Pacient în România XI

Am derulat ce am scris până acum la această rubrică și am constatat că m-am oprit la studenție, apoi am sărit la experiența mea cu cancerul de sân. Până la cancer însă am avut destule alte ocazii să fiu pacientă și să fiu internată prin spitale. Am un respect deosebit pentru cadrele medicale, cele mai multe își fac meseria cu dăruire și înțelegere pentru pacienți.

Să încerc să fac o trecere în revistă a problemelor medicale mai importante pe care le-am avut.

În 1968 am luat foc în laboratorul în care lucram, Laboratorul Central de analiza furajelor combinate, subordonat Departamentului Gospodăriilor de Stat (pe scurt Departamentul Gostat, condus de Angelo Miculescu). Lucram cu eter de petrol în spațiu deschis, o metodă pusă la punct de Șefa noastră de laborator (metoda clasică cerea reciclarea eterului în aparatul închis numit Soxlet), care ducea la evaporarea eterului și crearea de vapori de eter, foarte inflamabili. 

Vaporii de eter au intrat în contact cu rezistența electrică a băii de apă unde se evapora eterul. În momentul în care am luat borcanul în care rămăsese grăsimea de analizat vaporii de eter au luat foc. Mâna stângă a suferit arsuri destul de grave, din fericire nu au fost mutilante, dar mi-a luat foc părul, genele, fața, m-am ars și la gît. ...

Am aruncat halatul de pe mine și m-am ars și la piciorul drept. Am ieșit repede afară smulgându-mi și bluza, mi-am dat cu mâinile prin păr și l-am stins....m-am întors când mi-am dat seama că nu mai ard și mi-am dat cu spirt pe față și pe mâini, Doctorul de la spital mi-a spus că asta a fost cea mai bună reacție pe care puteam să o am.

Fiind tânără fața mi s-a vindecat repede fără sechele, dar până s-a curățat pielea arsă arătam ca o maimuță neagră. Mă opresc aici cu poveștile din spital, mi-am reamintit de ele când s-a petrecut nenorocirea din clubul ”Colectiv”

Am suferit și o operație de extracție de amigdale, cu anestezie locală. În 1981 mi s-a făcut și o cauterizare pe colul uterin din cauza unei probleme după nașterea celei de a doua fiice. Am fost internată la Spitalul Elias și mâncarea de acolo a fost mai bună decît cea din stațiunea de pe malul mării, de unde tocmai ne întorsesem.

Imediat după aceea a trebuit să mi se scoată apendicele, ca nu cumva să fac o peritonită, mi s-a făcut anestezie generală, la spitalul Sahia, actualmente al Ministerului Justiției.

La Spitalul Elias am ajuns din nou în 1994, după o hemoragie puternică, m-am internat cu hemoglobină 5, în pragul morții a zis doctorița care m-a operat. Cauza era un fibrom mare, a fost operat cu anestezie generală, s-a făcut examenul anatomo-patologic, era beningn,  Hemoglobina a revenit la normal după transfuzie cu sânge. Ulterior au venit la mine la ușă două Martore a lui Iehova, vă dați seama cum le-am răspuns știind că ele nu acceptă transfuzia de sânge.

Despre ce s-a întâmplat începând cu Noiembrie 1995 am povestit în secțiunea dedicată cancerului.

După operație fiica mai mică și-a rupt glezna pe munte, am stat vreo două zile și nopți în spital, lângă ea. Apoi sora mea, dumnezeu să o ierte, s-a operat de cancer la plămân și am stat în spital cu ea două zile și două nopți. Mama mea si-a fracturat un șold, am avut grijă de ea până a decedat, în martie 2014.

Între timp am  simțit niște dureri atroce în umărul stâng, nu puteam ridica mâna nici măcar un cm. Doctorul de familie mi-a recomandat să iau 2 pastile de piroxicam pe zi. Știam că e calmant nesteroidian dar nu ma-m așteptat deloc la ce s-a întâmplat, hemoragie internă care a făcut ca hemoglobina să-mi ajungă la 6.

Mi-am dat seama că am hemoragie pentru că am făcut melenă (scaun cu sânge digerat, de culoarea păcurii) :m-am documentat într-un manual pentru asistente și am văzut că hemoragia se oprește cu clorură de calciu.I-am telefonat soțului meu să caute la farmacie, într-un târziu cineva și-a dat seama că e vorba de clorocalcin.

Am ajuns totuși la Spitalul Ministerului de Justiție, unde mi s-au făcut perfuzii cu o soluție de fier (doctorul nu a vrut să-mi facă transfuzie, mi-a spus că nu e sigur că sângele nu are probleme) care a condus la felbite la mabele mâini, s-au rezolvat cu comprese de apă rece și heparină.

Fiica mea mai mare a avut și ea probleme de sănătate, am făcut tot ce am putut să o ajut. În 2012 soțul meu a suferit un accident din cauza căruia i-a explodat splina și i-au intrat două coaste în plămân, plus alte probleme, am stat cu el în spital vreo 3 zile...acum e mult mai bine.

Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere și m-a îndrumat de fiecare dată, ca și medicilor și personalului medical care m-a îngrijit.

Am uitat să spun că am avut copiii internați în spital cu scarlatină luată de la grădiniță, apoi fiecare pe rând cu hepatită...ce a fost în sufletul meu și cum am reacționat numai o mamă poate ști.