Invata de la toate...poezie de Traian Dorz.

Nu stiu de ce poeziile lui Traian Dorz sunt mereu atribuite altcuiva. Cel mai recent am citit acum cateva minute un poem de Charles Baudelaire publicat de o prietena , la care s-au adaugat doua versuri dintr-o foarte cunoscuta poezie de Traian Dorz...cunoscuta pentru ca e cantata de cantautori folkisti:

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

poezie de Traian Dorz

Sonetul cu pricina a fost publicat asa:

Charles Baudelaire - Reculegere

Cuminte fii durere, si mai ales fii calma...
Ce dor ti-era de seara si seara a venit
Esarfa-i violeta orasul a-nvelit
Dând unora nelinisti, altora vis, sa doarma!

Si-n vreme ce o gloata de muritori, o turma,
Sub bicele placerii-acest calau setos-
Culege-va tristetea într-un festin hidos,
Durere tu, da-mi mâna;ramâne-vom în urma,

Departe priveste cum se pleaca în haine peticite
Peste balcoane-n ceruri, toti anii de ispite
Iscând de prin adâncuri doar un regret ardent.

Iar soarele pe moarte s-a pustiit în pesteri
Si ca un lung lintoliu întins peste Orient,
Blândetea noptii-ascult-o, iubito, cum paseste!

Ia seama fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti în veci!

Nu stiu cine a facut traducerea asta, eu am gasit alta, de Radu  Carneci:

ReculegereDurere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; priveşte-o cum coboară:
Peste oraş, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alţii grijă-amară.

În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Şi remuşcări culege — serbare vicioasă —
Durerea mea, dă-mi mâna şi să fugim, fecioară,

Departe. Iată anii cei morţi cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
Din ape-adânci Regretul, surâs opalescent

Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne uşor
Precum un lung linţoliu sosind din Orient.

Si acum poemul original al lui Charles Baudelaire, de pe un site unde este tradus si in engleza


Recueillement

Sois sage, ô ma Douleur, et tiens-toi plus tranquille.
Tu réclamais le Soir; il descend; le voici:
Une atmosphère obscure enveloppe la ville,
Aux uns portant la paix, aux autres le souci.

Pendant que des mortels la multitude vile,
Sous le fouet du Plaisir, ce bourreau sans merci,
Va cueillir des remords dans la fête servile,
Ma Douleur, donne-moi la main; viens par ici,

Loin d'eux. Vois se pencher les défuntes Années,
Sur les balcons du ciel, en robes surannées;
Surgir du fond des eaux le Regret souriant;

Le soleil moribond s'endormir sous une arche,
Et, comme un long linceul traînant à l'Orient,
Entends, ma chère, entends la douce Nuit qui marche.

— Charles Baudelaire 

Un frumos video cu poezia transpusa pe muzica de Adriana Ausch