Deci, m-am distanțat social. Am avut un pic de emoții la început pentru că soțul meu, care a lucrat până l-au trimis acasă, îmi ține companie. Și după cum scria George Simenon într-unul din romanele sale sau Mircea Ștefănescu în ”Micul Infern” nu e ușor pentru cei care și-au creat deja obișnuințe bine înrădăcinate în ani să conviețuiască într-un spațiu închis.
Ca toți cei de vârstă mai înaintată, fiind cea mai mare parte a timpului singură, mi-am creat niște tabieturi. Din fericire soțul meu este destul de adaptabil și, cel puțin deocamdată, ne înțelegem bine.
Azi am spălat rufe. Bine, le-a spălat mașina automată dar nici eu nu am stat cu mâna în fund. Am sortat rufele pe culori, le-am făcut grămezi și am început operația. Introdus rufe în cuvă, pus detergent și balsam de rufe, ales temperatura necesară (pentru cele mai multe 40 grade Celsius) și apăsat buton pornire.
Când s-a terminat prima rundă am scos rufele într-un lighean și, ca să fac mișcare, le-am dus la întins pe balcon una câte una. Aștept cu emoție să mă cântăresc mâine. Până acum în fiecare zi am luat aproape un kg în greutate. Nu e de la mâncare, nu. Sigur e de la tiroidă, de care am scăpat pe 2 Octombrie, anul trecut... Ce frumos știm să ne mințim pe noi înșine ca să ne păstrăm respectul de sine...
Ca să nu sufăr totuși prea tare văzând că este iar o zi frumoasă cu soare și nu mai pot face zilnic câte o descoperire am pus mâna pe camera foto și am pozat cam tot ce am văzut interesant înafara locuinței. A înflorit magnolia de la scara vecină, la geamurile blocului de vis-a-vis râd mușcate și alte flori în geamuri, gutuii japonezi și forsythia de sub fereastră încă mai sunt plini de flori iar porumbeii își fac siesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu