În anul școlar 1957-58 am stat la Internatul Școlii Bulgare. În acel an familia mea a avut ceva probleme și banii erau una din ele, mai ales că trebuia plătită taxa la liceu, trebuia plătit internatul, aveam nevoie de manuale, de rechizite...banii de buzunar erau de multe ori un vis neîmplinit.
Atunci am învățat că nu ai nevoie de mulți bani ca să fii fericirt. erau de ajuns 50 de bani să ne cumpărăm (folosesc pluralul pentru că și ceilalți copii din internat, cei care chiar învățau bulgara, erau tot niște amărășteni de prin Chiajna - părinții au dorit ca progeniturile lor să învețe în buricul capitalei) un sfert de pâine neagră ca pământul dar care nouă ni se părea, la foamea ce o înduram pentru că masa ce ni se servea era dată cam cu parcimonie (zgârcenie pentu necunoscători), o adevărată prăjitură.
Mai târziu am stat la o mătușă și, pentru că eram tare pretențioasă la mâncare preferam să îmi cumpăr de 25 de bani un cornet de semințe și ăsta era de multe ori prânzul meu.
Acum franzela, care era pentru noi era mai gustoasă decât cozonacul (un timp pâinea neagră se dădea pe cartelă, în 57 cred că nu mai erau cartele) este câh, numai săracii o consumă, clasa mijlocie preferă bucatele sănătoase, cum ar fi pâinea neagră cu semințe.
Adevărul e că cea preparată în brutăriile lanțului de magazine Mega Image, pe care o puteți vedea în poze, e chiar foarte gustoasă. O consum cu parcimonie, deh, are carbohidrați, ca orice preparat din făină, indiferent de culoare...dar tot se cam termină. Aseară soțul meu s-a dus la MI și l-am rugat să-mi cumpere pâine neagră cu semințe, fără să îi precizez pe care raft să caute.
A venit victorios cu ”Schwarz brot mit samen” de la Vel Pitar care nu e rea, dar nu e ce îmi doream. Acum am să mă lupt cu ea (are 400 de grame, ar trebui să consum cam 130g cel mult într-o zi, eu consum mai puțin ca să pot mânca mai multe fructe) ce să fac...
Bineînțeles că pâinile astea speciale sunt mai scumpe decât franzela cea nesănătoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu