La beauté de Charles Baudelaire

V-am spus de mai multe ori că în anii 60 a avut loc un dezgheț cultural început pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și sfârșit în 1971 după vizita lui Ceaușescu în China și publicarea infamelor ”Teze din Iulie”. Aceste teze m-au revoltat chiar în momentul în care le-am citit dar pe ființa cu care eram la infectul ștrand de lângă actualul baraj Ciurel (pe partea opusă actualului ștrand), fiica unei colege de serviciu o revolta că vede prea mulți ”țărani”, deși părinții ei erau ”de la țară”

Atunci s-a petrecut un lucru pe care îl regret și acum, nu am reușit să cumpăr ediția bilingvă din ”Florile Răului/ Le Fleur Du Mal” a lui Charles Baudelaire. Era o mare problemă să ”prinzi” cărțile bune care se publicau atunci, în traduceri excelente, se mergea până la a oferi șpagă vânzătoarelor din librării pentru a pune deoparte o carte. Cozile erau infernale și nu totdeauna cărțile ajungeau pentru toată lumea, era mai ceva decât ulterioarele cozi la alimente pe cartelă.

Un alt eșec a fost o carte de Poezii de Marin Sorescu, pe care îl adoram. Adorația a dispărut când, împreună cu trei actori foarte populari, ”s-a dat” cu FSN, lucru pe care l-am considerat o vânzare a sufletului pe principiul ”fă-te frate cu dracul”, ba chiar o trădare.

La  beauté de Charles Baudelaire

Je suis belle, ô mortels ! comme un rêve de pierre,
Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour,
Est fait pour inspirer au poète un amour
Eternel et muet ainsi que la matière.

Je trône dans l'azur comme un sphinx incompris;
J'unis un coeur de neige à la blancheur des cygnes;
Je hais le mouvement qui déplace les lignes,
Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.

Les poètes, devant mes grandes attitudes,
Que j'ai l'air d'emprunter aux plus fiers monuments,
Consumeront leurs jours en d'austères études;

Car j'ai, pour fasciner ces dociles amants,
De purs miroirs qui font toutes choses plus belles :
Mes yeux, mes larges yeux aux clartés éternelles!

Illustrații de pe Wikipedia:

1. Charles Baudelaire by Étienne Carjat, 1863
2. Charles Baudelaire by Nadar, 1855
3. Portrait by Gustave Courbet, 1848
4. Portrait of Baudelaire, painted in 1844 by Emile Deroy (1820–1846)
5. The first edition of Les Fleurs du mal with author's notes