Am hotărât să adun aici, ca într-un buchet, reacțiile pe care le-am avut pe Face Book după ce s-a anunțat rezultatul alegerilor din SUA:
Prima reacție am postat-o de pe mobil
Mi.a placut discursul lui Trump. Ca de Oscar.
Pentru că unii nu au înțeles ce am vrut să spun am făcut un UPDATE
UPDATE.
Pentru cei care nu au înțeles sarcasmul o să explic despre ce e vorba. Câștigătorii Oscarurilor își încep discursul cu ”thank you”, ceea ce a făcut și Trump, mulțumind chiar și celor pe care i-a insultat până acum: Clinton și ai ei, veterani, minorități, etc continuând apoi cu tot neamul lui cel numeros și cu cei care l-au sprijinit din răsputeri când cădea în sondaje.
Niciodată să nu subestimați puterea proștilor în grupuri mari.
După ce am fost lăsați cu curul în baltă la Yalta sunt mari șanse ca după Brexit și Trumpxit istoria să se repete.
Am fost foarte ocupată azi și nu am reușit să explic prima reacție la discursul lui Trump, pe care l-am urmărit pe CNN, de show TV.
Mi-a fost foarte milă de tinerii din staful lui Clinton care la 244 electori pentru Trump și 215 pentru Clinton și în statele unde era ”still counting” roșul se întindea ca o pecingine au început să plângă.
Am remarcat că la Trump erau mai ales oameni în vârstă.
Când s-a făcut analiza celor care au votat mi-am amintit de ”Zgomotul și Furia” și ”Absalom, Absalom” ale lui Faulkner. Mai ales în primul roman e remarcabil prezentată furia și frustrarea albului fără prea multă educație față de cei care erau diferiți de el.
Din păcate americanii nu aveau nici o șansă să facă o alegere bună, nici unul dintre candidați nu corespundea cu profilul unui președinte care să știe exact care e calea de urmat pentru a mulțumi cea mai mare parte a acestui melting pot care este poporul american, menținând în același timp echilibrul în această lume atât de zbuciumată. măcinată de conflicte economice, politice și religioase.
Unii dintre comentatorii români susțin că Hillary Clinton ar fi însemnat izbucnirea unui război. În 2000 am urmărit cu multă atenție mersul alegerilor, atât de disputate încât W Bush a câștigat la o diferență infimă la cât de mulți alegători s-au prezentat la urne (de fapt Al Gore a câștigat votul popular, dar ce folos).
Nu-mi doream să câștige Bush pentru că eram de părere că va face orice ca să declanșeze un război. E adevărat că 9/ 11 i-a ridicat mingea la fileu, dar convingerea mea este că dacă nu era asta găsea el altceva.
Din punctul meu de vedere ”războiul de preemțiune” a fost o mare greșeală și acum cea mai mare parte a planetei suferă consecințele prin furtuna creată în tot Orientul Mijlociu, nu doar o parte a lui, ca până atunci.
Afganistanul s-a dovedit o nucă tare pentru ruși și a rămas o nucă tare pentru americani și alte nații, printre care și a noastră, care a pierdut mulți militari acolo.
Îmi doresc din tot sufletul să nu am dreptate iar Trump să asigure pacea, și nu războiul, dar sunt destule șanse să se ivească un alt eveniment destabilizator, chiar dacă aplică politica din timpul Shogunatului Japonez, de izolare totală, lucru de fapt imposibil.
Am citit mai multe comentarii scrise de români care se bucurau că Trump e prieten cu Putin. Și Bush jr. a fost foarte bun prieten cu Putin.
Se pare că mulți ori nu știu, ori nu-i interesează care era atmosfera înainte de invadarea Poloniei în 1939. Hitler și Stalin erau gata-gata să încheie o alianță care să stabilească Noua Ordine în lume, dar nu s-au înțeles și a urmat 21 Iunie 1941 cu ordinul ”Soldați Români, treceți Prutul” Ce a urmat se știe.
Cred că e clar că prezența lui Trump la Casa Albă va schimba ordinea în lume. Iar cine se îmbată cu apă rece crezând că rușii luptă împotriva Statului Islamic va avea mari dureri de cap când se va trezi din mahmureală.
Eu nu sunt nici istoric, nici politician, dar sunt surprinsă (plăcut, deși nu e cazul) să văd că părerea mea despre modul cum vor evolua evenimentele după Brexit și Trump, anume că suntem într-o situație asemănătoare cu cea dinaintea celui de-al doilea război mondial e dezvoltată pe baze științifice în acest eseu.
De fapt autorul spune că înaintea fiecărui război sau a fiecărei catastrofe majore care a dus la extincția unei mari părți a populației pe plan continental sau global au existat situții asemănătoare și că într-adevăr sitația de acum seamănă cu cea în care Hitler se pregătea să declanșeze marele măcel.
Mai spune el că o covârșitoare majoritate a populației nu e în stare să aibă o vedere globală a ce se întâmplă, nu poate să facă deloc corelațiile necesare între evenimente.
Istoria a demonstrat până acum că pentru supraviețuitori a urmat o perioadă mai bună dar cei care sunt prinși în mijlocul evenimentelor nu sunt în stare să facă asemenea previziuni, mulți dintre ei pierind sau suferind grav într-un mod sau altul.
Aș adăuga eu că majoritatea despre care vorbește autorul se poartă cu cei care întrevăd pericolul ca troienii care nu au fost în stare să ia în serios previziunile Cassandrei, cea care a fost blestemată să prevadă corect viitorul dar pe care nimeni nu a crezut-o.
Am să încerc să explic de ce cred eu că afirmația presedintelui ales al Americii că nu va respecta punctul 5 din Tratatul NATO și că tările europene vor trebui să plătească dacă vor să fie apărate nu e corectă.
Încă de la sfârșitul celui de al doilea război mondial în Orientul Mijlociu nu a fost niciodată pace dar țările europene nu s-au amestecat direct în conflictele din acea zonă.
SUA în schimb au contribuit în multe moduri la sprijinirea unora și altora dintre conducătorii acestor țări. După 9/ 11 W Bush a deschis cutia Pandorei și a creat o stare de destabilizare ale cărei efecte le simțim acum concret prin criza refugiaților, între altele.
Și acum ne cer nouă să plătim pentru ce au făcut ei?
