Am profitat de faptul că Muzeul Colecțiilor de Artă se putea vizita și am făcut o tură a imensei clădiri, delectându-mi ochii și sufletul cu picturi, sculpturi, mobilă de lux, obiecte decorative excepționale. Acolo costa 100 de lei să fac poze. Ce m-a împiedecat însă să fac efortul financiar a fost faptul că am realizat că nu voi avea timpul necesar să trec în revistă toate colecțiile. Și-așa nu sunt sigură că nu am ratat câteva, pe cea a lui Iosif Iser sigur, pentru că se apropia ora închiderii și deja ușa era închisă...am intrat puțin după ora 16:00 și am ieșit aproape de ora 19:00.
Este foarte bine reprezentată arta picturală românească, sunt o mulțime de tablouri de pictori consacrați cum ar Nicolae și Lucian Grigorescu, Tonitza, Petrașcu, Pallady, Ciucurencu (ale cărui nuduri le-am confundat mereu cu cele ale lui Pallady), Corneliu Baba, Luchian, ș. a. Am fost încântată să vad căteva ukyi-o splendide de Utamaro, Hokusai, Hiroshige, Kunisada, Kunyioshi...dar și două vitrine cu intarsii de sidef, una la etajul 1, alta la 2...m-am desprins cu greu de ele. Am văzut cahle de Iran, covoare cu noduri (cărora noi le zicem persane), unele din mătase, Câteva statuete de Francisc Storck...mi-e greu să pomenesc toate comorile care se află acolo...
M-a impresionat foarte tare o colecție a unei artiste depre care nici nu știam că există, Șerbana Drăgoescu pe numele său...cu o pregnantă încărcătură spirituală.
Am primit un pliant foarte interesant care vorbește atât depre clădire, Palatul Romanit, cât și despre muzeu dar am preferat să copiez o scurtă descriere de aici:
http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/bucuresti,424,1174/la-pas-prin-bucuresti,3511/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__57397.htm
”Palatul Romanit (nr. 111) găzduieşte Muzeul Colecţiilor de Artă. Este o clădire foarte bine întreţinută amplasată pe colţul dintre Calea Victoriei şi Calea Griviţei. A fost construită de boier Falcă (În toate celelalte surse consultate boierul se numește Faca) de la care a ajuns la vistiernicul grec Romanit, un om foarte bogat şi cu simţ artistic. Scriitorul Ion Ghica a descris interioarele cu marmură şi stucaturi, tavanele pictate cu scene mitologice, sobele înalte de faianţă albă, covoarele orientale, mobilierul încrustat cu sidef şi canapelele îmbrăcate în piele de Cordoba. Clădirea a fost cumpărată de stat în 1836 pentru birouri administrative. În 1881 arhitectul N. Cerchez supraetajează clădirea, construieşte încă două corpuri, astfel încât se obţine forma unui U. După consolidarea de după cutremurul din 1977, clădirea a intrat în subordinea Ministerului Culturii care a deschis în 1978 Muzeul Colecţiilor de Artă.”
Am făcut câteva fotografii ale statuilor expuse în grădina din fața palatului. Am recunoscut imediat mâna lui Cornel Medrea în sculptura intitulată Maternitate
”Palatul Romanit, sediul Muzeului Colecțiilor de Artă, situat pe Calea Victoriei la numărul 111, este clădire reprezentativă Bucureștiului din secolul al XIX-lea, înălțată de boierul C. Faca, la colțul format de Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogoșoaiei) cu Calea Griviței (Podul Târgoviștei).
Faca a murit înainte de a o termina și moștenitorii lui au vândut-o vistiernicului grec Romanit. Acesta a desăvârșit construcția amenajând interioare luxoase........”(Wikipedia)
Despre cum arăta acest palat în secolul 19 a scris Ion Ghica într-o scrisoare către Vasile Alecsandri
„Casa lui Romanit fusese concepută şi ieşită din temelii de Faca, şpeţ care, murind fără a apuca s-o isprăvească, epitropia copiilor a vândut-o boierului Romanit, un grec îmbogăţit. Domnul ştie cum. Acesta a isprăvit-o şi a împodobit-o cu cel mai mare lux: pereţii odăilor toţi cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare şi mai frumoase, tavanurile de o bogăţie rară şi de bun gust lucrate în relief de meşterii cei mai buni aduşi din Ţarigrad. Odăile toate aşternute iarna cu covoare scumpe de Uşak şi Agem, iar vara cu rogojini fine de Indii; macaturile şi perdelele de mătăsarie groasă de Damasc şi de Alep. Scaunele şi canapelele, toate de lemn de mahon şi abanos, încrustate cu sidefuri şi cu figuri de bronz poleit, erau îmbracate cu piele de Cordova. În toate odaile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uşi şi ferestre, toate de cristal de Veneţia, tăiate cu diamanturi, în care se oglindeau seara aceea mii de lumânări de spermanțet... ”
”Seara aceea” pomenită în scrisoarea lui Ion Ghica este parte dintr-un soi de telenovelă românească, o tumultuoasă și dramatică poveste de dragoste între frumoasa Elenchi Caragea și Scarlat Bărcănescu. Este o poveste cu răpiri, duel, morți și o căsătorie oficiată de un preot care se pare că a cedat unor presiuni. Povestea e descrisă în cartea Glorii și păcate Bucureștene de Șenchea Corneliu, din care am citit un fragment aici.
”Domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Dimitrie Ghica, profita de faptul ca aceasta cladire este oferita spre inchiriere dupa moartea lui Romanit si isi instaleaza aici, in anul 1834, Cancelaria Domneasca. Cativa ani mai tarziu, in 1836, statul cumpara cladirea si aici incepe sa isi desfasoare activitatea Curtea Administrativa pina in anul 1859 cand Ministerul de Finante isi muta birourile in incinta Casei Romanit.
Arhitectul Nicolae Cerchez este însărcinat începând cu anul 1881 să aducă îmbunătățiri cladirii si sa ii adauge inca alte doua corpuri dispuse in forma de U. Lucrarile radicale au transformat in totalitate cladirea care a fost si supraetajata in totalitate pentru a crea spatiul necesar pentru birourile ministerului. Chiar daca fatada corespundea acum noilor cerinte estetice, interioarele au pierdut decoratiunile inestimabile si arhitectura initiala. Cutremurul din anul 1977 a adus pagube serioase celor trei noi corpuri ale cladirii care din acel an intra in subordinea Ministerului Culturii care consolideaza intr-un timp record interioarele (fara a se face insa investitii majore asa cum ar fi fost cazul) pentru a deschide acolo, pe 21 august 1978, Muzeul Colectiilor de Arta, o sectie a Muzeului National de Arta al Romaniei.
Daca pina in anul 1986 s-au putut vizita partial colectiile, incepind cu anul 2009 muzeul a fost inchis in totalitate pentru ca timp de aproape 4 ani cladirile sa fie supuse unui amplu proces de renovare cu ajutorul fondurilor oferite Romaniei de catre Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. In anul 2013 Muzeul Colectiilor de Arta a fost redeschis detinand 34 de colectii – donatii facute de-a lungul anilor de catre diversi colectionari.
Adresa: Calea Victoriei, nr. 111
Program de vizitare: sambata - miercuri (inchis joi, vineri) 11.00 - 19.00 (mai - septembrie), 10.00 - 18.00 (octombrie - aprilie).
Tarif Bilet intreg - 15 ron; bilet combinat (Muzeul Colectiilor de Arta + Galeria Nationala si Galeria de Arta Europeana): 20 ron. In prima miercuri a fiecarei luni intrarea este gratuita. Fiind pensionară eu am plătit 7,50 lei.
Taxa de fotografiere: 100 ron – si va sfatuiesc sa o achitati daca doriti neaparat sa faceti fotografii deoarece in muzeu sunt foarte multi supraveghetori si nu aveti nici o sansa sa nu fiti surprinsi si evident poftiti afara din muzeu.” Sursa
http://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=46477&d=alte-muzee-ale-bucurestiului--bucuresti
Vă recomand insistent să citiți, chiar dacă aveți de gând să mergeți la muzeu, articolul acesta pentru că descrie cu destule amănunte cam ce conține fiecare colecție. Mărturisesc că am citit doar câteva rânduri dar bănuiesc că și celelate sunt la fel de interesante
”Muzeul Colecțiilor de Artă este o filială a Muzeului Național de Artă al României, cu sediul in Calea Victoriei nr.111, București, in fostul Palat Romanit.
Muzeul conține 44 de colecții donate statului român incepând cu 1927 de către familiile: Hurmuz Aznavorian, Dumitru și Maria Ștefănescu, Josefina și Eugen Taru, Emanoil Romulus Anca și Ortansa Dinulescu Anca, Mircea Petrescu și Artemiza Petrescu, Sică Alexandrescu, Clara și Anatol E. Baconsky, Sorin Schachter, Céline Emilian Marcu Beza - Hortensia și Vasile Beza, Alexandra și Barbu Slătineanu ș.a. [1]
Muzeul găzduiește colecții in cele trei corpuri ale clădirii: lucrări de artă românească modernă, artă românească populară, lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă de proveniență occidentală sau orientală. [2]
Din 1986 până în 2009, muzeul a fost deschis parțial pentru public. După ample lucrări de restaurare, Muzeul Colecțiilor de Artă a fost redeschis in iunie 2013.[3]”
