Traditii de Craciun la Romani

Am primit prin email, tocmai din indepartata Canada (multumesc, Nicu), o povestioara f interesanta despre cum incearca romanasii nostri sa respecte traditiile culinare de Craciun in oricare punct al globului s-ar afla. Dupa ce am verificat cam de cate ori a fost deja postata pe net si am vazut ca e cat se poate de fresh (o sa vedeti de ce am ales aici un cuvant in engleza) mi-am zis ca spiritul Craciunului cere sa impartasesc bucuria cititului si cu alti conationali.

De Ignat: relatarea unui roman care traieste in Occident  

De criza, de dor si de fite mi-a venit ideea sa tai porc de Craciun, cum se facea pe timpuri la mine la tara. Bine, ai mei nu îl taiau de Craciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd rabdare si nici prea multe prin camara sa-l putem pasui pîna la Ignat.

Dupa ce mi-am ascutit cutitele pe gresia de la baie si am procurat doi baloti de paie, decorativi, uitati de un vecin în fata casei înca de la Halloween, m-am pus sa caut porc. Prima data am dat anunt pe internet ca doresc sa achizitionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pîna în 150 de kilograme, dar nu mi-a raspuns nimeni, în afara de un sonat care mi-a zis ca-i plac ideile mele si, daca vreau, putem sa sacrificam împreuna, mai multi! Eu cred ca toti nebunii au fugit din lume si s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!

Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu daca stiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curiosi ca ce vreau sa fac cu el, ca e mare de pet, ca face mizerie multa. Cînd le-am spus ca vreau sa-l tai, au facut ochii cît cepele si m-au luat la rost ca de ce. Ca sa-l manînc, de-aia, le-am raspuns, moment în care si ultimele ramasite de simpatie, toleranta si întelegere pe care le aveau pentru mine au disparut. Cum sa omori un animal si sa-l manînci, asa, ca un barbar? Eh, cînd am vazut eu ca astia sunt gata sa sune la PETA, am început sa le descriu în amanunt operatiunile specifice, insistînd pe sectionarea carotidei si colectarea sîngelui într-un lighean, de preferinta cu smaltul sarit, ca la mama acasa, în vederea prepararii sîngeretelui si mai ales a borîndaului. N-am stiut eu cum se zice în engleza la borîndau, la fel cum nu stiu nici în româneste, dar le-am explicat ca e unfel de mamaliga din faina de porumb cu sînge în loc de apa. Cred ca vreo trei, mai simtitori, asa, au disparut spre baie, iar restul, ca acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, sa ma asculte, ma priveau cînd cu mila, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim soriciul cu paie, sau la butelie, daca stam la bloc, si taiem urechile animalului, pe care le consumam pe loc, cu putina sare.

Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind constient ca un alt moment în care sa ma asculte oamenii cu atîta atentie nu o sa mai prind, poate, niciodata. Dupa ce epilam animalul cu flacara, continui eu, îl despicam cu securea sau toporul, ce ne vine la mîna, si scoatem organele, pe care le fierbem împreuna cu capul, în vederea prepararii caltabosului. Stiti, banuiesc - le-am zis eu degajat -, ca pentru caltabos se foloseste intestinul gros, spalat facultativ si oparit în apa cu ceapa, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul dupa fraza asta, si am mai ramas cu vreo trei, cei mai tari de înger si de stomac, cred, de fapt doi, ca unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleza si sta toata ziua cu castile pe urechi, dar se alatura oricarui grup si da din cap aprobator la orice discutie.

Cu restul carnii, am zis eu mai departe, facem cîrnati, gratare si sarmale, iar daca raposatul a fost gras, putem sa frigem si o oala de jumari, asa, de pofta, care sa mai taie din taria bauturii. Eu zic ca au scapat ieftin totusi, pentru ca daca m-as fi apucat sa le povestesc cum se fac hot dogii si parizerul pe care le înfuleca ei la lunch, bagam toata firma-n spital."

Traiasca globalizarea!