Ce verde era valea mea. Scurtă istorie a bolților de vie din fosta comună Militari.

Nu numai odată am amintit cu nostalgie de vremea când, abia mutată în cartier, admiram curțile cu tufe de iasomie și bolți de viță de vie. Tufele de iasomie sunt din ce în ce mai rare dar mergând pe Calea Apeductului spre strada Dezrobirii și apoi pe acea stradă am descoperit cu mirare o mulțime de bolți de viță de vie.

Totuși ceva s-a schimbat iremediabil în peisaj, înălțimea gardurilor. Ceea ce caracteriza cultura ”regățenilor” era tocmai aspectul gardurilor, care permiteau să privești fără opreliști în curtea omului, mai ales dacă era gospodar și avea ce arăta. Iar fosta comună Militari, care acum face parte din sectorul 6 al Bucureștiului, nu făcea excepție.

Dar nu cu mult înainte de 1990 în cartier s-au dărâmat multe case și s-au construit blocuri. Poate că dacă mai trăia Ceaușescu s-ar fi dărâmat toate casele (chiar și blocul nostru și cele din microraionul din care face parte erau, se zice, pe lista de demolări, și nu e de mirare pentru că s-a mai dărâmat un bloc de garsoniere de 10 etaje la Lujerului pentru a se lărgi strada Virtuții) și orașul dormitor și-ar mai fi adaugat și alte blocuri.

Dar în ultimii 30 de ani în cartier s-au mutat oameni cu oarece stare care și-au construit vile înconjurate cu ziduri înalte. Zona în care am pozat bolțile de viță de vie a scăpat demolării dar și aici s-au înălțat multe garduri încât bolțile abia se mai văd.

Pentru unele bolți am făcut chiar două poze, din unghiuri diferite. Pozele nr 2 le-am postat în partea finală a albumului. Vă rog să scuzați calitatea unora din poze, le-am pus aici numai pentru valoarea lor documentară.