Azorică

Azorel

de Gellu Naum

Un cățel, nu prea știu cum,
Minte cam nătingă....
A văzut un țap pe drum,
Și-a-nceput să pângă:
-Vreau și eu pe cap
Coarne ca de țap!!!!

Maică-sa i-a spus frumos:
-Dragă, n-am ce-ți face....
Dac-ai fi dorit un os,
Care știu că-ți place...
Sau dacă ți-ai fi dorit
Un coltuc de pâine...
Insă cine-a pomenit
Coarne la un câine?

Dar degeaba-l sfătuia,
Căci potaia scheuna
Și plângea, plângea, plângea:
-Vreau și eu pe cap
Coarne ca la țap!!!!

Mai târziu veni la el
Un motan. Șiretul,
Mieunând, l-a întrebat:
-Ce ai dragă Azorel?
Vrei sa fii încornorat?
Hai să-ți spun secretul:

Încă de demult băiete
E știut că țapul
Dacă vede un perete
Dă in el cu capul,
Și-i cresc coarnele astfel.
Sunt pe-aici pereți destui...
Ia lovește-i tu nițel!

Ascultându-l, Azorel
S-a ales cu un cucui...

Morala:

Vezi ce-ți poate bietul cap
Când dorești coarne de țap?
Și-ncă una să-ți mai spun
(Dar rămână intre noi):
Nu te lua după cotoi,
Sfatul mamei e mai bun.

De fapt, după câte știu, pe acest câine îl cheamă Azorică. Și cred că știu bine după cât de frumos se uită când îl strig pe nume.

De mult voiam să găsesc undeva poezia aceasta, pe care o învățasem cândva pe de rost. Face parte din volumul ”Așa-i Sanda” de Gellu Naum.

https://www.parinti.com/Azorel-contentpid-5316.html