Ziua în care se vopsesc ouăle.

Anul acesta nu am găsit ouă de la găini crescute în ogradă. Acelea au coaja mai tare și nu se crapă la fiert. Am cumpărat ouă categoria A de la găini crescute în hale la sol. Le-am ținut la temperatura camerei, le-am așezat frumos în oală și am hotărât să fac un experiment, să torn apă fierbinte peste ele, ca nu cumva punând apă rece să uit focul aprins până se evaporă toată apa. 

Am fiert apă în cana specială, electrică (o folosesc ca să nu mai uit vasele pe foc, e o cană anti-Alzheimer pentru mine) Am turnat apa cu multă grijă ascultând muzica deloc plăcută a ouălor: crac, crac, crac și iar crac. În total 8 ouă din 30. Bine și așa, am să folosesc mai multe ouă fierte la drob.

S-o odihnească Dumnezeu pe Sidonia Macri, fosta noastră vecină, că bun sfat mi-a dat: să nu arunc apa cu vopsea folosită în anii precedenți. I-am mai adaugat un pic de oțet și unde a fost cazul încă un pic de vopsea. Ouăle roșii, albastre și violet le-am vopsit în soluție rece.

Culoarea verde nu a prins pe toată suprafața ouălor, abia când am terminat de vopsit mi-am dat seama că am uitat să degresez ouăle...Se vede treaba că în halele în care cresc găinile ouătoare se face economie la hrană și astfel orificiul prin care ies ouăle nu are cum să le greseze. Îmi imaginez halele acelea un fel de Aushwitz galinaceu.

Cred că anul vitor va trebui totuși să arunc soluția de vopsea galbenă pentru că nu a prea acoperit ouăle...sau poate astea au fost produse de găini mai grăsuțe.