luni, 10 martie 2014

Priveghi si privighetori...sau gura lumii

La tara priveghiul e un mijloc de socializare...Mai ales ca "taxa de intrare" consta intr-o lumanare si cateva flori din gradina...Iar daca in gradina proprie nu se gasesc flori la ora asta se jumuleste de ghiocei gradina raposatei, ca tot nu ii duce pe lumea ailalta, sau tuia plantata de primarie pe marginea drumului.

Se vine si din capul satului, sa vada ce e in casa bietilor urmasi indurerati... Si bineinteles ca limbile ascutite au de lucru..., doar sunt privighetori, nu-i asa? In cazul nostru s-a comentat ca am tinut proprietara casei intr-unul din holuri (care intre noi fie vorba e mult, mult mai spacios decat sufrageriile de bloc, de ex...asa i-a placut tatalui meu, care a lucrat ca tehnician constructor multi ani, si desigur si mamei mele, care sigur a avut oarece nostalgii ale "salonului' strabunicului nostru, fost carciumar, in a carui casa am locuit dupa ce ai mei au cumparat-o de la urmasi) si nu am pus la dispozitie dormitoarele...de parca privighetorile venisera la expozitie, si nu la priveghi...

Fotografiile au fost facute in gradina mamitei, in februarie, dar si in martie erau destui infloriti, si ar fi fost si mai multi daca...









Niciun comentariu: