De toamna...cu Reiner Maria Rilke.

Eu nu stiu germana...De aceea am sa apelez la traducari renumiti si pentru poeziile lor. Postarea mi-a fost inspirata de Alex Nam, un prieten coreean pe care il admir pentru multiplele sale talente, e fotograf, calator, scriitor si poet...el a publicat un poem de Rainer Maria Rilke in germana si coreeana, eu am gasit traducerea facuta de Ştefan Augustin Doinaş

Herbsttag

Herr, es ist Zeit. Der Sommer was sehr groß.
Leg deinen Schatten auf die Sonnenuhren,
und auf den Fluren lass die Winde los.

Befiehl den letzten Früchten voll zu sein;
Gib ihnen noch zwei südlichere Tage,
dränge sie zur Vollendung hin und jage
die letzte Süße in den schweren Wein.

Wer jetzt kein Haus hat, baut sich keines mehr,
wer jetzt allein ist, wird es lange bleiben,
wird wachen, lesen, lange Briefe schreiben
und wird in den Alleen hin und her
unruhig wandern, wenn die Blätter treiben.

-Rainer Rilke-


가을날


주여, 때가 왔습니다. 지난 여름은 참으로
위대했습니다.
당신의 그림자를 해시계 위에 얹으시고
들녘엔 바람을 풀어 놓아 주소서.

마지막 과일들이 무르익도록 명(命)하소서
이틀만 더 남국(南國)의 날을 베푸시어
과일들의 완성을 재촉하시고, 독한 포도주에는
마지막 단맛이 스미게 하소서.

지금 집이 없는 사람은 이제 집을 짓지 않습니다.
지금 혼자인 사람은 그렇게 오래 남아
깨어서 책을 읽고, 긴 편지를 쓸 것이며
낙엽이 흩날리는 날에는 가로수들 사이로
이리저리 불안스레 헤매일 것입니다
 
Rainer Maria Rilke - Zi de toamnă

Doamne: e timpul. Vara a fost foarte lungă.
Aşterne-ţi umbra peste ornice solare
şi vînturile mînă-le pe cîmp şi luncă.

Anunţă ultimelor fructe pîrg deplin;
şi încă două zile sudice le lasă;
îndeamnă-le apoi spre împlinire, ca să
goneşti dulceaţa cea din urmă-n aspru vin.

Cel care n-are casă-acum, nu-şi va zidi.
Cel singur, singur multă vreme o să fie,
va sta de veghe, va citi, scrisori va scrie
şi pe alei în sus şi-n jos va rătăci,
neliniştit, cînd frunza zboară-n vijelie.

Traducere Ştefan Augustin Doinaş

Dar Reiner Maria Rilke a scris si alta poezie dedicata toamnei:

RAINER MARIA RILKE HERBST

Die Blatter fallen, fallen wie von weit,
als welkten in den Himmeln ferne Garten;
sie fallen mit verneinender Gebarde.

Und in den Nachten fallt die schwere Erde
aus allen Sternen in die Einsamkeit.

Wir alle fallen. Diese Hand da fallt.
Und sich dir andre an: es ist in allen.

Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen
unendlich sanft in seinen Handen halt.

* * *

Cad frunzele şi cad ca de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Mâna de acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.

ALEXANDRU PHILIPPIDE TOAMNĂ

* * *

Cad frunzele şi cad ca de departe,
Parcă s-ar ofili grădini în ceruri;
Şi cad încet, cu gesturi care neagă.

Şi noaptea, cade greu ţărâna-ntreagă,
Din mii de stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Şi-această mână cade.
Şi cealaltă, o vezi: la fel, în toate.

Şi totuşi este Unul care ţine
căderea, blând, în mâini atat de line.

MARIA BANUŞ TOAMNĂ