari, făină (cel puțin 4 linguri cu vârf) pesmet și mărar, 2 linguri ulei de măsline (de gătit) și am amestecat bine apoi am tapetat o tavă cu hârtie de copt unsă cu ulei de măsline și am dat la cuptor (220 grade, gradația 4-5) pentru 40 de minute. Poate trebuia mai mult dar erau gata frigăruile.

Pentru frigărui urmăriți indicațiile din poze:

Așa arată frigăruile mele

Așa arată frigăruile din revistă.

”Ce verde era valea mea” - Dulciuri

Unul dintre prietenii mei de pe Facebook, David Croitor, nu este doar un pictor deosebit de talentat, el e dăruit și cu un deosebit talent de povestitor. Povestirile lui despre copilărie, adolescență și tinerețe au luminat multe chipuri  și în mod sigur au adus cititorilor în amintire multe pățanii mai mult sau mai puțin asemănătoare. 

Povestea lui despre mersul la târg și înghețata cumpărată atunci m-a determinat să povestesc și eu o întâmplare care ar fi trebuit să mă marcheze pe viață, dar nu s-a întâmplat așa. 

https://www.facebook.com/croitor.david/posts/pfbid02meLu6cSgSrri1UbMQqUSwR5QpVs5RNktbF9tLCEpBoRDQ6P4cGn1pXALgAmNMS8cl

Tatăl meu știa cât de mult îmi plac dulciurile și că mamița nu reușea să mai dea musafirilor dulceață când veneau în vizită pentru că, indiferent unde o ascundea, eu o găseam și mai rămânea doar borcanul gol.

Auzise el de la un cofetar că acela le dădea ucenicilor să mănânce prăjituri până li se făcea rău ca să fie sigur că nu vor mai pofti în veci ceva dulce așa că m-a dus la Călărași, unde aveam niște rude, și la cofetărie mi-a cumpărat vreo 10 sarailii pe care le-am îndesat în stomac cu mare poftă.

Parcă văd și acum zidul unde le-am deșertat și îl aud pe el întrebându-mă dacă mai vreau o sarailie. ”DA” am răspuns eu cu convingere. M-a înjurat dar nu s-a supărat foarte tare și pentru că mă iubea mi-a dat bani de prăjituri de câte ori a avut și am trecut pe lângă o cofetărie...

Cât despre înghețate... când aveam 10 ani am stat câteva luni la o mătușă în convalescență după o operație destul de complicată. Stătea pe Lizeanu și cam o dată pe săptămână venea o mașină cu înghețată pe băț. Pentru că ea nu avea copii îmi cumpăra câte 5-6 pe care le terminam cu o viteză de care mă mir și acum. N-am avut nimic, niciodată, nici dureri în gât, nici nu am răcit. Nici o altă înghețată mâncată în viața mea nu a fost atât de bună ca acelea.

Mai mănânc și acum cu poftă înghețată din când în când, dar fie e dietetică, preparată în casă din fructe, kefir sau smântână și îndulcitor, fie caut în supermarket unele cu cât mai puțini carbohidrați și apoi calculez cu grijă câte unități de insulină sunt necesare ca să mă mențin în limitele trasate de doamna doctor diabetolog Adina Petronela Chiriac (o doctoriță ”pâinea lui Dumnezeu, cum se zice) de la SANAMED, spitalul de zi pentru diabetici.

Pentru că orice diabetic trebuie să știe că așa numitele înghețate ”fără zahăr” au de fapt mai mulți carbohidrați provenind din alte zaharuri în afară de zahărul obișnuit (zaharoza)... nu mai vorbesc de dulciurile fără zahăr care totdeauna îmi ridicau glicemia dincolo de limitele admise.

Pe cei care abia au aflat că au diabet îi sfătuiesc să nu dispere... dacă respectă indicațiile de dietă pot trăi mulți ani chiar fără insulină dar cu un tratament adecvat... Eu am depistat diabetul în anul 2000, la cinci ani după operația de cancer mamar. Insulina am introdus-o abia după ce mi s-a scos tiroida, plină de noduli, împreună cu un adenom de paratiroidă stângă, care îmi dăduse mult de furcă. De atunci iau Euthyrox și analizele pe care le fac periodic pentru controlul endocrin îmi ies bune. Am avut noroc și în acest caz de o doctoriță foarte bună, Krystyna Dyachenko și am fost operată la Institutul C.I. Parhon de un doctor tânăr dar foarte priceput, Sandu Ionuț.

Viața ne poate oferi alte lucruri care ne oferă satisfacții în afara celor produse de plăcerile stomacului și, în cazul meu, mai ales ale limbii.

Dacă ați avut răbdare să citiți până aici vă dăruiesc câteva imagini ale unor tablouri cu flori pictate de dragul meu prieten David Croitor. El este și un peisagist redutabil, care mă emoționează prin căldura cu care își alege culorile și subiectele, dar cum mie îmi plac mult florile acum mă limitez la aceste tablouri. Sper că le veți privi cu aceeași plăcere cu care o fac și eu.