Din ciclul "Cine m-a pus?"--Drumul spre casa

De data asta nu am mai fost eu cea care am exclamat asa, ci sotul meu. Are cateva zile libere de la serviciu si, pentru ca eu voiam sa merg la piata, s-a oferit sa ma insoteasca. Ca de obicei i-am zis ca am o lista scurta de cumparaturi, o sticla de sampanie, si inca vreo doua chestii, dar i-am propus sa luam carutul de piata. De parca nu ma cunostea dupa atatia ani, a fost de parere ca nu e cazul sa il luam pentru o lista asa de scurta. 

Cred ca in drumul spre casa si-o fi zis el in gand "Cine m-a pus sa refuz sa luam carutul" pentru ca desigur au existat o multime de alte chestii fara de care nu puteam trai daca nu le cumparam atunci, imediat. Am incercat sa car si eu o sacsosa, dar nu m-a lasat, a tinut sa ma menajeze (pentru ca nu poate sa faca asta cand el e la serviciu si eu ma incarc ca un asin--folosesc asin ca sa fiu delicata)

Si asa, gafaind sub greutatea sacoselor (care in nici caz nu o egala pe cea a celor purtate in mod obisnuit de mine) i-a venit ideea sa imi semnaleze cat de frumosi sunt castanii infloriti. Stia ca am camera foto la mine, doar m-a intrebat daca e in poseta inca inaite de a pleca de acasa...Dar tot a zis cu naduf cand am inceput sa fac poze: "Cine m-a pus?"

Ajunsa acasa la un moment dat m-am apucat de vopsit ouale. De cativa ani ascult sfatul vecinei care e artist plastic si nu mai arunc solutia de vopsea, se pastreaza f bine datorita otetului adaugat. Anul asta am vopsit numai cate 5 oua din fiecare culoare. Numai pt galben am fost nevoita sa mai adaug un pic de vopsea, un pic de otet si sa aduc solutia la punctul de fierebere (am fiert ouale in prealabil, oua de tara de la familia celui care ingrijeste de casa mamitei) pt celelalte culori am incalzit cel mult la 60 de grade (adica sa nu ma friga varful degetului introdus in solutie) si ma mai pus un pic de otet, daca ouale arata bine judecati dupa pozele de mai jos: