Mi-am adus aminte de acesta replica din "Filantropica" lui Nae Caranfil (daca nu l-ati vazut ar trebui sa o faceti) de curand, cand in autobuz s-a urcat o femeie intre doua varste, cu vreo cateva caciulite crosetate in mana. A inceput o litanie, ca familia ei a fost evacuata si nu a primit o casa noua pentru ca erau chiriasi, ca are o fata cuminte in clasa zecea si ne roaga sa o ajutam sa o creasca, pentru ca invata bine desi sta intr-o baraca in conditii grele, impreuna cu ea si mama ei...
Cineva s-a indurat si i-a dat cinci lei, i-a oferit sa aleaga o caiulita, a zis ca le da ieftin, cu un leu sau chiar doi...Am crosetat si eu la viata mea si stiu ca materialul costa totusi, iar operatia de crosetare ia ceva timp, deci nu o vedeam pe femeie traind din crosetat. Si atunci i-am dat si eu cinci lei, fara sa primesc oferta ei de caciulite (doamna cealata a luat una) pentru ca mi-a placut povestea.
Acum eu stiu ca cei mai multi cersetori sunt organizati inca din vremuri indepartate, L'homme qui rit al lui Victor Hugo e o marturie in acest sens, nu mai vorbesc de sus pomenita Filantropica sau de Slumdog Milionaire...ca ei duc o viata de caine ca sa imbogateasca parazitii de patroni ai lor dar cateodata nu pot rezista si mai scot bani din buzunar, mai ales pentru cantaretii ambulanti. Noroc ca nu calatoresc prea des.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu