Daca ar fi fost...

” Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură.

De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii.

Dar la poarta casei tale veghează dragostea – şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică.

Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni.

Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea.”

Ionel Teodoreanu – Lorelei

"If I was to cross a wood full of wolves to get you, I would came with my youth rags torn up, giving you her last drop.

If I was to cross through grasses full of serpents, with my naked feet I would walked over my hissing death, asking you close my eyes.

But at your house gate love watches--and I withdrew my steps like in front of an icon getting out from church (in a procession)

I husky sing under your house windows, like Italian children on our cities streets, in their misery beauty with blue eyes.

I sing under sky with outstretched hand, like in the past those restless on the crossroads: Listen you, all, my joy and my sorrow."

Imagini de pe net.