Leapsha cu poza 124

Va mai amintiti pomisorul meu numit in romana "Marul lui Iisus" si in franceza "Pomme d'amour"? Acum fructele au inceput sa se coaca si e parca si mai frumos. Iata o scurta istorie recenta a lui:

Leapsha cu poza 123

Se apropie echinoctiul de toamna. Ne trimite semne.
Mai e putin si noaptea va invinge ziua in competitia stapanirii Pamantului. Oare ne vom intrista?

Alta onomastica

Desi am nume de floare ai mei nu mi-au serbat niciodata onomastica. Despre faptul ca azi e Sfanta Ana am aflat destul de tarziu, profit insa de ocazie ca sa le urez tuturor Anelor din viata mea sa aiba parte de zile senine si luminoase.

Sfanta Marie Mica

N-am prea inteles eu niciodata de ce adormirea Maicii Domnului e o sarbatoare mai mare decat Nasterea Fecioarei, dar de sarbatorit a tot sarbatorit familia mea in ambele ocazii, pt ca pe Mamita o cheama Maria.

De fapt neintelegerea, aparuta inca din frageda pruncie, are o cauza cat se poate de lumeasca, pe 8 Septembrie in comuna noastra a avut loc chiar si in deceniile dinainte de 89  Balciul de Santa Marie. 

Anul acesta biata Mamita nu poate decat sa ofteze amintindu-si de acest eveniment, pt ca nu am  reusit sa ajungem acolo, am sarbatorit-o insa cu tort si sampanie adus de sora si cumnatul meu. 

Cum nu reusesc sa deschid calculatorul decat dupa ce dumneaei merge la culcare si primul lucru pe care il fac este sa incerc sa imi citesc posta (pana la ora asta inca n-am reusit sa deschid toate mesajele) felicitarea pt toate persoanele ce-si sarbatoresc onomastica vine din nou prea tarziu.

Perle Rutiere

Inainte de a le primi pe email (pt ca sigur asta se va intampla, mia devreme sau mai tarziu) vreus sa le copiez eu aici de pe un newsletter primit.... ati ghicit, bravo!, pe email. De fapt pe email am primit doar linkul.

La fel ca si perlele aparute in lucrarile de BAC, si procesele verbale de constatare si declaratiile soferilor implicati in accidente sunt de foarte multe ori ciudate.

Pe internet circula, de cativa ani, expresii care mai de care mai hazlii date de cei implicati in accidente.

Iata mai jos cateva astfel de perle:

Cealalta masina a intrat in mine fara sa ma atentioneze asupra intentiilor ei

M-am lovit cu un camion stationar venind din sens invers

Incercand sa omor o musca, am intrat cu masina intr-un stalp de telegraf

Conduceam masina de 40 ani cand am adormit la volan si am avut un accident

Cand m-am apropiat de intersectie, un semn stop a aparut in locul in care niciun semn stop nu mai aparuse vreodata

Ca sa evit lovirea barei masinii din fata, am calcat pietonul

O masina invizibila a aparut de nicaieri, mi-a lovit vehiculul si a disparut

Pietonul nu stia in ce directie sa se indrepte, asa ca l-am calcat

Cauza indirecta a accidentului a fost un ins marunt intr-o masina mica, cu o gura mare

Stalpul de telegraf se apropia repede. Am incercat sa virez in afara directii lui cand el m-a lovit in fata

Apropiindu-ma de intersectie, nu am vazut niciun vehicul venind din dreapta mea, asa ca am lovit maaina din fata

Masina din fata mea a lovit pietonul, dar acesta s-a sculat asa ca l-am lovit si eu

Soferul dubei s-a uitat exact in ochii mei si eu am accelerat, pentru ca am considerat ca ne-am inteles din priviri. Sigur ca n-am mai semnalizat, dar pe urma soferul respectiv n-a mai vrut sa recunoasca ca s-a uitat la mine. Dar eu pot sa va spun ca are ochii albastri

In timp ce ma deplasam cu autoturismul proprietate personala pe DN1 in directia Otopeni, un avion mi-a taiat calea, prin aer. Nu cred ca circula regulamentar, intrucat era foarte aproape de sol. Atunci fiul meu a tipat si, normal, pentru ca era disperat, el are doar 9 ani, eu am accelerat ca sa evit avionul si am intrat in masina din fata mea care era condusa de o femeie. Sa stiti ca femeia m-a si injurat

Eu stateam linistit pe loc, la semafor. Deodata masina a plecat singura si l-a atins in bara pe conducatorul auto din fata mea. Atunci el s-a enervat si a dat tare cu spatele si mi-a spart farurile si mi-a indoit bara. Eu n-am avut nici o vina

O femeie se prefacea ca traverseaza. Pe soferul din fata mea l-a pacalit si a franat. Am oprit si eu, dar soferul din spatele meu, care si el isi daduse seama ca femeia se preface, a intrat in mine si m-a impins in masina din fata. Pe urma a fost cum am spus eu. femeia nici n-a mai traversat

Viata de pisica

Cand vor sa se planga de neajunsurile cu care se confrunta, oamenii spun cu naduf "ce viata de caine mai duc si eu". Dar v-ati intrebat vreodata cum e viata de pisica? De pisica de bloc, haladuind prin subsoluri si alergata de cainii vagabonzi atat de omniprezenti?

Zilele trecute unul din maidanezi, aciuat de nu prea mult timp la blocul nostru, latra si se repezea catre un ghemotoc aflat in gradinita de langa bloc. Cand m-am uitat mai atent am vazut ca era un motan nu prea aratos, care tot dadea tarcoale frumusetilor feline cam sperioase de care se ingrijeste vecina de la parter. De data asta bietul motan mieuna jalnic, veti vedea de ce privind poza. Am alungat latratorul si l-am dus pe ranit in alta gradinita, unde nu au acces canidele. 

A doua zi l-am intalnit din nou, era lesinat de foame si a infulecat rapid niste pastrama pe care o aveam prin frigider si parca ar mai fi vrut, dar are si frigiderul meu limitele lui (acum sa nu credeti ca l-am bagat in frigider, i-am dus hrana jos). I-am dat niste paine dar s-a uitat cu repros la mine, refuzand-o. Deh, isi mai astamparase foamea si painea era cah. Am lasat-o acolo jos, pt vrabii sau caini, cine se va fi indurat sa o manance.

M-am dus la Stela la pravalie si am cumparat niste polonezi. Din cand in cand mai uit de dieta si de multele regimuri alimentare pe care ar trebui sa le urmez si mai fierb cate un polonez pe care il consum cu mustar de Dijon. Nu stiu ce fabrica i-o fi facut pe astia, ca am avut nevoie de mult mustar ca sa-i fac comestibili, iar Mamita a gustat numai o bucatica. 

De data asta polonezii aveau si alta destinatie, si anume motanul cel flamand. Insa ori a gasit mai multe suflete caritabile carora li s-a facut deasemenea mila de el, ori polonezii chiar erau cam necomestibili, cert e ca a morfolit numai cateva bucatele si gata. M-am bucurat insa ca e mult mai vioi, mult mai intremat si se misca mai repede, desi piciorul nu stiu daca isi va reveni vreodata, pare a fi iesit din articulatia soldului.

Invadatorii

Cred ca putine fiinte sunt mai fara de folos pe lumea asta decat infama omida paroasa a dudului. Daca s-ar multumi numai cu dudul inca ar fi o paguba, pt ca viermele de matase, bombix moris, taman cu frunzele acestui arbore se hranesc, dar bestia devoratoare ataca inca vreo 200 de soiuri de plante. Se pare ca ii plac mult de tot artarul american (am in plan un articol cu multe poze despre pomii din jururl blocului in care locuiesc, am cautat pe net si am aflat cam cum ii cheama pe fiecare, la inceput i-am mai confundat, acum sunt aproape sigura ca i-am identificat corect) si platanii atat de decorativi. 

Dupa cum stie tot privitorul de TV nenorocita a parasit pomii si ataca zidurile. Acum se stie ca nu prea are ce sa-i priiasca din ce rontaie de pe ele, probabil insa ca mirosul ii aduce arome de plante de casa si de viste cataratoare, altfel nu se explica ce cauta in aragazul sau pe frigiderul vecinei de la parter. Am facut poze cu taratorile dar si cu victimele lor, ca sa le "admirati" in toata "splendoarea".

Dar mai intai sa  va zic ca titlul articolului se trage de la un vechi serial SF in care niste extraterestrii rai si afurisiti isi luau fata si aspect umane si nu puteau fi demascati decat daca erau stropiti cu o anumita substanta (parca nu era vorba de apa, precum in "Vrajitorul din Oz" unde lichidul respectiv -dihidromonoxidul, cum am intalnit denumirea sa intr-un articol ghidus care avertiza asupra pericolului ingerarii lui-a fost folosit pt anihilarea prin topire a crudei Vrajitoare din Vest) care le topea invelisul menit sa-i mascheze. Sigur e ca daca fiintele care ne invadeaza in aceasta toamna mult prea calda ar fi stropite cu un omidocid macar ar muri, daca nu s-ar topi. 

Inca de acum cateva decenii s-a observat ca acest tip de omida isi intensifica f mult inmultirea si atacurile in anii cu intensa activitate solara, adica din 11 in 11 ani (fara sa aiba vreo legatura cu nine-eleven, adica 11 Septembrie). Si cum astronomii zic ca anul acesta activitatea solara a fost deosebit de intensa (ma refer la petele solare, cauzate de explozii pe suprafata astrului care ne controleaza viata) nu e de mirare ce se intampla.

Au ajuns si pe tavanul copertinei, de acolo cad in capul locatarilor

Pesemne nenorocita vrea sa sune la interfon

Acesta a fost un artar american

Acesta a fost un carpen

Aproape adevarat.

Un email primit de la o prietena m-a condus la un site unde se dau tot felul de stiri "aproape adevarate". Emailul primit se pare ca circula intens din inbox in inbox pt ca era deja fw a n-a oara cu subjectul "SENZATIONAL! Numai la noi se poate asa ceva..."

Asa ceva purta si un titlu "Romania a trimis ajutoare in TAHITI !!! ". In email nu se preciza ca stirea e aproape adevarata, dar era dat un link http://www.times.ro/international/romania-a-trimis-ajutoare-in-tahiti


Cum experienta m-a invatat ca e bine sa se verifice stirea macar din doua surse am mers la linkul respectiv, unde am gasit si o alta stire, si mai interesanta: "Bomba calorica dezamorsata la Mamaia" Va las bucuria de a merge la linkul copiat din email ca sa vedeti cum stau lucrurile in armata romana (nu uitati sa cititi si comentariile, sunt pe masura stirii) , eu voi copia numai textul cu bomba, fiind mult mai suculent, dupa parerea mea.

Emotii de nedescris pentru cei doi clienti fideli ai unei saormerii/guvidarii/hamserii, din statiunea Mamaia, dupa ce un telefon anonim a paralizat ieri intreaga activitate a unitatii de alimentatie publica, anuntand amplasarea unei bombe calorice in imediata apropiere a localului.
"Tocmai tocam niste usturoi cand am primit telefonul" spune Marian, unul dintre cei doi specialisti in saorma, scoliti in Liban, care asigura tura de noapte. "La început n-am stiut ce sa zic. Am crezut ca o sa ajunga usturoiul, dar dupa ce am terminat primele doua capatani mi-am dat seama ca mai trebuie. A, da, iar la telefon era o voce care a zis ca o sa murim toti pentru ca cineva a pus o bomba calorica."
Sositi de urgenta la fata locului, genistii nu au putut constata decat o coada foarte lunga, cativa tigani si doua pitipoance imbracate sumar.
"Am ajuns la fata locului foarte repede. Pentru ca eram la coada la covrigi si suberek putin mai jos," spune capitanul Pompiliu S. Bahaos, seful echipei de specialisti in explozibili. "Situatia se prezenta foarte tensionata pentru ca mai multi clienti doreau sa paraseasca coada iar una dintre pitipoance ne-a anuntat ca are Furadan la ea. Pastrandu-ne calmul am cercetat zona si am identificat dispozitivul cu potentiale exploziv in persoana unui colet suspect de aproximativ 300 de grame, invelit cu atentie in staniol, cu de toate, fara iute, mai mult sos de usturoi. Fara sa pregetam am purces la dezamorsarea bombei calorice, activitate ce a durat aproximativ 10 minute. Pentru siguranta am purces apoi la lubrifierea zonei cu bauturi carbogazoase."
Situata pe axa Istanbul, Bucuresti, Pipera, Romania este in ultima vreme tinta tot mai multor atentate cu bombe calorice, cele mai multe soldate cu nenumarate victime, iar cele mai putine soldate cu diarii si toxi-infectii.

Hiroshige--One Hundred Famous Views of Edo.

Cand am vizitat Muzeul National al Irlandei din Dublin am tinut neaparat sa vad gravurile lui Hiroshige. Fermecata de frumusetea lor si de minutizitatea cu care au fost pictate, precum si de armonia culorilor am inceput sa caut reproduceri ale acelor gravuri pe net dar nu am gasit. In schimb acum, dupa ce am fost la expozitia lui Hokusai "Pelerinaj la Muntele Fuji" si am vazut pe Wikipedia "pelerinajul" facut de Hiroshige , mi-am reluat cautarile. 

Tot n-am gasit picturile din Dublin, in schimb Brooklyn Museum ne ofera noua, iubitorilor de arta un adevarat regal printr-o "Open Collection" a gravurilor de o excelenta calitate (si cele din Dublin sunt de calitate f buna, am citit undeva ca dupa blocurile de lemn originale Ukyio-e s-au facut vreo mie de gravuri de pe fiecare, pana cand blocurile s-au tocit de tot, muzeul din Brooklin a reusit sa aiba unele din primele serii de gravuri) numite One Hundred Famous Views of Edo. Va invit sa le vedeti pe indelete si sa savurati si explicatiile exceptionale care, bazandu-ma pe faptul ca Amazon ofera o carte cu acest titlu, ar apartine lui Henry D. Smith. 

Contrar obiceiului acum am sa pun numai una din cele 118 picturi ale lui Hiroshige, am ales una care are in prim plan niste flori de cires japonez, de obicei Hiroshige picteaza pomi de ciresi infloriti care arata ca niste norisori albi sau roz cu liniute negre in interior.

 Aceeasi imagine, preluata din Wikipedia

Iata cum picteaza de obicei florile de cires, de data asta e o imagine din albumul "Thirty-six Views of Mount Fuji"

Pelerinaj la Muntele Fuji

De trei zile imi tot propun sa scriu cum am ajuns sa fac "pelerinajul" asta dar ma tot iau cu altele si se face tarziu, tarziu de tot. Nu mai stiu unde am vazut prima data ca exista o expozitie Hokusai la Muzeul de Arta al Romaniei insa Impricinatul a fost cel care a creat imboldul necesar (a se citi "un sut in fund") pt a ma determina sa ma si duc sa o vad, anuntand ca se inchide pe 4 Septembrie.

Imi aminteam ca de mult, pe cand eram mai supla si colindam mai des muzeele si salile de expozitii am retinut, la etajul 3 al Palatului Regal, un nume japonez: Hokusai. Cred ca motivul pt care mi-a intrat in memorie era faptul ca citisem undeva ca acest pictor a influientat destul de mult lumea artistica, in special cea pariziana, pe la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului trecut, cand acesta lume a intrat intr-o efervescenta innoitoare.

Odata cu inceputul hoinarelii subsemnatei pe valurile agitate ale oceanului informatic internautic am reusit sa am acces la reproduceri din pictori cunoscuti si necunoscuti. Obiceiul de a vizita muzee si de a achizitiona albume de arta ( nu spun la cate frustrari l-am supus din cauza asta pe sotul meu, convins ca dupa ce mi-a dat voie sa-mi cumpar un album cu picturra occidentala voi renunta definitiv la asemenea cheltuieli) mi-a permis sa-mi formez ochiul si sa pot recunoaste destul de usor daca in imaginile furnizate de Google sau Yahoo pt un anumit pictor se strecoara si tablouri care nu-i apartin.

Cu timpul pasiunea de a colectiona reproduceri (pt tablouri autentice ar fi trebuit sa am alte venituri) mi-a permis sa am cateva colectii de tablouri virtuale, printre ele si cele ale lui Hokusai (aviz hackerilor, nu le pastrez in calculator, ci inafara lui). Incat tablurile din expozitie nu erau deloc noi pt mine. La alcatuirea expozitiei s-au folosit gravuri ( pt ca Hokusai e un prolific producator de Ukyi-o, gravuri pe blocuri de lemn, folosind o tehnica destul de complicata) originale, aflate in posesia muzeului.

Acum, una e sa vezi niste poze pe un ecran de calculator, nu prea mare, si alta sa le vezi in marime naturala. Pt ca, spre deosebire de gravurile lui Hiroshige din Muzeul National de Arta al Irlandei, care erau cam de marimea unei coli A3 cel mult, cele ale lui Hokusai sunt ceva mai mari. Dar ceea ce m-a incantat cu adevarat la acesta expozitie au fost explicatiile de langa fiecare tablou, concise dar subliniind unde era cazul detalii semnificative, atragand intr-un limbaj elegant atentia asupra unor elemente interesante sau oferind explicatii asupra subiectelor acolo unde era cazul.

M-am interesat cine a compus aceste comentarii si am aflat ca e vorba de "specialista noastra in arte orientale, Doamna Carmen Brad" cum mi-a raspuns cu mandrie una din custodele expozitiei. La intrare se ofereau spre vanzare si albume de reproduceri, mi-au atras atentia doua, unul de Kunisada (cam scump pt o pensionara, 85 de lei, dar dupa ce l-am rasfoit mi-am dat seama ca merita) si unul de Chicanobu, mai accesibil, la numai 20 de lei.

Entuziasmul pt acest pictor a fost impartasit si de fiica mea mai mare, care m-a insotit in acest "pelerinaj', ba chiar a si achitat "cheltuielile de transport".

Am ales din arhiva cu care tocmai m-am laudat cateva din cele "36 de vederi ale Muntelui Fuji" (Hiroshige are si el un album intitulat la fel) care de fapt sunt 46, pt ca li s-au mai adaugat apoi inca 10.

Aceasta este, se pare, cea mai populara pictura a lui Catsushika Hokusai