Deasemenea azi noapte am avut oarece probleme de respirație, rezolvate ca prin minune cu ACC 200. M-au trecut desigur gânduri negre întrebându-mă dacă nu cumva... m-am liniștit în cursul zilei aflând despre poluarea, smogul sau ce o fi la care sunt mai sensibilă decât alții încă de când lucram în laborator. Numai că rezerva de minune se subțiază văzând cu ochii
Deci m-am înarmat cu declarația pe proprie răspundere completată de mână și am pornit în mare viteză, pentru că deja trecuseră câteva minute peste ora 11, spre bulivar, unde sunt farmaciile.
M-am oprit la o prăvălie de unde am cumpărat tot ce aveam nevoie, sau aproape tot. Am avut în față numai vreo două persoane. Când am ieșit coada de afară era sensibil mai mare. M-am dus la Max+ dar fiind sâmbătă, era închis. Bulevardul de acum era plin de moși și babe, așa că am renunțat la orice altă cumpărătură și am plecat, tot în pas vioi, spre casă.
Era abia ora 12, așa că am plecat să mai iau una-alta și de la Mega Image de pe malul lacului. Nici acolo nu era coadă mare, a mers totul foarte repede, am găsit tot ce îmi trebuia.
Acum mă gândesc că înainte de toată nebunia asta cu virusul eram supărată pe mine că nu pot rezista, odată ieșită să-mi număr pașii pe aplicația Samsung Health, să nu intru în magazinele de pe traseu și mai ales să nu las acolo măcar olecuță din pensia atât de binemeritată. În fiecare zi îmi spuneam că trebuie să lupt contra acestei adicții și eram dezamăgită că nu reușeam.
Eh, știți cum e ”trebuie să fii foarte atent ce îți dorești, că s-ar putea să se împlinească”. No, uite că s-a împlinit, e drept că nu de tot, dar - am oftat adânc - vine ea faza patra a epidemiei naționale când mai mult ca sigur va fi o crimă să ies din casă, și atunci se rezolvă problema de ”compulsing spending”.
Bineînțeles că mi-am luat și aparatul foto iar pozele le-am făcut tot pe lângă casă, cum ar fi fost și dacă scriam la scopul deplasării mișcare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu