Si alt poem, avand aceeasi sursa:
Profetul
de Kahlil Gibran.
Copiii vostri nu sunt ai vostri.
Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi.
Ei vin prin voi, dar nu din voi, si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin.
Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru.
Caci ei au propriul lor gand.
Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele,
Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste.
Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua.
Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut .
Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte. Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pentru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari.
Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie,
Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta.
joi, 27 august 2009
Copiii vostri nu sunt ai vostri
Labels:
Poesis
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Copiii invata ceea ce traiesc
Pt ca am primit binecuvantarea de a prelua de pe un blog textele care nu apartin autoarei o sa imprumut un poem care mi-a placut f mult,urmand ca cei interesati sa mearga la blogul respectiv ca sa vada in ce context a fost publicat (si sunt convinsa ca nu o sa regrete)
Dorothy Low Nolte – poem
Copiii invata ceea ce traiesc (1954)
scris in cartea cu acelasi titlu impreuna cu Rachel Harris
Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume
Dorothy Low Nolte – poem
Copiii invata ceea ce traiesc (1954)
scris in cartea cu acelasi titlu impreuna cu Rachel Harris
Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume
Labels:
Poesis
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Trei scrisori deschise ParteaIV.
Aceasta scrisoare, aflu din blogul presupusei autoare, cu totul alti "parinti" pe care ea i-a descoperit,dupa cum marturiseste, facand "munca de detectiv pe google" si anume:
ALEXANDRA SVET
alexandra.svet@gmail.com
si comentariul care circula pe mailuri al dnei CARMEN CAMELIA CIUBOTA +40729 825761 si
Articolele si comentariile le gasiti la : http://gandeste.org/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139/comment-page-1/#comment-1030http://cyberground.eu/manifest.html
http://www.facebook.com/group.php?gid=200614625390&ref=nf
http://www.rombel.com/forums/viewtopic.php?f=28&t=6118&view=unread
Bun, si acum scrisoarea deschisa, care mi s-a parut ca e f interesanta si ilustreaza cat se poate de bine, impreunacu cele ale lui Mihai Bendeac si Serban Huidu de ce absenteismul face mai mult rau decat bine. Se apropie alegerile prezidentiale. Sunt curioasa cati deontologi, in frunte cu Mircea Badea, vor convinge pe cei ce ii asculta ca e mai bine sa stam acasa decat sa mergem la vot.
Si pe mine ma scarbeste clasa politica actuala, si mie mi-e greu sa aleg pe cineva din oferta de trei parale care ni se face, dar nu sunt dispusa sa renunt de buna voie la un drept de care si-au batut joc comunistii in tineretea mea.
Dragi prieteni, atentie mare si cititi cu rabdare epistola unei romance adevarate. Cred ca are dreptate si ar trebui sa facem ceva in directia indicata de ea.
De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..Platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil. De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen –"noua ne pasa de Dumneavoastra", refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa? - "cu statul nu te joci". Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile...si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total, o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes– macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant… si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip...l-am avut si eu, pana astazi - dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca m-as implica acum.Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala. Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice eficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna reresponsabilitatea….sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state - s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici. Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara. E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali. Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de zile...Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, conectati, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cuoameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata? Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile - creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze / sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala - nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari. E nevoie de o alternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business…in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina... si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors sa munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA... si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil... si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile... si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania… si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca... si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes... si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei... si Violeta Balan, care a terminat cu Magna Cum Laudae o facultate de drept din America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce... si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina...si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil... si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare... si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care il cunosc... si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura... si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania... si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa - dar duce dorul tarii ei... si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai cunoscute si exclusiviste agentii imobiliare din Europa... si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in putinul timp liber merge la Opera... si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania... si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale...
Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc...mai sunt atatea milioane de oameni destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri... Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA? (Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!)Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google? Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri? Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri? Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri. Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit, nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti(am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!...suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!
ALEXANDRA SVET
alexandra.svet@gmail.com
si comentariul care circula pe mailuri al dnei CARMEN CAMELIA CIUBOTA +40729 825761 si
Articolele si comentariile le gasiti la : http://gandeste.org/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139/comment-page-1/#comment-1030http://cyberground.eu/manifest.html
http://www.facebook.com/group.php?gid=200614625390&ref=nf
http://www.rombel.com/forums/viewtopic.php?f=28&t=6118&view=unread
Bun, si acum scrisoarea deschisa, care mi s-a parut ca e f interesanta si ilustreaza cat se poate de bine, impreunacu cele ale lui Mihai Bendeac si Serban Huidu de ce absenteismul face mai mult rau decat bine. Se apropie alegerile prezidentiale. Sunt curioasa cati deontologi, in frunte cu Mircea Badea, vor convinge pe cei ce ii asculta ca e mai bine sa stam acasa decat sa mergem la vot.
Si pe mine ma scarbeste clasa politica actuala, si mie mi-e greu sa aleg pe cineva din oferta de trei parale care ni se face, dar nu sunt dispusa sa renunt de buna voie la un drept de care si-au batut joc comunistii in tineretea mea.
Dragi prieteni, atentie mare si cititi cu rabdare epistola unei romance adevarate. Cred ca are dreptate si ar trebui sa facem ceva in directia indicata de ea.
De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..Platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil. De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen –"noua ne pasa de Dumneavoastra", refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa? - "cu statul nu te joci". Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile...si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total, o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes– macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant… si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip...l-am avut si eu, pana astazi - dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca m-as implica acum.Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala. Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice eficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna reresponsabilitatea….sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state - s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici. Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara. E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali. Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de zile...Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, conectati, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cuoameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata? Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile - creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze / sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala - nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari. E nevoie de o alternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business…in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina... si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors sa munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA... si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil... si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile... si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania… si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca... si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes... si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei... si Violeta Balan, care a terminat cu Magna Cum Laudae o facultate de drept din America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce... si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina...si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil... si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare... si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care il cunosc... si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura... si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania... si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa - dar duce dorul tarii ei... si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai cunoscute si exclusiviste agentii imobiliare din Europa... si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in putinul timp liber merge la Opera... si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania... si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale...
Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc...mai sunt atatea milioane de oameni destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri... Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA? (Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!)Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google? Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri? Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri? Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri. Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit, nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti(am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!...suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!
Labels:
Scrisoare deschisa
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Trei scrisori deschise Partea III
A treia scrisoare deschisa o voi publica in partea IV-a pt ca, asa cum obisnuiesc, am verificat pe blogul presupusei autoare daca exista scrisoarea (mai ales ca m-a intrigat ca in emailul primit erau date atat de personale incat nu aveau ce cauta intr-un mesaj in lant) si am aflat ca aceasta scrisoare in lant i-a fost atribuita (ba mai mult, a primit-o si ea prin email) probabil din nestiinta sau eroare. In loc de scrisoarea deschisa o sa-mi permit sa copiez niste sfaturi pe care le da, pt ca si eu am intalnit problemele pe care le semnaleaza ea in legatura cu emailurile.
Am sa mai spun doar ca eu chiar n-am nevoie de aceste sfaturi, pt ca am grija sa fiu prudenta cand trimit sau primesc emailuri, ba mai mult, am incercat sa dau eu insami asemenea sfaturi celor ce-mi trimit mesaje in lant dar m-am lovit de iritarea si chiar supararea lor.
Mare atentie: Acest mesaj contine cateva sfaturi utile, referitoare la folosirea emailului. Este benefic pentru voi si pentru toti ceilalti. Va rog, gasiti-va cateva minute pentru a-l citi. Este important.
Ce este un SPAM?
Este un mesaj publicitar sau ceva de genul DEVENITI milionar in timp ce dormiti. Prin definitie, este un mesaj NESOLICITAT.
Cum au aflat adresa voastra?
Cel mai des, se fura adresele din mesajele care se trimit masiv, ca de exemplu, bancuri, informatii politice, etc., si care, la randul lor, sunt retrimise CU TOATA LISTA DE ADRESE DE EMAIL VIZIBILA. Dupa care, culmea, listele respective se vind sau se negociaza cu alti spammeri (autori si manipulatori de spam).
Ce-i de facut pentru a evita spamul?
De fiecare data cand trimiteti un email la mai mult de 1 (un)destinatar, si nu este necesar ca acestia sa-si vada reciproc adresele, ca de ex. un banc, folositi modul BCC (Blind Carbon Copy).
Deci nu completati adresele la TO: ci la BCC:, asa cum am facut si eu in acest mesaj.
Modul BCC face ca lista destinatarilor SA NU APARA in continutul mesajului.
FOLOSITI MODUL BCC!
Atunci cand dati un FORWARD (redirectionare) pe un mesaj, dedicati doar cateva secunde pentru A STERGE TOATE ADRESELE ce provin din emailul anterior. Daca persoana care a scris articolul are si semnatura electronica, pe linga semnatura din articol, puteti s-o intrebati daca doreste sa ii fie trimisa semnatura electronica. In plus, cand trimiteti FORWARD, sa nu trimiteti vechiul mesaj ca atasament, pentru ca acestea sunt adevarate pericole. Oricum, daca primesc un mesaj ce contine in atasament un alt mesaj, in mod sigur eu nu-l deschid. Cel mai bine este sa copiati exact continutul text ce vreti sa-l trimiteti (evitand sa copiati si listele uriase de adrese de mail ce apar in mesaj) si scrieti un nou mesaj, curat.
CAT SE POATE DE SIMPLU!
Ce sunt acele emailuri de genul: Salvati saraca fetita bolnava de cancer?Ei bine, toate, TOATE aceste emailuri care va cer sa faceti unFORWARD (redirectionare) sunt O MINCIUNA! Stergeti-le!
Atentie: unele dintre ele sunt virusate sau contin alte surprize nedorite. NICIO COMPANIE (ca MICROSOFT, de exemplu) nu doneaza bani pentru redirectionarea acestor mesaje. NICIODATA SI NIMENI nu o face!
Si virusii?
Nu trimiteti si nu deschideti (executati) fisiere .exe sau .doc, decat daca sunteti siguri ca provin dintr-o sursa de incredere.Acestea sunt modurile tipice de infectare cu virus. Nu este suficient sa aveti un antivirus instalat, pentru ca antivirusii INTOTDEAUNA sunt ramasi in urma. Iar intr-o campanie de spam, virusii se multiplica intr-o zi cu milioanele, iar antivirusii de-abia daca incep sa-i detecteze in cateva zile, saptamini sau chiar mai mult.
Si ce se intimpla cu linkul REMOVE dintr-un spam?
ESTE DE ASEMENEA O MINCIUNA! Adica, atunci cand vi se trimite un spam (email nesolicitat) si vi se spune ca, daca vreti sa fiti eliminat de pe lista, sa raspundeti cu REMOVE, este numai pentru a verifica, din lista, care emailuri sunt reale si valabile. Raspunzindu-le, in mod automat si indirect nu faceti altceva decat sa le confirmati ca adresa voastra este reala, iar ei nu numai ca va trimit spam in continuare, ba chiar vind adresa voastra de email altor spammeri. NICIODATA sa nu raspundeti, NICIODATA!
Ce altceva pot sa mai fac?
De fiecare data cand primiti un spam, puteti da un FORWARD (redirectionare) catre adresa abuse a acelui domeniu. De exemplu, daca primiti un spam de la niceprice@shopping.com, retrimiteti-l la abuse@shopping.com sau la postmaster@shopping.com. Acolo se vor ocupa ei de masurile ce trebuie luate contra spammerilor. Asta numai in cazul in care nu este vorba de un server pirat, deci mai bine nu trimiteti nimic.
NICIODATA sa nu cumparati nimic de la cei care va trimit spam!
Stimati prieteni, alta gogoasa a Internetului:
Povestea emailurilor in lant.
Nu exista nicio fetita care moare de cancer, numita Amy Bruce, iar daca ar exista, fundatia Make-a-Wish NU va dona nimic, nimanui.Acest gen de emailuri este usor de verificat, intrand pe site-ul fundatiei si cautind detaliile. Daca ar fi adevarat, fiti siguri ca Amy s-ar afla pe site, cu o fotografie a ei, si cu alte date. Intrati pe http://www.wish.org/home/frame_chainletters.htm, unde se trateaza in particular chiar acest gen de email in lant. Nici Yahoo! nu plateste nici un cent pentru a ajuta pe cineva retrimitand mesaje. Sa fiti siguri de asta!
Daca esti administrator de email, viziteaza, te rog, webul urmator, pentru a afla mai multe despre cum se combate spamul: http://spam.abuse.net/
Daca vei trimite acest mesaj si altor persoane, nu uita sa-l trimiti cu BCC (copie oculta). De asemenea, sterge adresa expeditorului, caci daca nu o faci, aceasta va ramane inscrisa in corpul mesajului. CEL MAI EFICIENT LOG-OFF…Daca ai permisiunea de a da mai departe adresa celorlalte persoane, fa-o insa doar asa. Pentru a nu comite din nou aceste erori, si pentru ca Internetul si casutanoastra electronica sa fie mai curate.Emailurile in lant sunt instrumente folosite de catre webmasterii paginilor porno, ale companiilor care vand orice, ale cazinourilor online, ale agentiilor de castiguri rapide, intr-un cuvant, firme care negociaza si vand liste de adrese email, precum si altele care se folosesc de spam pentru a exista.
Scopul anunturilor in lant este de a se (re)trimite ceva de genul:
Ajutor pentru un copil bolnav.
Cum ca Ericsson/Nokia/Motorola fac cadou telefoane celulare. Virus nou: nu-l deschide! (se numesc alarme false, sau hoaxes). Bill Gates face cadou 5000$ si o calatorie la Disney World daca…Despre tipul care s-a trezit dimineata in sant, fara un rinichi. Benzinarii care explodeaza din cauza celularelor.
Ace de seringa infectate cu SIDA in cinematografe.
Atacurile din parkingurile marilor centre comerciale.
Vei avea mare noroc, cu cat trimiti mai repede si la mai multe persoane acest mail.
Retrimite-l la cat mai multi, si de asemeni celui/celei care ti l-atrimis tie, ca sa-i arati cat de mult il/o iubesti. …si multe altele care, in mod normal, apeleaza la sentimentele voastre umanitare, sau la dorintade a vi se implini visurile, la speranta voastra ca, trimitind mai multe cópii veti avea mai mult noroc in viata, la frica voastra ca anumite fapte (ca cele descrise in acele mesaje) vi s-ar putea intampla voua sau celor apropiati, la dorinta voastra de a trimite stiri interesante sau glume prietenilor vostri, etc., etc., etc… pentru ca, mai apoi, chiar aceste emailuri sa ajunga din nou la spammeri, imbogatite cu sute si sute de adrese de email, vizibile. Intre ele, ale voastre si a mea…
Iata de ce, la putin timp, vom fi inceput sa primim spamuri, al caror expeditor este, de exemplu, 9022ux5mz@wangabanga50245.com, sau oricare altul, oferindu-ne servicii sau produse de care nu avem nevoie.
Hackerii pot introduce prin email in calculatorul nostru celebrele programe Netbus sau Back Orifice, obtinand astfel controlul asupra PC-ului nostru, cu efecte profund maligne. Iar noi, fara sa stim, le retrimitem prietenilor nostri…
Exista trei solutii de a opri aceste atacuri…
Cele trei solutii:
Nu dati FORWARD (redirectionare) pe NICIUN FEL DE EMAIL IN LANT. Este cea mai buna forma de a va proteja prietenii. Intrebati pers daca doresc sa le fie trimisa adresa si semnatura.
Daca totusi vreti neaparat sa dati FORWARD, cel putin trimiteti emailul cu adresele destinatarilor scrise in modul BCC (Blind Carbon Copy, copie oculta), si NU in TO (catre).
Scriind adresele destinatarilor in BCC, cei care primesc lantul nu vor putea citi adresele celorlalte persoane carora le-ati mai trimis emailul, iar astfel se franeaza oarecum spamul.
Atunci cand veti retrimite un email cu FORWARD, stergeti mai intai din noul email adresele posibililor expeditori anteriori. (doar in cazul in care o persoana are scris un articol si impreuna cu el are si semnatura electronica lasati-i si semnatura daca doreste. Intreaba persoana daca doreste sa ii trimiti datele de contact.). Altfel spus, nu lasatiscrisa in email nicio alta adresa, a nimanui, cu exceptia propriei voastreadrese. Cel putin, nu vom darui asa de usor spammerilor, adresele rudelor si prietenilor nostri.
Acest mesaj este distribuit pe intreaga retea de Internet, si continua sa se distribuie, in beneficiul tuturor.
Raspandeste-l si tu, dar cu adresele scrise in BCC!
Modul BCC se gaseste in orice program de trimitere a mailurilor, dar trebuie activat. La yahoo se afla deasupra lui TO, si scrie ADD BCC. Apasati pe acest anunt si se deschide fereastra pentru BCC.
Sa luptam pentru un Internet mai curat!
Mesaj primit de la specialistii de pe internet.
Nota: puteti trimite cu To sau CC cind persoanele se cunosc intre ele si cind corespondeaza.
Cris A L
Am sa mai spun doar ca eu chiar n-am nevoie de aceste sfaturi, pt ca am grija sa fiu prudenta cand trimit sau primesc emailuri, ba mai mult, am incercat sa dau eu insami asemenea sfaturi celor ce-mi trimit mesaje in lant dar m-am lovit de iritarea si chiar supararea lor.
Mare atentie: Acest mesaj contine cateva sfaturi utile, referitoare la folosirea emailului. Este benefic pentru voi si pentru toti ceilalti. Va rog, gasiti-va cateva minute pentru a-l citi. Este important.
Ce este un SPAM?
Este un mesaj publicitar sau ceva de genul DEVENITI milionar in timp ce dormiti. Prin definitie, este un mesaj NESOLICITAT.
Cum au aflat adresa voastra?
Cel mai des, se fura adresele din mesajele care se trimit masiv, ca de exemplu, bancuri, informatii politice, etc., si care, la randul lor, sunt retrimise CU TOATA LISTA DE ADRESE DE EMAIL VIZIBILA. Dupa care, culmea, listele respective se vind sau se negociaza cu alti spammeri (autori si manipulatori de spam).
Ce-i de facut pentru a evita spamul?
De fiecare data cand trimiteti un email la mai mult de 1 (un)destinatar, si nu este necesar ca acestia sa-si vada reciproc adresele, ca de ex. un banc, folositi modul BCC (Blind Carbon Copy).
Deci nu completati adresele la TO: ci la BCC:, asa cum am facut si eu in acest mesaj.
Modul BCC face ca lista destinatarilor SA NU APARA in continutul mesajului.
FOLOSITI MODUL BCC!
Atunci cand dati un FORWARD (redirectionare) pe un mesaj, dedicati doar cateva secunde pentru A STERGE TOATE ADRESELE ce provin din emailul anterior. Daca persoana care a scris articolul are si semnatura electronica, pe linga semnatura din articol, puteti s-o intrebati daca doreste sa ii fie trimisa semnatura electronica. In plus, cand trimiteti FORWARD, sa nu trimiteti vechiul mesaj ca atasament, pentru ca acestea sunt adevarate pericole. Oricum, daca primesc un mesaj ce contine in atasament un alt mesaj, in mod sigur eu nu-l deschid. Cel mai bine este sa copiati exact continutul text ce vreti sa-l trimiteti (evitand sa copiati si listele uriase de adrese de mail ce apar in mesaj) si scrieti un nou mesaj, curat.
CAT SE POATE DE SIMPLU!
Ce sunt acele emailuri de genul: Salvati saraca fetita bolnava de cancer?Ei bine, toate, TOATE aceste emailuri care va cer sa faceti unFORWARD (redirectionare) sunt O MINCIUNA! Stergeti-le!
Atentie: unele dintre ele sunt virusate sau contin alte surprize nedorite. NICIO COMPANIE (ca MICROSOFT, de exemplu) nu doneaza bani pentru redirectionarea acestor mesaje. NICIODATA SI NIMENI nu o face!
Si virusii?
Nu trimiteti si nu deschideti (executati) fisiere .exe sau .doc, decat daca sunteti siguri ca provin dintr-o sursa de incredere.Acestea sunt modurile tipice de infectare cu virus. Nu este suficient sa aveti un antivirus instalat, pentru ca antivirusii INTOTDEAUNA sunt ramasi in urma. Iar intr-o campanie de spam, virusii se multiplica intr-o zi cu milioanele, iar antivirusii de-abia daca incep sa-i detecteze in cateva zile, saptamini sau chiar mai mult.
Si ce se intimpla cu linkul REMOVE dintr-un spam?
ESTE DE ASEMENEA O MINCIUNA! Adica, atunci cand vi se trimite un spam (email nesolicitat) si vi se spune ca, daca vreti sa fiti eliminat de pe lista, sa raspundeti cu REMOVE, este numai pentru a verifica, din lista, care emailuri sunt reale si valabile. Raspunzindu-le, in mod automat si indirect nu faceti altceva decat sa le confirmati ca adresa voastra este reala, iar ei nu numai ca va trimit spam in continuare, ba chiar vind adresa voastra de email altor spammeri. NICIODATA sa nu raspundeti, NICIODATA!
Ce altceva pot sa mai fac?
De fiecare data cand primiti un spam, puteti da un FORWARD (redirectionare) catre adresa abuse a acelui domeniu. De exemplu, daca primiti un spam de la niceprice@shopping.com, retrimiteti-l la abuse@shopping.com sau la postmaster@shopping.com. Acolo se vor ocupa ei de masurile ce trebuie luate contra spammerilor. Asta numai in cazul in care nu este vorba de un server pirat, deci mai bine nu trimiteti nimic.
NICIODATA sa nu cumparati nimic de la cei care va trimit spam!
Stimati prieteni, alta gogoasa a Internetului:
Povestea emailurilor in lant.
Nu exista nicio fetita care moare de cancer, numita Amy Bruce, iar daca ar exista, fundatia Make-a-Wish NU va dona nimic, nimanui.Acest gen de emailuri este usor de verificat, intrand pe site-ul fundatiei si cautind detaliile. Daca ar fi adevarat, fiti siguri ca Amy s-ar afla pe site, cu o fotografie a ei, si cu alte date. Intrati pe http://www.wish.org/home/frame_chainletters.htm, unde se trateaza in particular chiar acest gen de email in lant. Nici Yahoo! nu plateste nici un cent pentru a ajuta pe cineva retrimitand mesaje. Sa fiti siguri de asta!
Daca esti administrator de email, viziteaza, te rog, webul urmator, pentru a afla mai multe despre cum se combate spamul: http://spam.abuse.net/
Daca vei trimite acest mesaj si altor persoane, nu uita sa-l trimiti cu BCC (copie oculta). De asemenea, sterge adresa expeditorului, caci daca nu o faci, aceasta va ramane inscrisa in corpul mesajului. CEL MAI EFICIENT LOG-OFF…Daca ai permisiunea de a da mai departe adresa celorlalte persoane, fa-o insa doar asa. Pentru a nu comite din nou aceste erori, si pentru ca Internetul si casutanoastra electronica sa fie mai curate.Emailurile in lant sunt instrumente folosite de catre webmasterii paginilor porno, ale companiilor care vand orice, ale cazinourilor online, ale agentiilor de castiguri rapide, intr-un cuvant, firme care negociaza si vand liste de adrese email, precum si altele care se folosesc de spam pentru a exista.
Scopul anunturilor in lant este de a se (re)trimite ceva de genul:
Ajutor pentru un copil bolnav.
Cum ca Ericsson/Nokia/Motorola fac cadou telefoane celulare. Virus nou: nu-l deschide! (se numesc alarme false, sau hoaxes). Bill Gates face cadou 5000$ si o calatorie la Disney World daca…Despre tipul care s-a trezit dimineata in sant, fara un rinichi. Benzinarii care explodeaza din cauza celularelor.
Ace de seringa infectate cu SIDA in cinematografe.
Atacurile din parkingurile marilor centre comerciale.
Vei avea mare noroc, cu cat trimiti mai repede si la mai multe persoane acest mail.
Retrimite-l la cat mai multi, si de asemeni celui/celei care ti l-atrimis tie, ca sa-i arati cat de mult il/o iubesti. …si multe altele care, in mod normal, apeleaza la sentimentele voastre umanitare, sau la dorintade a vi se implini visurile, la speranta voastra ca, trimitind mai multe cópii veti avea mai mult noroc in viata, la frica voastra ca anumite fapte (ca cele descrise in acele mesaje) vi s-ar putea intampla voua sau celor apropiati, la dorinta voastra de a trimite stiri interesante sau glume prietenilor vostri, etc., etc., etc… pentru ca, mai apoi, chiar aceste emailuri sa ajunga din nou la spammeri, imbogatite cu sute si sute de adrese de email, vizibile. Intre ele, ale voastre si a mea…
Iata de ce, la putin timp, vom fi inceput sa primim spamuri, al caror expeditor este, de exemplu, 9022ux5mz@wangabanga50245.com, sau oricare altul, oferindu-ne servicii sau produse de care nu avem nevoie.
Hackerii pot introduce prin email in calculatorul nostru celebrele programe Netbus sau Back Orifice, obtinand astfel controlul asupra PC-ului nostru, cu efecte profund maligne. Iar noi, fara sa stim, le retrimitem prietenilor nostri…
Exista trei solutii de a opri aceste atacuri…
Cele trei solutii:
Nu dati FORWARD (redirectionare) pe NICIUN FEL DE EMAIL IN LANT. Este cea mai buna forma de a va proteja prietenii. Intrebati pers daca doresc sa le fie trimisa adresa si semnatura.
Daca totusi vreti neaparat sa dati FORWARD, cel putin trimiteti emailul cu adresele destinatarilor scrise in modul BCC (Blind Carbon Copy, copie oculta), si NU in TO (catre).
Scriind adresele destinatarilor in BCC, cei care primesc lantul nu vor putea citi adresele celorlalte persoane carora le-ati mai trimis emailul, iar astfel se franeaza oarecum spamul.
Atunci cand veti retrimite un email cu FORWARD, stergeti mai intai din noul email adresele posibililor expeditori anteriori. (doar in cazul in care o persoana are scris un articol si impreuna cu el are si semnatura electronica lasati-i si semnatura daca doreste. Intreaba persoana daca doreste sa ii trimiti datele de contact.). Altfel spus, nu lasatiscrisa in email nicio alta adresa, a nimanui, cu exceptia propriei voastreadrese. Cel putin, nu vom darui asa de usor spammerilor, adresele rudelor si prietenilor nostri.
Acest mesaj este distribuit pe intreaga retea de Internet, si continua sa se distribuie, in beneficiul tuturor.
Raspandeste-l si tu, dar cu adresele scrise in BCC!
Modul BCC se gaseste in orice program de trimitere a mailurilor, dar trebuie activat. La yahoo se afla deasupra lui TO, si scrie ADD BCC. Apasati pe acest anunt si se deschide fereastra pentru BCC.
Sa luptam pentru un Internet mai curat!
Mesaj primit de la specialistii de pe internet.
Nota: puteti trimite cu To sau CC cind persoanele se cunosc intre ele si cind corespondeaza.
Cris A L
Labels:
Scrisoare deschisa
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Trei scrisori deschise Partea II
Urmatoarea scrisoare e scrisa de Serban Huidu, asta e ceva mai recenta, din 8 iunie si are 599 de comentarii.
Va acuz! (de ce m-am săturat de România)
Luni, 8 Iunie 2009
Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!
Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.
Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!
Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!
Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.
Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!
Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!
Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!
Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!
Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!
Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!
Va acuz! (de ce m-am săturat de România)
Luni, 8 Iunie 2009
Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!
Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.
Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!
Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!
Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.
Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!
Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!
Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!
Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!
Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!
Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!
Labels:
Scrisoare deschisa
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Trei scrisori deschise Partea I
Dar din dar se face Rai, spune o vorba. Am primit aceste trei scrisori si am decis ca, in loc sa dau un simplu link pe blogurile unde se afla sa le public pe blogul meu. Incep cu scrisoarea lui Mihai Bendeac, despre care recunosc cu rusine ca aflu abia acum, desi e scrisa in 18 mai si are deja 455 comentarii:
SCRISOAREA lui Mihai Bendeac...
Daca nu ati apucat sa cititi deja pe blogul lui Mihai Bendeac, puteti citi aici scrisoarea deschisa pe care actorul o adreseaza unui prototip de om (mult prea des) intalnit in societatea zilelor noastre. Si daca v-ati obisnuit pana acum sa radeti cu gura pana la urechi de topurile lui Bendeac sau de marturisirile sale comice prin sinceritatea lor, pregatiti-va pentru un text dureros de adevarat...
"Dragi cocalari,
Ati castigat. Voi si ai vostri v-ati fu..t nevestele prost (caci numai prost puteti) si iata ca samanta voastra mizerabila da rod. Ne acaparati. Ati reusit sa va "educati" progeniturile hidoase in spiritul kitch-ului, mitocaniei, nesimtirii, manelismului infect... Felicitari! Romania e pe cale sa devina a voastra. Dar atata timp cat inca mai putem si noi respira/vorbi/privi, dati-ne voie sa radem de voi.
Dati-ne voie sa va ironizam. Nu va fie teama. Sunteti pe drumul cel bun si in curand veti ajunge indeajuns de puternici incat sa-i luati pe astia ca mine si sa-i dati la lei. Pana atunci insa...
- cojile de la semintele scuipate pe asfalt nu dau rod. Nu incoltesc! Va jur! Stiu ca voi nu ati prea mers pe la scoala dar credeti-ma pe cuvant ca am facut biologie in liceu. N-o sa creasca niciodata floare sau bostan din ciment. Asa ca folositi un cornet.
- daca folositi cornet (putin probabil) va imploram sa rupeti foi din Manele magazin ca Marin Preda si Eminescu n-au nicio vina.
- tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu' ca ghiolbanu cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem datoria...
- Nu ne deranjeaza ca ascultati manele atata timp cat "ascultati" nu se transforma in "ascultam". Orice aparat de redat muzica are un buton pe care scrie volum...
- Stiu ca banii sunt singurul vostru Dumnezeu si daca ai bani esti "de valoare" dar exista niste chestii de noi le platim si ele se numesc impozite la stat. Stiu ca un manelist de-al vostru ii face "printesei lui" inmormantare de 50 de mii de euro fara sa-l intrebe cineva despre provenienta banilor dar daca reprezentantii vostri conduc finantele, politia si justitia din Rromania, puneti-ne si noua o vorba buna... Multumim anticipat.
- va rugam mult sa nu mai filmati videoclipuri la opera. Noi v-am dat televiziunile, lasati-ne la schimb opera si teatrele!
- "De puta madre" inseamna "p..da ma-tii". Ne bucuram ca majoritatea purtati tricouri cu aceasta sintagma. Inseamna ca mesajul nostru a razbatut pana la voi.
- Ne aratam realmente ingrijorati de aceasta cumplita molima care a cuprins intreaga comunitate cocalareasca si anume foto fobia. Stim ca medicii nu sunt de-ai vostri ca nah, au facut scoala multa ai dracu' tocilari, dar puteti apela cu incredere. Probabil e ingrozitor sa fii nevoit sa porti ochelarii de soare si-n baie...
- Suntem incantati ca ati invatat sa folositi programe gen "Photo shop". Nimic nu e mai frumos decat sa vezi o minune carliontata, in rochie de leopard si 5 kile de aur pe prima pagina din "The Sun". Si suntem incantati ca in pozele de Hi5 va inconjurati de stelute, brizbrizuri...
- Faptul ca reusiti sa manevrati cate 3 telefoane mobile in acelasi timp este o calitate demna de homo sapiens. Deci iata ca teoria lui Darwin se sustine...
- pantofii cu botul ridicat semnifica ceva religios? Sau e chestie de potenta?
- Tunningul cu geamuri fumurii, evacuare zgomotoasa si parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Stim ca trebuie si cocalarul sarac sa aiba o ocupatie dar...
- Apreciem faptul ca mergeti toti pe scutere fara casca! Ne dati sperante... Dar va atragem atentia ca atunci cand pe un motor sau pe o motoreta sau pe o bicicleta sau pe un scuter se afla un el si o ea dintre care el are casca si ea nu, se traduce prin : "Mori fa in mortii ma-tii!" Ma rog... Asta nu le deranjeaza pe femeile din Romania intrucat aceasta atitudine reprezinta o normalitate in relatia dintre sexe in tara noastra.
Ar mai fi multe de spus dar daca ai parcurs aceasta "scrisoare" inseamna ca deja ai citit de doua ori mai mult decat toata familia ta in intreaga ei existenta. Nu vreau sa te obosesc. Ne vedem la mall,
Cu drag, Mihai Bendeac"
In urma carui eveniment s-a nascut scrisoarea asta...
"Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele"
Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa alimentez scuterul (folosesc rar in perioada asta "decaportabila" caci cu motoreta e mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In fata mea, o doamna. Achita. Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas. "- Cine p..a mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot acolo?!" "- Eu. Dar de ce am incurcat?!" (Ma recunoaste, dar dupa 3 secunde de pauza se decide sa nu lase garda). - Pai de ce-ai lasat-o acolo?! _ pai unde s-o las? Daca eram cu masina, unde o lasam pana achitam benzina?! Benzinarul intervine si el : "-Cu ce a incurcat domnule?! Plateste si pleaca" "- Pai ce p..a mea baaaaa!!! Am ajuns sa stau ca prostu' dupa o motoreta?!" Eu zic : "Pai cine va pune? Stati ca desteptu'..." "- Ma iei la misto?! Ce p..a mea!!!" Ies afara. Masina ghertoiului, un BMW X6, era parcat la 3 milimetri de scuter. Zice : "Poate mi-o zgarii". Nu i-am zgariat-o. Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca. Da! recunosc! Am plans! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu "vedeta" de la televizor. M-ar fi omorat? Am plans pentru ca astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa. Am plans pentru ca pe ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele. Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a creste langa ei. AM plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor! Nu va mintiti! Nu va amagiti! Va fi lumea lui Salam si a lui Guta! Lumea camatarilor, smenarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor, nesimtitilor. Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide! Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii. Apoi m-am revoltat! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal, cu permis, si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu scot pistolul si poc! Direct in cap! Legitima aparare. Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului..."
SCRISOAREA lui Mihai Bendeac...
Daca nu ati apucat sa cititi deja pe blogul lui Mihai Bendeac, puteti citi aici scrisoarea deschisa pe care actorul o adreseaza unui prototip de om (mult prea des) intalnit in societatea zilelor noastre. Si daca v-ati obisnuit pana acum sa radeti cu gura pana la urechi de topurile lui Bendeac sau de marturisirile sale comice prin sinceritatea lor, pregatiti-va pentru un text dureros de adevarat...
"Dragi cocalari,
Ati castigat. Voi si ai vostri v-ati fu..t nevestele prost (caci numai prost puteti) si iata ca samanta voastra mizerabila da rod. Ne acaparati. Ati reusit sa va "educati" progeniturile hidoase in spiritul kitch-ului, mitocaniei, nesimtirii, manelismului infect... Felicitari! Romania e pe cale sa devina a voastra. Dar atata timp cat inca mai putem si noi respira/vorbi/privi, dati-ne voie sa radem de voi.
Dati-ne voie sa va ironizam. Nu va fie teama. Sunteti pe drumul cel bun si in curand veti ajunge indeajuns de puternici incat sa-i luati pe astia ca mine si sa-i dati la lei. Pana atunci insa...
- cojile de la semintele scuipate pe asfalt nu dau rod. Nu incoltesc! Va jur! Stiu ca voi nu ati prea mers pe la scoala dar credeti-ma pe cuvant ca am facut biologie in liceu. N-o sa creasca niciodata floare sau bostan din ciment. Asa ca folositi un cornet.
- daca folositi cornet (putin probabil) va imploram sa rupeti foi din Manele magazin ca Marin Preda si Eminescu n-au nicio vina.
- tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu' ca ghiolbanu cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem datoria...
- Nu ne deranjeaza ca ascultati manele atata timp cat "ascultati" nu se transforma in "ascultam". Orice aparat de redat muzica are un buton pe care scrie volum...
- Stiu ca banii sunt singurul vostru Dumnezeu si daca ai bani esti "de valoare" dar exista niste chestii de noi le platim si ele se numesc impozite la stat. Stiu ca un manelist de-al vostru ii face "printesei lui" inmormantare de 50 de mii de euro fara sa-l intrebe cineva despre provenienta banilor dar daca reprezentantii vostri conduc finantele, politia si justitia din Rromania, puneti-ne si noua o vorba buna... Multumim anticipat.
- va rugam mult sa nu mai filmati videoclipuri la opera. Noi v-am dat televiziunile, lasati-ne la schimb opera si teatrele!
- "De puta madre" inseamna "p..da ma-tii". Ne bucuram ca majoritatea purtati tricouri cu aceasta sintagma. Inseamna ca mesajul nostru a razbatut pana la voi.
- Ne aratam realmente ingrijorati de aceasta cumplita molima care a cuprins intreaga comunitate cocalareasca si anume foto fobia. Stim ca medicii nu sunt de-ai vostri ca nah, au facut scoala multa ai dracu' tocilari, dar puteti apela cu incredere. Probabil e ingrozitor sa fii nevoit sa porti ochelarii de soare si-n baie...
- Suntem incantati ca ati invatat sa folositi programe gen "Photo shop". Nimic nu e mai frumos decat sa vezi o minune carliontata, in rochie de leopard si 5 kile de aur pe prima pagina din "The Sun". Si suntem incantati ca in pozele de Hi5 va inconjurati de stelute, brizbrizuri...
- Faptul ca reusiti sa manevrati cate 3 telefoane mobile in acelasi timp este o calitate demna de homo sapiens. Deci iata ca teoria lui Darwin se sustine...
- pantofii cu botul ridicat semnifica ceva religios? Sau e chestie de potenta?
- Tunningul cu geamuri fumurii, evacuare zgomotoasa si parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Stim ca trebuie si cocalarul sarac sa aiba o ocupatie dar...
- Apreciem faptul ca mergeti toti pe scutere fara casca! Ne dati sperante... Dar va atragem atentia ca atunci cand pe un motor sau pe o motoreta sau pe o bicicleta sau pe un scuter se afla un el si o ea dintre care el are casca si ea nu, se traduce prin : "Mori fa in mortii ma-tii!" Ma rog... Asta nu le deranjeaza pe femeile din Romania intrucat aceasta atitudine reprezinta o normalitate in relatia dintre sexe in tara noastra.
Ar mai fi multe de spus dar daca ai parcurs aceasta "scrisoare" inseamna ca deja ai citit de doua ori mai mult decat toata familia ta in intreaga ei existenta. Nu vreau sa te obosesc. Ne vedem la mall,
Cu drag, Mihai Bendeac"
In urma carui eveniment s-a nascut scrisoarea asta...
"Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele"
Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa alimentez scuterul (folosesc rar in perioada asta "decaportabila" caci cu motoreta e mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In fata mea, o doamna. Achita. Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas. "- Cine p..a mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot acolo?!" "- Eu. Dar de ce am incurcat?!" (Ma recunoaste, dar dupa 3 secunde de pauza se decide sa nu lase garda). - Pai de ce-ai lasat-o acolo?! _ pai unde s-o las? Daca eram cu masina, unde o lasam pana achitam benzina?! Benzinarul intervine si el : "-Cu ce a incurcat domnule?! Plateste si pleaca" "- Pai ce p..a mea baaaaa!!! Am ajuns sa stau ca prostu' dupa o motoreta?!" Eu zic : "Pai cine va pune? Stati ca desteptu'..." "- Ma iei la misto?! Ce p..a mea!!!" Ies afara. Masina ghertoiului, un BMW X6, era parcat la 3 milimetri de scuter. Zice : "Poate mi-o zgarii". Nu i-am zgariat-o. Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca. Da! recunosc! Am plans! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu "vedeta" de la televizor. M-ar fi omorat? Am plans pentru ca astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa. Am plans pentru ca pe ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele. Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a creste langa ei. AM plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor! Nu va mintiti! Nu va amagiti! Va fi lumea lui Salam si a lui Guta! Lumea camatarilor, smenarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor, nesimtitilor. Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide! Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii. Apoi m-am revoltat! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal, cu permis, si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu scot pistolul si poc! Direct in cap! Legitima aparare. Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului..."
Labels:
Scrisoare deschisa
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
marți, 25 august 2009
Ce verde era valea mea Balciul de Santamarie
Cand am inceput sa scriu ceea ce se voia romanul vietii mele (care dintre noi, ajuns la o varsta mai mult sau mai putin venerabila nu a gandit macar odata: "viata mea e un roman"?) aveam de gand sa o fac in ordine cronologica, incepand din zorii constiintei mele (pai da, ca prea putini isi amintesc constient ce li s-a intamplat inainte de cinci ani) de cand am doar doua amintiri: ca intr-o dimineata am fost gatita si pieptanata frumos, cu o mare bucla pe crestet si trimisa la gradinita din sat iar la intoarcere langa mama mea era un bebelus dolofan, asta se intampla in 23 martie 1949 si o alta, poate din iarna anterioara, pt ca bebelusul lipseste din amintire, un drum cu sania trasa de cai prin Baraganul inzapezit pana la nashul, unchiul mamitzei, care era preot si a botezat un copil, cristelnita in care a fost introdus pruncul si o papusa URIASA care inchidea si deschidea ochii dar era tinuta intr-o cutie, sa nu se joace fata cu ea si s-o strice.
Si fiindca am pronuntat cuvantul uriasa cred ca eram mai mica atunci cand m-a impresionat o vaca ce mi se parea de dimensiunile unei case si cateaua din vecini care manca pui si de aceea a fost impuscata de vanatorul satului, catea care avea dimensiunile unui cal (in amintirea mea, desigur).
Dar amintirile cele mai colorate le am din zilele de Satamaria mica, pe 8 septembrie, cand an de an se organiza in sat balciul traditional. Pt ca nu stateam departe de balci sunetele fanfarei de alamuri care vesteau ca s-au instalat comediile (cu accent pe silaba doua) pt copii si adolescenti se auzeau cu o saptamana inainte de balciul propriu zis. Comediile erau actionate de cai si erau niste carusele cu scaune legate cu lanturi. Cea pt flacai si fete se invartea atat de tare iar scaunele zburau atat de sus, mai ales cand cate un flacau se intindea si prindea scaunulf etei din fata, il invartea si apoi ii dadea drumul, de ma speriam numai privind.
Ani de zile mai tarziu, cand fiica mai mare terminase clasa III-a si isi petrecea vacantele la bunicii de la tara, impreuna cu sora ei, mi-a trimis o scrisoare in care a povestit ca s-a dat in comedia mare si i-a fost cam frica.
Cam deodata cu comediile veneau si leaganele care aveau barci in loc de scaune. Oricat de sarmani erau copiii (doar m-am nascut in timpul razboiului) parintii tot gaseau ceva banuti sa le dea pt distractie.
In ziua de 8 septembrie satul se umplea de carute, atat ale negustorilor, cat si ale vizitatorilor din satele invecinate. Multe din rudele mamei-mari erau din sate departate de sosea sau calea ferata, mama-mare a copilarit intr-un asemenea sat, n-am habar cum de a ajuns sa se casatoreasca cu tata-mare, tot ce stiu e ca, spre deosebire de alte generatii, fetele din"leatul" ei, ca sa zic asa, s-au maritat cam dupa varsta de 20 de ani din cauza razboaielor balcanice, ea povestea cum se ascundeau fetele si femeile prin beciuri ca sa nu le gaseasca bulgarii, ulterior s-a ascuns impreuna cu fetele ei (in numar de 5, ramase in viata din cei 8 copii nascuti, 2 baieti au murit de mici, aveau sub un an iar o fetita la 2 ani) si nepoata, adica eu, de frica rusilor.
Balciul era o ocazie pt ca rudele astea sa vina sa ne vada, curtea lui tata-mare era neincapatoare pt cate carute veneau.
Pt ca Baraganul e vestit pt cereale si mai putin pt legume (bulgarii si sarbii erau gradinari in sat, oamenii nu cultivau legume in curti pt ca apa oarecum potabila --dar totusi dura, un criteriu de potabilitatea apei, in lipsa analizelor chimice sau a incadrarii in STASul de potabilitate e ca ea sa fie consumata timp indelungat fara ca populatia sa aiba in vreun fel de suferit-- se gaseste la o adancime de 22 m), balciul era un prilej pt locuitorii din sate sa cumpere ceapa, usturoi, gogosari sau fructe: mere, pere, nuci (cel mai adesea costelive, mamitza ma punea pe mine sa le sparg si sa le curat pt prajiturile f gustoase preparate din nuci, era un chin sa scot miezul din coaja).
Copiii si chiar si adultii se bucurau pt ca puteau sa bea limonada la sticla, sa consume inghetata sau acadele in forma de bastoane sau cocoshi. Ne mai distram tragand de roata norocului ca sa castigam premii, de cele mai multe ori cate o bomboana, papusile mari de ipsos strident colorate fiind acolo doar ca sa ne momeasca sa le dam bani proprietarilor rotii. Mamitza povesteste ca ea mergea in targ (cum i se mai spune balciului) cu mama-mare a ei si avea mereu noroc de cate un castig consistent, mult mai tarziu si-a dat seama ca asta se datora faptului ca strabunica era carciumareasa, deci era tratata cu respectul cuvenit intre negustori.
Papusile de ipsos si alte obiecte de ceramica cat se poate de chicioase se gaseau si de cumparat la tarabe, avem si noi niste vaze cu caprioare prin casa la tara. Mai tarziu au aparut papusi cu rochii din burete colorat. Mi se cumparau din targ si posete frumoase de iasca, poate si palarioare, dar nu papusi, pe acestea le confectionam eu din bete si carpe, cum am scris in alta parte.
Veneau si fotografi pt amatorii de poze, cred ca se vindeau si animale, dar nu sunt f sigura. Ce stiu cu certitudine e ca era o inghesuiala de nedescris (nu-mi amintesc sa fi misunat hoti de buzunare, lumea era destul de saraca si tinea de banuti cu dintii) incat atunci cand ne-am mai marit mergeam in targ mai pe seara, cand cei veniti din alte sate se retrageau la casele lor si era mai putina aglomeratie.
Tatal meu, cu care seman destul de mult mai ales la atitudine, dar si la dimensiuni, era supraponderal, la fel ca unul din frati si un cumnat al acestuia. Intr-un an glumeau imaginandu-si ce s-ar fi intamplat cu comedia, cum s-ar fi dezechilibrat daca s-ar fi urcat toti trei (ma indoiesc ca nu s-ar fi rupt lanturile inainte de a porni ) pe aceeasi parte. Totusi nu-mi amintesc sa se fi intamplat macar un singur accident de comedie (cum s-a intamplat in satul de vacanta de la Mamaia) in vreun an, nici chiar cand caii au fost inlocuiti cu motoare.
Bineinteles ca multi vizitatori se imbatau si se iscau destule scandaluri, militienii erau adusi din alte localitati ca sa faca fata evenimentelor.
Traditia acestui balci (targ) s-a perpetuat pana in zilele noastre, acum vin mai mult negustori ambulanti minoritari cu tot felulde marfuri, mai ales textile, exista baraci unde se vand mici si bere, dar locul unde se tine targul s-a micsorat pt ca s-a extins cimitirul, care era destul de mic (intre timp in sat au venit multi din alta parte si s-au stabilit aici), chiar si familia noastra a stramutat crucile mai noi si oasele mortilor (crucea cea mare, cu litere chirilice, a lasat-o in cimitirul vechi) in cimitirul nou. In schimb tarabele se instaleaza acum pe strada care duce la targ,uneori ajungand pana aproape de casa noastra (asta stiu din auzite, pt ca eu n-am mai fost de mult pe 8 septembrie la tara).
Cu timpul legumele si-au pierdut clientii pt ca CAPul a cultivat legume pe camp, lunca Ialomitei a fost despadurita si astfel s-au facut gradini de zarzavat mai aproape de apa. Mamitza nu si a- mai luat legumele pt muraturi din targ, ci de la chioscul CAPului, asta pana cand s-a sapat un put in curte la noi si ani de zile a cultivat o multime de legume. Chiar si anul acesta am facut o ciorbita delicioasa cu dovlecei, ceapa si ardei cultivati de mamitza mea..
Si fiindca am pronuntat cuvantul uriasa cred ca eram mai mica atunci cand m-a impresionat o vaca ce mi se parea de dimensiunile unei case si cateaua din vecini care manca pui si de aceea a fost impuscata de vanatorul satului, catea care avea dimensiunile unui cal (in amintirea mea, desigur).
Dar amintirile cele mai colorate le am din zilele de Satamaria mica, pe 8 septembrie, cand an de an se organiza in sat balciul traditional. Pt ca nu stateam departe de balci sunetele fanfarei de alamuri care vesteau ca s-au instalat comediile (cu accent pe silaba doua) pt copii si adolescenti se auzeau cu o saptamana inainte de balciul propriu zis. Comediile erau actionate de cai si erau niste carusele cu scaune legate cu lanturi. Cea pt flacai si fete se invartea atat de tare iar scaunele zburau atat de sus, mai ales cand cate un flacau se intindea si prindea scaunulf etei din fata, il invartea si apoi ii dadea drumul, de ma speriam numai privind.
Ani de zile mai tarziu, cand fiica mai mare terminase clasa III-a si isi petrecea vacantele la bunicii de la tara, impreuna cu sora ei, mi-a trimis o scrisoare in care a povestit ca s-a dat in comedia mare si i-a fost cam frica.
Cam deodata cu comediile veneau si leaganele care aveau barci in loc de scaune. Oricat de sarmani erau copiii (doar m-am nascut in timpul razboiului) parintii tot gaseau ceva banuti sa le dea pt distractie.
In ziua de 8 septembrie satul se umplea de carute, atat ale negustorilor, cat si ale vizitatorilor din satele invecinate. Multe din rudele mamei-mari erau din sate departate de sosea sau calea ferata, mama-mare a copilarit intr-un asemenea sat, n-am habar cum de a ajuns sa se casatoreasca cu tata-mare, tot ce stiu e ca, spre deosebire de alte generatii, fetele din"leatul" ei, ca sa zic asa, s-au maritat cam dupa varsta de 20 de ani din cauza razboaielor balcanice, ea povestea cum se ascundeau fetele si femeile prin beciuri ca sa nu le gaseasca bulgarii, ulterior s-a ascuns impreuna cu fetele ei (in numar de 5, ramase in viata din cei 8 copii nascuti, 2 baieti au murit de mici, aveau sub un an iar o fetita la 2 ani) si nepoata, adica eu, de frica rusilor.
Balciul era o ocazie pt ca rudele astea sa vina sa ne vada, curtea lui tata-mare era neincapatoare pt cate carute veneau.
Pt ca Baraganul e vestit pt cereale si mai putin pt legume (bulgarii si sarbii erau gradinari in sat, oamenii nu cultivau legume in curti pt ca apa oarecum potabila --dar totusi dura, un criteriu de potabilitatea apei, in lipsa analizelor chimice sau a incadrarii in STASul de potabilitate e ca ea sa fie consumata timp indelungat fara ca populatia sa aiba in vreun fel de suferit-- se gaseste la o adancime de 22 m), balciul era un prilej pt locuitorii din sate sa cumpere ceapa, usturoi, gogosari sau fructe: mere, pere, nuci (cel mai adesea costelive, mamitza ma punea pe mine sa le sparg si sa le curat pt prajiturile f gustoase preparate din nuci, era un chin sa scot miezul din coaja).
Copiii si chiar si adultii se bucurau pt ca puteau sa bea limonada la sticla, sa consume inghetata sau acadele in forma de bastoane sau cocoshi. Ne mai distram tragand de roata norocului ca sa castigam premii, de cele mai multe ori cate o bomboana, papusile mari de ipsos strident colorate fiind acolo doar ca sa ne momeasca sa le dam bani proprietarilor rotii. Mamitza povesteste ca ea mergea in targ (cum i se mai spune balciului) cu mama-mare a ei si avea mereu noroc de cate un castig consistent, mult mai tarziu si-a dat seama ca asta se datora faptului ca strabunica era carciumareasa, deci era tratata cu respectul cuvenit intre negustori.
Papusile de ipsos si alte obiecte de ceramica cat se poate de chicioase se gaseau si de cumparat la tarabe, avem si noi niste vaze cu caprioare prin casa la tara. Mai tarziu au aparut papusi cu rochii din burete colorat. Mi se cumparau din targ si posete frumoase de iasca, poate si palarioare, dar nu papusi, pe acestea le confectionam eu din bete si carpe, cum am scris in alta parte.
Veneau si fotografi pt amatorii de poze, cred ca se vindeau si animale, dar nu sunt f sigura. Ce stiu cu certitudine e ca era o inghesuiala de nedescris (nu-mi amintesc sa fi misunat hoti de buzunare, lumea era destul de saraca si tinea de banuti cu dintii) incat atunci cand ne-am mai marit mergeam in targ mai pe seara, cand cei veniti din alte sate se retrageau la casele lor si era mai putina aglomeratie.
Tatal meu, cu care seman destul de mult mai ales la atitudine, dar si la dimensiuni, era supraponderal, la fel ca unul din frati si un cumnat al acestuia. Intr-un an glumeau imaginandu-si ce s-ar fi intamplat cu comedia, cum s-ar fi dezechilibrat daca s-ar fi urcat toti trei (ma indoiesc ca nu s-ar fi rupt lanturile inainte de a porni ) pe aceeasi parte. Totusi nu-mi amintesc sa se fi intamplat macar un singur accident de comedie (cum s-a intamplat in satul de vacanta de la Mamaia) in vreun an, nici chiar cand caii au fost inlocuiti cu motoare.
Bineinteles ca multi vizitatori se imbatau si se iscau destule scandaluri, militienii erau adusi din alte localitati ca sa faca fata evenimentelor.
Traditia acestui balci (targ) s-a perpetuat pana in zilele noastre, acum vin mai mult negustori ambulanti minoritari cu tot felulde marfuri, mai ales textile, exista baraci unde se vand mici si bere, dar locul unde se tine targul s-a micsorat pt ca s-a extins cimitirul, care era destul de mic (intre timp in sat au venit multi din alta parte si s-au stabilit aici), chiar si familia noastra a stramutat crucile mai noi si oasele mortilor (crucea cea mare, cu litere chirilice, a lasat-o in cimitirul vechi) in cimitirul nou. In schimb tarabele se instaleaza acum pe strada care duce la targ,uneori ajungand pana aproape de casa noastra (asta stiu din auzite, pt ca eu n-am mai fost de mult pe 8 septembrie la tara).
Cu timpul legumele si-au pierdut clientii pt ca CAPul a cultivat legume pe camp, lunca Ialomitei a fost despadurita si astfel s-au facut gradini de zarzavat mai aproape de apa. Mamitza nu si a- mai luat legumele pt muraturi din targ, ci de la chioscul CAPului, asta pana cand s-a sapat un put in curte la noi si ani de zile a cultivat o multime de legume. Chiar si anul acesta am facut o ciorbita delicioasa cu dovlecei, ceapa si ardei cultivati de mamitza mea..
Labels:
Ce verde era valea mea,
Memorii
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
luni, 24 august 2009
Multumesc persoanelor interesate
Acest articol ar trebui sa aiba putini cititori, anume 6 (erau 7 pana mai ieri, dar intre timp unul dintre ei s-a plictisit).
Vreau sa va multumesc voua pt ca inca mai gasiti ceva interesant in blogul meu.
La inceput scriam asa, mai mult pt mine, fara sa ma gandesc prea mult cine ar putea citi ce scriu in afara de persoanele pe care le-am inscris, fara macar sa le consult (nu prea aveam atunci habar ca exista si pe net eticheta, ma refer la cea de comportament, care ar fi bine si frumos sa fie urmata, aratandu-ne astfel respectul fata de utilizatorii de net, ma mai corijeaza fiica mea cea mare cand gresesc) pe lista de emailuri.
Unele dintre persoanele acestea carora le-am trimis emailuri cu articolele (postarile) mele nu au literalmente timp pt toate balivernele insirate de mine pe tastatura, altele au alte interese, incat lista aceea s-a micsorat cu vreo 4 persoane. Celelalte ori sunt prea politicoase sa ceara sa le scutesc de aceasta corespondenta nedorita, ori uneori chiar ma citesc, doar doua persoane par a aprecia cu adevarat ce scriu.
Intre timp am cunoscut fizic cateva din persoanele care ma citesc fara sa le pesterizez (cuvant adaptat din engleza, dacaMircea Cartarescu isi permite sa folosesca obsolentza in loc de demodare eu ce cusur am, toute proportion gardee, sa nu-mi arat cunostintele de engleza si sa nu contribui cu slabele mele puteri la imbogatirea vocabularului limbii romane?) cu emailuri si mi-am dat seama ca am o oarecare responsabilitate atunci cand apas pe butonul publicati postare.
Deci, dragele mele persoane interesate, promit sa-mi dau silinta sa nu va dezamagesc.
Vreau sa va multumesc voua pt ca inca mai gasiti ceva interesant in blogul meu.
La inceput scriam asa, mai mult pt mine, fara sa ma gandesc prea mult cine ar putea citi ce scriu in afara de persoanele pe care le-am inscris, fara macar sa le consult (nu prea aveam atunci habar ca exista si pe net eticheta, ma refer la cea de comportament, care ar fi bine si frumos sa fie urmata, aratandu-ne astfel respectul fata de utilizatorii de net, ma mai corijeaza fiica mea cea mare cand gresesc) pe lista de emailuri.
Unele dintre persoanele acestea carora le-am trimis emailuri cu articolele (postarile) mele nu au literalmente timp pt toate balivernele insirate de mine pe tastatura, altele au alte interese, incat lista aceea s-a micsorat cu vreo 4 persoane. Celelalte ori sunt prea politicoase sa ceara sa le scutesc de aceasta corespondenta nedorita, ori uneori chiar ma citesc, doar doua persoane par a aprecia cu adevarat ce scriu.
Intre timp am cunoscut fizic cateva din persoanele care ma citesc fara sa le pesterizez (cuvant adaptat din engleza, dacaMircea Cartarescu isi permite sa folosesca obsolentza in loc de demodare eu ce cusur am, toute proportion gardee, sa nu-mi arat cunostintele de engleza si sa nu contribui cu slabele mele puteri la imbogatirea vocabularului limbii romane?) cu emailuri si mi-am dat seama ca am o oarecare responsabilitate atunci cand apas pe butonul publicati postare.
Deci, dragele mele persoane interesate, promit sa-mi dau silinta sa nu va dezamagesc.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Bear Grylls strikes again (in Transilvania)
Am povestit intr-un articol anterior despre aventurile unuia din supravietuitorii de pe Discovery in Utah. Tot sotul meu m-a chemat sa-i vad aventurile in Romania. Cu ocazia asta am vazut ca serialul se cheama "Ultimate Survival", in romaneste "Tehnici esentiale de supravietuire" (multumesc TVMania).
Am ajuns in fata ecranului la faza in care GB se balanganea, legat de o sfoara, sub un elicopter care survola "padurile salbatice ale Transilvaniei" fara sa gaseasca un loc pt a se apropia destul de sol ("am fi in pericol sa ne zdrobim de coroanele arborilor", spunea el cu un ton dramatic) ca sa inceapa sa-si arate talentele. Dar cum padurile noastre nu sunt chiar nesfarsite si de nestrabatut, pana la urma a aterizat la poalele uneia.
Ne-a povestit ca prin padurile noastre misuna nenumarate animale salbatice periculoase: lupi, rasi, ursi. Nu stiu de ce, desi am auzit mereu de turisti rataciti sau accidentati prin muntii nostri, ba chiar de intalniri fatale cu ursi, tonul lui ni se parea exagerat, dupa cum si teama pe care parea sa o manifeste cand nu prea departe de el si de echipa lui (macar asta nu pretinde ca se filmeaza singur, ba chiar din cand in cand in cadru mai apare cate o mana care il salveaza dintr-osituatie cel putin dificila, incat noi ne imaginam cateodata si un regizor asezat confortabil pe un scaunel dand indicatii bazate pe un scenariu bine documentat) a aparut un urs mare, zicea el, f mare, zice TVM, un ursulet ni s-a parut noua.
Poate impresia asta s-a datorat faptului ca inca din primii pasi pe pamant transilvan BG a gasit o balega de urs si ne-a invatat, ca un adevarat supravietuitor ce se afla, ca in ea se gasesc bucati nedigerate de fructe pe care la mare nevoie poti sa le speli cu apa din bidonas si sa le mananci. Zis si facut, dar strambatura era edificatoare. Fiind totusi un om sincer ne-a spus ca gustul pare a fi al unui cotor de mar (ceea ce probabil si era) manjit cu caca de caine.
Apoi (asta s-a intamplat inainte de intalnirea cu ursul) a cules un melc, pe care s-a straduit o fractiune de secunda sa-l traga cu mana din cochilie, apoi a spart cochilia si l-a muscat, strambandu-se si scuipand iute: "parca am inghitit niste muci care au lasat un gust vascos pe gat" spunandu-si probabil in gand "Fir-ati ai dracu' cu melcii vostri!" (Dorel Vishan in "Senatorul melcilor", in caz ca ati uitat)
Bun, sa revenim la ursul nostru. Ne spusese deja ca ursul alearga cu vreo 57km/ora (cu viteza unei locomotive, am invatat eu la scoala), ca in Carpatii nostri e cea mai mare populatie de ursi din Europa, cam 6000 de exemplare (el zicea mereu Transilvania, probabil era prin Fagaras) si ne-a sfatuit sa nu facem miscari bruste dar ne-a sfatuit sa o luam la goana dupa ce ne retragem f incet din calea lui (intre timp ursul se apropia, inima imi batea in piept gata sa se sparga, daca pateste ceva eroul nostru?) aruncandu-i ruksackul pt a-l determina sa se opreasca pt a-l mirosi, castigand astfel timpul necesar pt fuga.
Sigur nu citise povestea cu cei doi prieteni care s-au intalnit cu un urs. Unul a luat-o la goana fara sa se uite inapoi, al doilea s-a intins nemiscat la pamant. Cand a ajuns la o distanta convenabila si si-a dat seama ca ursul nu-l urmareste primul a vazut ca ursul s-a apropiat de urechea prietenului, apoi si-a vazut linistit de drum. L-a intrebat: "ce ti-a spus ursul?" "Ca decat un prieten ca tine mai bine lipsa". Morala e clara, dar povestea se intemeiaza pe observatia ca ursul nu mananca mortaciuni (desi in privinta ursilor gunoieri nu stiu cat de adevarata mai e aceasta observatie) astfel incat cea mai buna tactica e sa te prefaci ca esti mort, in nici un caz sa nu fugi sau sa te cateri in copac, pt ca ursul fuge mai repede si se catara mai iute.
Norocul lui BG e ca din motive care imi scapa ursul s-a indepartat. Urmatoarea miscare a fost sa-si caute adapost pt noapte, nu inainte de a culege o iasca f mare de pe un copac, necesara pt foc. A gasit un fel de terasa la poalele unei ridicaturi care ii putea asigura spatele. Mi s-a parut interesant sistemul de semnalizare constand dintr-o franghie legata cam la 6 m de locul ales pt dormit si terminata cu o cana metalica plina cupietre asezata in echilibru precar, incat sa se rastoarne daca cineva se atinge de sfoara. Nu s-a atins nimeni dar el tot s-a speriat de un zgomot nocturn (biata Genoveva de Brabant, prin cate a trecut), desi isi facuse un foc folosind clasica metoda romanesca cu amnar, cremene si iasca pt a-l aprinde, precum si iarba uscata pt a inteti flacara.
Spunand mereu ca se indreapta spre est pt ca intr-acolo e Delta Dunarii in care se varsa toate apele din Romania (nu le-ar strica, lui si echipei, niste lectii de geografie) si deci in acea directie poate intalni asezari umane a ajuns la un soi de prapastie (sotul meu comenta amuzat "prapastii mai mari sa tot fie vreo 5-6-- eu cred ca sunt mult mai multe-- unde-o fi gasit-o pe asta?") pe care a coborat-o agatat de sfoara pe care o purtase pana atunci in ruksack (a invatat lectia dintr-un episod anterior cand si-a facut un soi de lat trecut printre picioare si i-a intrat sfoara prin partile intime, producandu-i mare suferinta pe care nu s-a sfiit s-o exprime, si de data asta a interpus ruksackul intre el si lat) apoi, cand sfoara s-a sfarsit, a folosit un piolet improvizat dintr-o creanga groasa de copac (in adapostul pt noapte si-a confectionat si o tepusa pe care a denumit-o sulita=spear pt a se apara de un eventual atac spunandu-ne f serios ca trebuie sa atacam ursul in zona cea mai sensibila, adica nasul, asta in caz ca mai apuci sa vezi unde e nasul ursului, zic eu, si reusesti sa-l ranesti acolo, infuriindu-l si mai rau).
A marturisit ca a apreciat gresit duritatea solului,pe care l-a crezut mai moale, dar a ajuns cu bine pana jos, unde era clar ca-l astepta echipa (probabil ca aveau deja un medic si o targa pregatite in caz de, desi tipul face uneori niste demonstratii de forta impresionante, cum a fost cand s-a agatat de o creanga groasa aflata cam sus deasupra capului si s-a catarat pe ea, facand si o rotatie in jurul ei ca un gimnast de performanta la bara fixa) , spun asta ghidandu-ma dupa unghiul de filmare folosit de operator la un moment dat.
Nu departe de baza prapastiei (mi-a placut ca operatorul a aratat niste privelisti f pitoresti, cred ca astfel a adus mai multe servicii turismului din Romania decat toata publicitatea Ministerului Turismului) a ajuns la intrarea intr-o pestera si acolo ne-a spus ca cel mai bun lucru de facut e sa urmezi cursul de apa din interiorul ei pt a traversa muntele si a scuti astfel multi km de drum prin munti si paduri, lucru ce ni s-a parut amndurora o mare prostie, pt ca e f periculos pt un necunoscator sa intre intr-o pestera nemarcata si sa se aventureze in maruntaiele muntelui, mai ales daca, asa cum a fost cazul acum, se rasfira la un moment dat in diverse galerii care nu stii unde duc sau raul poate intra intr-un sifon plin cu apa si te poti inneca.
El a zis doar ca ar fi pericol daca ar veni o viitura si a zis ca s-a intamplat asta cu un grup de speologi care au ramas trei zile pe o iesitura primind hrana coborata pe franghie, lucru care ne face sa credem ca echipa avea si colaboratori speologi romani cunoscatori ai pesterii, desigur si o harta.
Si-a facut o tortza (a zis el, de fapt avea si una de rezerva) din rasina de pin si licheni legati cu sfoara de o creanga groasa, dar a trebuit s-o stinga si sa se multumeasca sa foloseasca lumina de la lanternele echipei cand tavanul de deasupra raului a coborat jos de tot. Atunci s-a hotarat sa exploreze traseul subacvatic, a gasit o punga de aer si a invitat echipa sa-l urmeze si a dat Dumnezeu si a iesit in sfarsit, f mandru de el, din pestera.
Pentru ca tot se afla pe malul raului ne-a dat si o lectie de pescuit cu mana goala. Nu stiu daca ce a pescuit era chiar un pastrav (era cam mic) dar a tinut sa-l manance crud (facand confuzia clasica intre sushi si sashimi, defapt sashimi foloseste peste crud) fara sa se mai strambe de data asta. Dupa aceea ne-a sfatuit ca dupa ce mancam ceva in padure la munte sa ne spalam f bine pe maini pt ca ursii au un simt al mirosului f ascutit si ar putea fi atrasi de mirosul de mancare de pe maini (cred ca se referea de fapt la mirosul de sange)
A tinut sa coboare iar pe sfoara o panta mai abrupta, dupa ce a calculat adancimea aruncand o piatra si socotind secundele pana ce piatra a ajuns jos, spunand ca intr-o secunda parcurge cam 10 m (da, acceleratia gravitatiei e cam 9,8m/sec la patrat, daca n-am uitat de tot fizica) dar cu toate calculele a ramas fara sfoara destul de sus, incat s-a balansat explicandu-ne ca vrea sa se agate de niste crengi aflate nu departe in josul pantei unde se afla echipa (care cred ca se strica de ras, mai ales cand s-au rupt cateva crecngi cu el, iar in final si-a taiat sfoara care il cam tragea in lateral si s-a prabusit cu nasul in pamant)
Dar totul e bine cand se termina cu bine, desi nu am vazut daca au ajuns la o stana, la un catun, sat sau chiar oras. Un lucru e clar: in toata partea de Transilvanie colindata de BG si echipa nu s-au intalnit cu Dracula, n-au vazut, spre norocul lor,, nici un lup sau un ras, dar nici cerbi, vulpi, mistreti sau alte ligjhioane in afara puiului de urs.
Am ajuns in fata ecranului la faza in care GB se balanganea, legat de o sfoara, sub un elicopter care survola "padurile salbatice ale Transilvaniei" fara sa gaseasca un loc pt a se apropia destul de sol ("am fi in pericol sa ne zdrobim de coroanele arborilor", spunea el cu un ton dramatic) ca sa inceapa sa-si arate talentele. Dar cum padurile noastre nu sunt chiar nesfarsite si de nestrabatut, pana la urma a aterizat la poalele uneia.
Ne-a povestit ca prin padurile noastre misuna nenumarate animale salbatice periculoase: lupi, rasi, ursi. Nu stiu de ce, desi am auzit mereu de turisti rataciti sau accidentati prin muntii nostri, ba chiar de intalniri fatale cu ursi, tonul lui ni se parea exagerat, dupa cum si teama pe care parea sa o manifeste cand nu prea departe de el si de echipa lui (macar asta nu pretinde ca se filmeaza singur, ba chiar din cand in cand in cadru mai apare cate o mana care il salveaza dintr-osituatie cel putin dificila, incat noi ne imaginam cateodata si un regizor asezat confortabil pe un scaunel dand indicatii bazate pe un scenariu bine documentat) a aparut un urs mare, zicea el, f mare, zice TVM, un ursulet ni s-a parut noua.
Poate impresia asta s-a datorat faptului ca inca din primii pasi pe pamant transilvan BG a gasit o balega de urs si ne-a invatat, ca un adevarat supravietuitor ce se afla, ca in ea se gasesc bucati nedigerate de fructe pe care la mare nevoie poti sa le speli cu apa din bidonas si sa le mananci. Zis si facut, dar strambatura era edificatoare. Fiind totusi un om sincer ne-a spus ca gustul pare a fi al unui cotor de mar (ceea ce probabil si era) manjit cu caca de caine.
Apoi (asta s-a intamplat inainte de intalnirea cu ursul) a cules un melc, pe care s-a straduit o fractiune de secunda sa-l traga cu mana din cochilie, apoi a spart cochilia si l-a muscat, strambandu-se si scuipand iute: "parca am inghitit niste muci care au lasat un gust vascos pe gat" spunandu-si probabil in gand "Fir-ati ai dracu' cu melcii vostri!" (Dorel Vishan in "Senatorul melcilor", in caz ca ati uitat)
Bun, sa revenim la ursul nostru. Ne spusese deja ca ursul alearga cu vreo 57km/ora (cu viteza unei locomotive, am invatat eu la scoala), ca in Carpatii nostri e cea mai mare populatie de ursi din Europa, cam 6000 de exemplare (el zicea mereu Transilvania, probabil era prin Fagaras) si ne-a sfatuit sa nu facem miscari bruste dar ne-a sfatuit sa o luam la goana dupa ce ne retragem f incet din calea lui (intre timp ursul se apropia, inima imi batea in piept gata sa se sparga, daca pateste ceva eroul nostru?) aruncandu-i ruksackul pt a-l determina sa se opreasca pt a-l mirosi, castigand astfel timpul necesar pt fuga.
Sigur nu citise povestea cu cei doi prieteni care s-au intalnit cu un urs. Unul a luat-o la goana fara sa se uite inapoi, al doilea s-a intins nemiscat la pamant. Cand a ajuns la o distanta convenabila si si-a dat seama ca ursul nu-l urmareste primul a vazut ca ursul s-a apropiat de urechea prietenului, apoi si-a vazut linistit de drum. L-a intrebat: "ce ti-a spus ursul?" "Ca decat un prieten ca tine mai bine lipsa". Morala e clara, dar povestea se intemeiaza pe observatia ca ursul nu mananca mortaciuni (desi in privinta ursilor gunoieri nu stiu cat de adevarata mai e aceasta observatie) astfel incat cea mai buna tactica e sa te prefaci ca esti mort, in nici un caz sa nu fugi sau sa te cateri in copac, pt ca ursul fuge mai repede si se catara mai iute.
Norocul lui BG e ca din motive care imi scapa ursul s-a indepartat. Urmatoarea miscare a fost sa-si caute adapost pt noapte, nu inainte de a culege o iasca f mare de pe un copac, necesara pt foc. A gasit un fel de terasa la poalele unei ridicaturi care ii putea asigura spatele. Mi s-a parut interesant sistemul de semnalizare constand dintr-o franghie legata cam la 6 m de locul ales pt dormit si terminata cu o cana metalica plina cupietre asezata in echilibru precar, incat sa se rastoarne daca cineva se atinge de sfoara. Nu s-a atins nimeni dar el tot s-a speriat de un zgomot nocturn (biata Genoveva de Brabant, prin cate a trecut), desi isi facuse un foc folosind clasica metoda romanesca cu amnar, cremene si iasca pt a-l aprinde, precum si iarba uscata pt a inteti flacara.
Spunand mereu ca se indreapta spre est pt ca intr-acolo e Delta Dunarii in care se varsa toate apele din Romania (nu le-ar strica, lui si echipei, niste lectii de geografie) si deci in acea directie poate intalni asezari umane a ajuns la un soi de prapastie (sotul meu comenta amuzat "prapastii mai mari sa tot fie vreo 5-6-- eu cred ca sunt mult mai multe-- unde-o fi gasit-o pe asta?") pe care a coborat-o agatat de sfoara pe care o purtase pana atunci in ruksack (a invatat lectia dintr-un episod anterior cand si-a facut un soi de lat trecut printre picioare si i-a intrat sfoara prin partile intime, producandu-i mare suferinta pe care nu s-a sfiit s-o exprime, si de data asta a interpus ruksackul intre el si lat) apoi, cand sfoara s-a sfarsit, a folosit un piolet improvizat dintr-o creanga groasa de copac (in adapostul pt noapte si-a confectionat si o tepusa pe care a denumit-o sulita=spear pt a se apara de un eventual atac spunandu-ne f serios ca trebuie sa atacam ursul in zona cea mai sensibila, adica nasul, asta in caz ca mai apuci sa vezi unde e nasul ursului, zic eu, si reusesti sa-l ranesti acolo, infuriindu-l si mai rau).
A marturisit ca a apreciat gresit duritatea solului,pe care l-a crezut mai moale, dar a ajuns cu bine pana jos, unde era clar ca-l astepta echipa (probabil ca aveau deja un medic si o targa pregatite in caz de, desi tipul face uneori niste demonstratii de forta impresionante, cum a fost cand s-a agatat de o creanga groasa aflata cam sus deasupra capului si s-a catarat pe ea, facand si o rotatie in jurul ei ca un gimnast de performanta la bara fixa) , spun asta ghidandu-ma dupa unghiul de filmare folosit de operator la un moment dat.
Nu departe de baza prapastiei (mi-a placut ca operatorul a aratat niste privelisti f pitoresti, cred ca astfel a adus mai multe servicii turismului din Romania decat toata publicitatea Ministerului Turismului) a ajuns la intrarea intr-o pestera si acolo ne-a spus ca cel mai bun lucru de facut e sa urmezi cursul de apa din interiorul ei pt a traversa muntele si a scuti astfel multi km de drum prin munti si paduri, lucru ce ni s-a parut amndurora o mare prostie, pt ca e f periculos pt un necunoscator sa intre intr-o pestera nemarcata si sa se aventureze in maruntaiele muntelui, mai ales daca, asa cum a fost cazul acum, se rasfira la un moment dat in diverse galerii care nu stii unde duc sau raul poate intra intr-un sifon plin cu apa si te poti inneca.
El a zis doar ca ar fi pericol daca ar veni o viitura si a zis ca s-a intamplat asta cu un grup de speologi care au ramas trei zile pe o iesitura primind hrana coborata pe franghie, lucru care ne face sa credem ca echipa avea si colaboratori speologi romani cunoscatori ai pesterii, desigur si o harta.
Si-a facut o tortza (a zis el, de fapt avea si una de rezerva) din rasina de pin si licheni legati cu sfoara de o creanga groasa, dar a trebuit s-o stinga si sa se multumeasca sa foloseasca lumina de la lanternele echipei cand tavanul de deasupra raului a coborat jos de tot. Atunci s-a hotarat sa exploreze traseul subacvatic, a gasit o punga de aer si a invitat echipa sa-l urmeze si a dat Dumnezeu si a iesit in sfarsit, f mandru de el, din pestera.
