La tara priveghiul e un mijloc de socializare...Mai ales ca "taxa de
intrare" consta intr-o lumanare si cateva flori din gradina...Iar daca
in gradina proprie nu se gasesc flori la ora asta se jumuleste de
ghiocei gradina raposatei, ca tot nu ii duce pe lumea ailalta, sau tuia
plantata de primarie pe marginea drumului.
Se vine si din capul
satului, sa vada ce e in casa bietilor urmasi indurerati... Si
bineinteles ca limbile ascutite au de lucru..., doar sunt privighetori,
nu-i asa? In cazul nostru s-a comentat ca am tinut proprietara casei
intr-unul din holuri (care intre noi fie vorba e mult, mult mai spacios
decat sufrageriile de bloc, de ex...asa i-a placut tatalui meu, care a
lucrat ca tehnician constructor multi ani, si desigur si mamei mele,
care sigur a avut oarece nostalgii ale "salonului' strabunicului nostru,
fost carciumar, in a carui casa am locuit dupa ce ai mei au cumparat-o
de la urmasi) si nu am pus la dispozitie dormitoarele...de parca
privighetorile venisera la expozitie, si nu la priveghi...
Fotografiile au fost facute in gradina mamitei, in februarie, dar si in martie erau destui infloriti, si ar fi fost si mai multi daca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu