발저림 Feet numbness

Am un prieten coreean care a fost profesor de engleză în Ryad și care are ca hobby traducerea de poezii coreene în engleză, o treabă tare anevoioasă nu numai pentru că limba coreeană are sumedenie de omonime dar și pentru că topica e foarte diferită.

Eu am preluat postarea sa pe contul meu de facebook cu următoarea prezentare:

Vă mai amintiți de Winter Sonata, cum a așteptat fata pe iubitul ei în zadar când a venit prima zăpadă, fără să știe că el a avut un accident?

Eroul poeziei traduse de prietenul meu Sanjoo Michael Lee povestește o întâmplare asemănătoare, când a stat într-un loc până i-au amorțit picioarele. 

Poetul nu spune nimic despre vreo iubită dar un alt prieten coreean, 이형재, a pictat un tablou căruia i-a atașat o poveste in tinerețea lui când a așteptat o fată ore întregi.

Poetul încheie spunând că a auzit că trebuie să te întorci în locul unde ți-au amorțit picioarele.

In ”Hana Yori Dango”, ”Boys Over Flowers” and ”Meteor Garden”, toate după manga japoneză ”Hana Yori Dango”, eroul a așteptat ore întregi în ploaie.

詩: 발저림 Feet numbness
Written by Yongtaek Kim and Translated by Sangjoo Michael Lee
발 저림

하얀 눈을 이고
서 있는
겨울나무처럼
그리움을 머리에 이고
거기 그 자리에
서 있습니다.

발 저립니다.

발 저리면,
저린 그 자리는
또 와야 한다지요.

Like a winter tree
standing
with white snow on,
I am standing
at the very place
with yearning on my head.

My feet are numb.

Feeling numb in my feet,
I was told that
the place of being numb
is where I need to come again...

Pentru că poemul începe cu o comparație a poetului cu un copac acoperit de zăpadă am căutat poze făcute cu ani în urmă, în Ianuarie 2011 când am venit de la Spitalul Municipal, unde era internată Mamița și sufletul mi s-a umplut de admirație când am văzut ce frumos s-a așternul zăpada proaspătă, de un alb pur, ca niște aripi de îngeri, pe copacii pe care îi știam triști și desfrunziți, creând un peisaj feeric.