Pentru ca tot se afla pe malul raului ne-a dat si o lectie de pescuit cu mana goala. Nu stiu daca ce a pescuit era chiar un pastrav (era cam mic) dar a tinut sa-l manance crud (facand confuzia clasica intre sushi si sashimi, defapt sashimi foloseste peste crud) fara sa se mai strambe de data asta. Dupa aceea ne-a sfatuit ca dupa ce mancam ceva in padure la munte sa ne spalam f bine pe maini pt ca ursii au un simt al mirosului f ascutit si ar putea fi atrasi de mirosul de mancare de pe maini (cred ca se referea de fapt la mirosul de sange)
A tinut sa coboare iar pe sfoara o panta mai abrupta, dupa ce a calculat adancimea aruncand o piatra si socotind secundele pana ce piatra a ajuns jos, spunand ca intr-o secunda parcurge cam 10 m (da, acceleratia gravitatiei e cam 9,8m/sec la patrat, daca n-am uitat de tot fizica) dar cu toate calculele a ramas fara sfoara destul de sus, incat s-a balansat explicandu-ne ca vrea sa se agate de niste crengi aflate nu departe in josul pantei unde se afla echipa (care cred ca se strica de ras, mai ales cand s-au rupt cateva crecngi cu el, iar in final si-a taiat sfoara care il cam tragea in lateral si s-a prabusit cu nasul in pamant)
Dar totul e bine cand se termina cu bine, desi nu am vazut daca au ajuns la o stana, la un catun, sat sau chiar oras. Un lucru e clar: in toata partea de Transilvanie colindata de BG si echipa nu s-au intalnit cu Dracula, n-au vazut, spre norocul lor,, nici un lup sau un ras, dar nici cerbi, vulpi, mistreti sau alte ligjhioane in afara puiului de urs.
Labels:
Cronica TV
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Ce verde era valea mea Pe strada mea era umbra
Se face din ce ince mai mare caz, in toata lumea, in vremurile astea in care soarele ne prajeste cam la propriu, de ecologie. Peste tot auzi numai verde, verde, verde (mai ales partidele care se autonumesc ecologiste sunt cunoscute ca partide verzi, neavand nimic deaface cu steagurile legionare verzi pe care le vedea Iliescu in Piata Universitatii sau cu steagurile musulmane, de aceeasi culoare)
Dupa secole, poate chiar milenii, in care omenirea, imbatata de credinta ca e aleasa sa domine pamantul dupa bunul ei plac, fara sa tina prea mare cont de celelate vietuitoare, lasand asta in grija fiintei (sau fiintelor) supreme careia ii aduceau ofrande a descoperit nu numai ca tot ce exista pe planeta asta interrelationeaza, numind asta ecologie, dar si ca lipsa de respect se razbuna.
Iar descoperirea s-a facut inca de catre primele societati umane care au folosit irigatiile ca mijloc de a creste productia de cereale. Sa recapitulam putin: primul teritoriu in care s-au domesticit cerealele este cel numit "fertile crescent", cam pe unde e acum Irakul, de ex. Prin ce se distinge Irakul? Prin desert. Incasii sau maiasii erau mari cultivatori de porumb si aveau un sofisticat sistem de irigatii. Ce a ramas din el? Desertul Atacama face sa sune vreun clopotel?
Si ca sa vedeti ca teoria mea nu e lipsita de temei am sa vorbesc despre un fenomen contemporan: secarea marii Aral. E dramatic sa-i vezi malurile pline de sare (le-am vazut in poze) si corabiile care acum zac pe uscat acolo unde candva a fost un port infloritor. Ce s-a intamplat? Pt a cultiva bumbacul, planta mare consumatoare de apa, s-au construit canale de irigatie care au distrus echilibrul care facea ca Marea Aral (de fapt un mare lac) sa aiba un volum constant de apa. In plus bumbacul obtinut era de f proasta calitate (deh, pe vremea aceea exista inca Uniunea Sovietica, unde cica se practica agricultura socialista sau comunista, cum vreti).Toate astea nu le-am aflat de la niste ziaristi rauvoitori capitalisti, ci din chiar ziarele si revistele sovietice (cumar fi Sputnik, un fel de Riders Digest sovietic, f interesant) la care eram abonati.
Mai interesanta e soarta raurilor Amu-Daria si Sar-Daria care irigau desertul Karakorum, care aproape ca au disparut. Dar pot da exemplu si de pe alt continent. Colorado, al doilea mare rau al Americii de Nord, care ce e drept curge prin deserturi care existau acolo inainte de a veni colonistii europeni, aproape ca nu mai ajunge sa se verse in ocean din cauza ca apa lui e folosita la irigatii sau hidrocentrale, punandu-se din ce in ce mai acut problema sa se mai darame din barajele construite pe cursul sau.
Si o sa mai amintesc si catastrofa ecologica din anii treizeci ai secolului trecut cand fermierii americani, care s-au bucurat cand au fost ucisi bizonii cu miile pt a distruge principala sursa de proteine a amerindienilor, au privit cu groaza cum pamantul fertil, care pana atunci fusese tinut ferm pe loc batatorit fiind de copitele acelor bizoni, a zburat realmente spre ocean pe aripile vantului, impreuna cu tot ce era cultivat pe el, lasand in loc pamant sterp.
Dar cea mai grava agresiune impotriva naturii a inceput inca din zorii civilizatiei cand, pt a crea locuri propice agriculturii, oamenii au defrisat si incendiat padurile. Vedem acum, in zilele noastre, cum natura se razbuna prin secete si inundatii.
Venind si mai aproape de zilele noastre si de cartierul in care stau am sa spun ca pana nu de mult nu aveam nici o problema sa plec la piata (cea mai apropiata e la peste un km de mers pe jos) cand era canicula, pt ca pe tot drumul, nu numai pe strada mea, era umbra de la copacii falnici cu coroane bogate si trunchiuri groase. Acesti copaci au inceput sa dispara treptat, la inceput fiind distrusi de elanul constructiv ceausist cand in loc de iasomii, trandafiri si tei in cartier au inceput sa infloresca sumedenie de blocuri (cand s-au construit ale noastre erau o insula in mijlocul caselor de comuna suburbana, cum fusese Militariul pana spre sfarsitul deceniului sapte al secolului trecut).
Dupa 89 au inceput sa se schimbe si proprietarii terenurilor pe care se aflau casele care mai ramasesera (inca) nedemolate si in locul casutelor umile au aparut vile, care mai de care mai impunatoare. Si pt ca fundatiile lor se fac cu ajutorul excavatoarelor, copacii din dreptul acelor terenuri au fost taiati, din fericire nu chiar toti. Pe unele strazi s-au plantat in loc puieti, dar pe strada mea locurile ramase goale, unde altadata gaseam umbra sub care ma adaposteam de dogoarea soarelui par niste adevarate rani.
Dupa secole, poate chiar milenii, in care omenirea, imbatata de credinta ca e aleasa sa domine pamantul dupa bunul ei plac, fara sa tina prea mare cont de celelate vietuitoare, lasand asta in grija fiintei (sau fiintelor) supreme careia ii aduceau ofrande a descoperit nu numai ca tot ce exista pe planeta asta interrelationeaza, numind asta ecologie, dar si ca lipsa de respect se razbuna.
Iar descoperirea s-a facut inca de catre primele societati umane care au folosit irigatiile ca mijloc de a creste productia de cereale. Sa recapitulam putin: primul teritoriu in care s-au domesticit cerealele este cel numit "fertile crescent", cam pe unde e acum Irakul, de ex. Prin ce se distinge Irakul? Prin desert. Incasii sau maiasii erau mari cultivatori de porumb si aveau un sofisticat sistem de irigatii. Ce a ramas din el? Desertul Atacama face sa sune vreun clopotel?
Si ca sa vedeti ca teoria mea nu e lipsita de temei am sa vorbesc despre un fenomen contemporan: secarea marii Aral. E dramatic sa-i vezi malurile pline de sare (le-am vazut in poze) si corabiile care acum zac pe uscat acolo unde candva a fost un port infloritor. Ce s-a intamplat? Pt a cultiva bumbacul, planta mare consumatoare de apa, s-au construit canale de irigatie care au distrus echilibrul care facea ca Marea Aral (de fapt un mare lac) sa aiba un volum constant de apa. In plus bumbacul obtinut era de f proasta calitate (deh, pe vremea aceea exista inca Uniunea Sovietica, unde cica se practica agricultura socialista sau comunista, cum vreti).Toate astea nu le-am aflat de la niste ziaristi rauvoitori capitalisti, ci din chiar ziarele si revistele sovietice (cumar fi Sputnik, un fel de Riders Digest sovietic, f interesant) la care eram abonati.
Mai interesanta e soarta raurilor Amu-Daria si Sar-Daria care irigau desertul Karakorum, care aproape ca au disparut. Dar pot da exemplu si de pe alt continent. Colorado, al doilea mare rau al Americii de Nord, care ce e drept curge prin deserturi care existau acolo inainte de a veni colonistii europeni, aproape ca nu mai ajunge sa se verse in ocean din cauza ca apa lui e folosita la irigatii sau hidrocentrale, punandu-se din ce in ce mai acut problema sa se mai darame din barajele construite pe cursul sau.
Si o sa mai amintesc si catastrofa ecologica din anii treizeci ai secolului trecut cand fermierii americani, care s-au bucurat cand au fost ucisi bizonii cu miile pt a distruge principala sursa de proteine a amerindienilor, au privit cu groaza cum pamantul fertil, care pana atunci fusese tinut ferm pe loc batatorit fiind de copitele acelor bizoni, a zburat realmente spre ocean pe aripile vantului, impreuna cu tot ce era cultivat pe el, lasand in loc pamant sterp.
Dar cea mai grava agresiune impotriva naturii a inceput inca din zorii civilizatiei cand, pt a crea locuri propice agriculturii, oamenii au defrisat si incendiat padurile. Vedem acum, in zilele noastre, cum natura se razbuna prin secete si inundatii.
Venind si mai aproape de zilele noastre si de cartierul in care stau am sa spun ca pana nu de mult nu aveam nici o problema sa plec la piata (cea mai apropiata e la peste un km de mers pe jos) cand era canicula, pt ca pe tot drumul, nu numai pe strada mea, era umbra de la copacii falnici cu coroane bogate si trunchiuri groase. Acesti copaci au inceput sa dispara treptat, la inceput fiind distrusi de elanul constructiv ceausist cand in loc de iasomii, trandafiri si tei in cartier au inceput sa infloresca sumedenie de blocuri (cand s-au construit ale noastre erau o insula in mijlocul caselor de comuna suburbana, cum fusese Militariul pana spre sfarsitul deceniului sapte al secolului trecut).
Dupa 89 au inceput sa se schimbe si proprietarii terenurilor pe care se aflau casele care mai ramasesera (inca) nedemolate si in locul casutelor umile au aparut vile, care mai de care mai impunatoare. Si pt ca fundatiile lor se fac cu ajutorul excavatoarelor, copacii din dreptul acelor terenuri au fost taiati, din fericire nu chiar toti. Pe unele strazi s-au plantat in loc puieti, dar pe strada mea locurile ramase goale, unde altadata gaseam umbra sub care ma adaposteam de dogoarea soarelui par niste adevarate rani.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)