Gustavo Adolfo Bécquer
(1836-1870)
Volverán las oscuras golondrinas
Volverán las oscuras golondrinas
en tu balcón sus nidos a colgar,
y, otra vez, con el ala a sus cristales
jugando llamarán;
pero aquéllas que el vuelo refrenaban
tu hermosura y mi dicha al contemplar,
aquéllas que aprendieron nuestros nombres...
ésas... ¡no volverán!
Volverán las tupidas madreselvas
de tu jardín las tapias a escalar,
y otra vez a la tarde, aun más hermosas,
sus flores se abrirán;
pero aquéllas, cuajadas de rocío,
cuyas gotas mirábamos temblar
y caer, como lágrimas del día...
ésas... ¡no volverán!
Volverán del amor en tus oídos
las palabras ardientes a sonar;
tu corazón, de su profundo sueño
tal vez despertará;
pero mudo y absorto y de rodillas,
como se adora a Dios ante su altar,
como yo te he querido..., desengáñate:
¡así no te querrán!
Traducerea mea, cat de poetic am fost in stare sa o fac:
Se vor intoarce randunelele
In balconul tau cuibul sa-si faca
Si din nou, cu aripile, la geamurle tale
Jucandu-se te vor chema.
Dar acelea care isi opreau zborul
Sa contemple frumusetea ta si norocul meu
Acelea care ne invatasera numele...
Acelea... nu se vor intoarce!
Se va intoarce stufosul caprifoi
Sa-ti invadeze zidurile gradinii
Si din nou dupa amiaza, chiar mai frumoase
Se vor deschide florile;
Dar acelea, incarcate de roua,
Cu picaturi pe care le priveam
Cum tremura si cad ca lacrimile zilei...
Acelea... nu se vor intoarce!
Se va intoarce dragostea si in auzul tau
Vor rasuna vorbele-i fierbinti
Inima ta, din somnul cel profund,
poate se va destepta;
Dar mut, si absorbit, in genunchi
Cum se adora Domnul in fata altarului
Cum te-am iubit eu,... nu te amagi
Asa nu te vor iubi!
Urmeaza poezia lui Pushkin, trei limbi...
Alexandr Puskin - Eu Te-am Iubit
,,Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cîndva iubită
Aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit. "
De pe net:
Пушкин Александр
Я вас любил: любовь еще, быть может
Я вас любил: любовь еще, быть может,
В душе моей угасла не совсем;
Но пусть она вас больше не тревожит;
Я не хочу печалить вас ничем.
Я вас любил безмолвно, безнадежно,
То робостью, то ревностью томим;
Я вас любил так искренно, так нежно,
Как дай вам бог любимой быть другим.
In Engleza:
I loved you - Pushkin
I loved you; and perhaps I love you still,
The flame, perhaps, is not extinguished; yet
It burns so quietly within my soul,
No longer should you feel distressed by it.
Silently and hopelessly I loved you,
At times too jealous and at times too shy.
God grant you find another who will love you
As tenderly and truthfully as I.
Another version is at Genia Gurarie's page
[From Pushkin, 1829]
I loved you, and I probably still do,
And for a while the feeling may remain...
But let my love no longer trouble you,
I do not wish to cause you any pain.
I loved you; and the hopelessness I knew,
The jealousy, the shyness - though in vain -
Made up a love so tender and so true
As may God grant you to be loved again.
(tr. GG, 11/10/95)
Another version is at "A collection of poems by Alexander Pushkin":
I loved you: and, it may be, from my soul
The former love has never gone away,
But let it not recall to you my dole;
I wish not sadden you in any way.
I loved you silently, without hope, fully,
In diffidence, in jealousy, in pain;
I loved you so tenderly and truly,
As let you else be loved by any man.
Translated by Yevgeny Bonver, August 1995,
Version at "Russian Poet, Aleksandr Pushkin":
I loved you; even now I may confess,
Some embers of my love their fire retain;
But do not let it cause you more distress,
I do not want to sadden you again.
Hopeless and tongue-tied, yet I loved you dearly
With pangs the jealous and the timid know;
So tenderly I loved you, so sincerely,
I pray God grant another love you so.
Poezia Cellei Serghi
Tu ai murit, pe tine te intalnesc la tot pasul,
Tu, cel pe care l-am iubit si-l iubesc ca pe-un mort
De ce-mi iesi in cale ca oricare altul?
Din tot ce-a fost patima si dezamagire cat a trecut?
Cat a ramas?
Din zborul meu catre tine, spre piscuri muiate in albastru,
Din caderile in prapastii inghetate si negre,
Unde, de ce m-am oprit? Unde ma aflu?
M-ai jupuit, m-ai faramitat, m-ai inselat
Cum de-am iesit din visul asta urat mai intreaga,
Mai bogata, mai vie?
Tu ai murit… Eu sunt vie,
Si zilnic, aproape de tine ma gandesc la ce-a fost,
La ce-o sa fie!
Ochii-mi ard de lacrimi incremenite.
Sufletul mi-e parjolit.
Tu ai ramas in amintire intreg, viu, ca o faclie…
Dar tu esti mort, iubitul meu. Faclia arde
La capataiul dragostei mele.
Si nu-mi pare rau.
Dragostea mea a murit, dar in cenusa mai sunt farame, incandescente, vii
Dac-ai veni, dac-ai sufla… s-ar aprinde…
Flacaruile albastre s-ar rosi, s-ar intinde.
Valvataile m-ar cuprinde iar, fara mila.
Dar tocmai asta nu vreau.
Prin ele o data am trecut,
Le-am simtit arsura,
M-am zvarcolit in focul dragostei si n-am pierit.
Am scapat vie!
Acum, in prospetimea zapezii, am simtit ghioceii.
Pe crengi arse de frig, simt, presimt mugurii…
Ii vad, ii aud cum se sparg.
Am sa-i astept.
Am sa duc intaile frunze,
Toata primavara am s-o duc la mormantul dragostei mele…
Acolo, stii unde…
Pe maidanul pe care ai zvarlit-o ca pe un gunoi,
Uite acum cum straluceste,
Ca un licurici intr-o padure… noaptea!
Dragostea mea a murit!
Dar uite-o intreaga in steaua de acolo,
Intaia stea pe tot necuprinsul acestui amurg,
Uite-o intreaga in lacrima care a ramas agatata,
Intre gene…”
Cella Serghi--Iubiri Paralele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu