Cine urmărește mai demult acest blog știe că sunt mare fan seriale sud-coreene. De curând am descoperit însă că și chinezii pot să facă seriale bune, în special life-style, chiar dacă asta înseamnă să copieze unele scene din seriale sud-coreene până la virgulă.
Serialul chinezesc pe care îl urmăresc acum se numește în engleză ”The Love You Give Me„ și este inspirat de cartea cu același nume "Ni Gei Wo De Xi Huan" (你给我的喜欢) by Shi Ding Rou (施定柔). Am fost curioasă să citesc cartea și am ajuns la un site unde este tradusă de Google și adaptată, scrie persoana care traduce. Nu mi-e prea clar dacă este adaptată la limba engleză sau textul este cumva alterat, oricum ceea ce citesc mi se pare interesant și captivant.
Din carte dar și din seriale chinezești sau coreene am înțeles că pentru tinerii absolvenți de facultate este foarte greu să își achiziționeze un apartament sau o casă într-un oraș mare chiar dacă au un serviciu foarte bine plătit.
Și așa mi-am amintit cum am reușit să depășesc un asemenea obstacol în România noastră condusă de Ceaușescu. După cum se știe țara noastră era înainte de al doilea război mondial ”grânarul Europei” dar în materie de industrie mai erau încă multe de făcut. Când în sfârșit s-au plătit datoriile de război către Uniunea Sovietică (deși am rupt alianța cu puterile Axei - Germania, Italia, Japonia - la 23 August 1944 și am devenit aliați cu puterile ce se luptau cu aceștia - SUA, Anglia, Uniunea Sovietică, Franța - am fost tratați de URSS ca țară învinsă și a trebuit să plătim către URSS despăgubiri) a început în România comunistă o intensă campanie de industrializare.
Aceasta a declanșat o mare deplasare de populație din zona rurală către orașe, unde se dezvoltase preponderent industria. Cea mai mare densitate de populație era în București care devenise, împreună cu alte câteva orașe mari ”oraș închis” unde puteau locui și lucra doar cei cu buletin de acel oraș.
Un timp cei care lucrau în fabrici și uzine au primit de la stat apartamente în blocuri nou construite dar de pe la jumătatea deceniului 6 s-a trecut la o nouă politică, de construire de blocuri cu apartamente proprietate particulară plătite cu credite luate de la CEC.
Cumva am reușit să obțin neprețuitul buletin, după multe avataruri, și atunci, sătulă să tot înghit hachițele gazdelor de la care închiriam fie o cameră fie chiar o garsonieră am decis să devin fericita proprietară a unui apartament într-un ”oraș dormitor” numit așa pentru că se construiau numai blocuri de locuit, unitățile de educație și cultură trecând pe planul doi.
Treaba era așa: pentru a face un contract de construcție cu instituția care se ocupa cu așa ceva și care avea legături cu CEC trebuia să plătești un avans care se putea lua în rate cu o dobândă de 8% care poate părea mică dar era cam inaccesibilă pentru cei cu salarii de începători. Avansul se plătea în 5 ani. Creditul propriu zis pentru apartament avea o dobândă mai mică și plata se întindea între 20 și 30 de ani în funcție de salariul aplicantului.
Mi-am făcut eu calcule cam cum aș putea să cumpăr ceva în aceste condiții și am ajuns la concluzia că nu prea pot. Am scris o scrisoare tatălui meu în care am expus problema iar el a hotărât să mă ajute să plătesc avansul cu două condiții: unu să contribui și eu cu o sumă la achitarea avansului și doi să stau cu sora mea. Am fost de acord și am făcut un contract pentru un apartament în Drumul Taberei, la o stație de troleibuz de piața pe atunci Moghioroș.
Numai că apartamentul era doar pe hârtie, a durat un timp până ce s-a construit, între timp l-am cunoscut pe soțul meu care avea un apartament în Militari care era deja dat în folosință și am decis să locuim în Militari, unde stau și acum.
Cum am rezolvat cu înstrăinarea apartamentului meu (o familie nu avea voie să aibă două credite de la CEC), cât a durat, câte emoții și alergătură au fost necesare este cu totul altă poveste.
Eroii cărții aveau bineînțeles și ei o problemă cu locuința și, pentru a obține un apartament la un preț pe jumătate față de cel care trebuia plătit de o persoană necăsătorită au decis să facă un fel de contract care răspundea intereselor amândurora (ea era însărcinată și conform legii nu putea înregistra copilul dacă nu era căsătorită) și anume să se căsătorească, chiar dacă nu exista pic de relație amoroasă între ei.
În serial lucrurile se desfășoară cu totul altfel, practic scenarista Guo Shuang a scris un alt roman, cu aceleași personaje dar relațiile dintre ele și situațiile uneori complet diferite. De exemplu în roman eroina principală, Min Hui, era deprimată în așa un hal încât într-o noapte furtunoasă s-a aruncat în apele învolburate ale râului fiind salvată de o tânără pe care o cunoscuse întâmplător în autobuz și pe care a acceptat să o lase să stea cu ea în camera de hotel pe care o plătise.
Ea s-a salvat dar tânăra a dispărut și ea a căutat-o timp îndelung. Din lucrurile rămase a aflat că fata numită Su Tian trebuia să se întâlnească, după ce trecuseră deja15 ani, cu un prieten cu care crescuse un timp la același orfelinat, prieten care avea între altele o boală congenitală de inimă dar și o miopie extrem de avansată dar care fusese adoptat în SUA de o familie care inițial voia să o adopte pe ea.
Min Hui a reușit, după multe căutări, să găsească acel prieten (care rezolvase între timp problema miopiei) dar nu a avut curajul să îi spună acestuia adevărul, anume că prietena lui a dispărut, probabil înecată, încercând să o salveze pe ea. L-a lăsat să creadă că ea e Su Tian pentru a nu-i produce un șoc care să îi fie fatal dată fiind condiția sănătății sale.
Mai mult, chiar au mers împreună să îl caute pe fratele fetei, lucru despre care aflase din jurnalul fetei, asta atunci când și-a dat seama că ST mergea cu acel autobuz pentru a ajunge într-un loc unde ar fi putut fi fratele ei.
În serial lucrurile se petrec diferit și e mai puțin clar cum de s-a lăsat Xin Qi înșelat de substituție (nu se spune nimic de miopie) și nici despre frământările sufletești ale lui MH care se simțea responsabilă de dispariția lui ST.
Serialul se bazează mai mult pe felul cum a reacționat Xin Qi când a aflat că este tată și pesemne de aceea scenarista a alterat atât de tare cuprinsul cărții.
Nu am terminat încă nici de citit cartea nici de văzut serialul dar voi continua ca și până acum mergând alternativ cu cartea și serialul.
Coperta cărții
_crop.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu