Clătite cu sparanghel și sărmăluțe în foi de tei

Vă prezint ce am preparat eu din ce am cules de la moșie: sparanghel și frunze de tei.

Sparanghelul se culege de fapt în aprilie dar dacă noi am ajuns acolo în mai am adunat ce s-a putut. Am tocat frumos cotoarele (vârfurile le-am folosit la omletă și ce a rămas le voi folosi într-o omletă viitoare), am tăiat rondele și niște ceapă roșie de anul acesta și am pus totul într-un aluat de clătite preparat din kefir, făină, ouă, apă și niște brânză Ementaler rasă. Am mai pus niște turmeric și piper și au rezultat niște clătite aperitiv care, helas!, mi-au crescut glicemia.

Glicemia e posibil să fi crescut și din cauza sarmalelor cu orez și ciupercuțe murate în foi de tei fragede preparate cu foile care mi-au rămas după ce am înfășurat în ele compoziția clasică de sarmale.

Prima dată am auzit de acest fel de sarmale de la Mama-soacră (Dumnezeu să o odihnească) dar e prima dată când le-am preparat. Cândva am făcut sarmale din frunze de hrean și sarmale cu urdă din frunze de ștevie. Secretul este fierberea în borș cu un pic de vin. Scuzați aspectul sărmăluțelor cu orez, din ultima poză... erau atât de fragede încât atunci când le-am transferat din oala în care se cam lipiseră de fund și-au pierdut forma.