Scriam ieri ca evenimentele de la Chisinau seamana f bine cu 13 iunie 90 in Bucuresti. Auzind insa declaratiile lui Voronin cu "agenturili" romanesti care i-au destabilizat tara peste care stapaneste el si marele magnat care e fiu-sau si masurile luate de a inchide ieri practic granita cu Romania, ca si taierea internetului si a cablului (dac-o fi adevarat) mi-am amintit de saptamana ce a precedat fuga lui Ceausescu, cand se inchisesera granitele, mai ales cele spre URSS, sub pretextul ca nu mai sunt locuri in statiuni pt ca sunt ocupate de studentii romani. Minciuna e adevarata stapana in tarile comuniste si Moldova nu face exceptie.
Interesanta a fost si corespondenta pt Radio Actualitati in care se spunea ca azi au lipsit studentii din cauza masurilor luate de rectorate. Parca si asta seamana cu masurile luate de directorii de intreprinderi bucurestene in 22 decembrie 89 ca sa impiedice muncitorii sa mearga la manifestatie. Atata doar ca acum clasa muncitoare din tarile estice construieste de zor capitalismul peste hotare, chiar daca e criza mondiala.
miercuri, 8 aprilie 2009
Agenturili
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
marți, 7 aprilie 2009
Ce verde era valea mea Chisinau Piata Universitatii Redivivus
De azi dimineata ascult si privesc la TV ce se intampla la Chisinau. F multi prezentatori si comentatori pretind ca manifestatia de acolo e un copycat al manifestatiei din Piata Universitatii din 1990. Am o vaga impresie ca respectivii vorbesc din auzite, ca nu au participat la manifestatie fie pt ca au fost prea tineri, fie din alte motive. E de remaract ca in 90 cam jumatate din presa romaneasca era aservita conducerii provizorie si profund ostila partidelor istorice PNTcd si PNL care reprezentau o slaba opozitie fata de FSNul omniprezent fie ca atare, fie prin interpusi (tot felul de partidulete asa zise independente dar care erau controlate de fostii comunisti). As cita printre ziare Libertatea si urmasele Scanteii Tineretului si Scanteii (actualul Adevarul). Despre TVR "Libera" nu mai e nevoie sa spun ca, fiind singurul post TV, a distorsionat si a manipulat din plin fenomenul PU inducand in mintea celor care se temeau sa mearga sa vada cu ochii lor ce se intampla sau neavand aceasta posibilitate fiind din provincie ideea ca cei de acolo sunt dusmani ai tarii, aserviti "agenturilor", niste huligani extrem de agresivi si necivilizati. In acest fel faptul ca Iliescu a fost ales cu 85% nu mai e atat de uimitor.
Menirea manifestatiei din PU era aceea de a se sprijini Proclamatia de la Timisoara, in special punctul 8 care prevedea ca activistii de partid si securistii sa nu mai aiba posibilitatea de a ocupa functii de conducere in stat. E de inteles ca Iliescu, care a complotat timp de 20 de ani sa puna mana pe putere nu putea permite ca un asemenea punct sa fie pus in aplicare, asa se explica si disparitia subita a teroristilor care au facut atatea victime in orasele mari ale tarii dupa 22 decembrie, pt ca noul lider avea nevoie de stiinta manipularii si diversiunii pe care numai securistii care au luat partea lui Iliescu (pt ca mare parte din aparatul Securitatii dorea schimbarea lui Ceausescu, dar nu neaparat venirea lui Iliescu la putere),partidul fiind mai priceput in propaganda.
Acestea fiind zise eu as asemana ce se intampla in Republica Moldova mai degraba cu ce s-a intamplat in 13 iunie 1990 si, ceva mai tarziu, in Rusia deja aflata sub conducerea lui Eltan cand s-a incercat luarea cu asalt a televiziunii Ostankino si opozitia anti Eltan a pua stapanire pe Parlament. Ma bazez pe asta tinand cont de faptul ca evenimentele se produc dupa alegeri declarate libere si democratice, deasemenea pe faptul ca intre manifestanti exista in mod evident elemente provocatoare care arunca cu pietre si indeamna la luarea cu asalt a edificiilor publice.
Dupa manifestatia opozitiei studentesti din 26 martie 1990 cand eu, spre deosebire de restul familiei, am realizat imediat ce s-a decretat ca in Piata Victoriei este ceata (pana in 29 aprilie majoritatea manifestatiilor incepeau in fata palatului Victoria) ca TVR nu este o sursa de incredere, ca e vorba de o manipulare de cea mai joasa speta, am decis ca daca vreau sa stiu ce se intampla in agitata noastra capitala e bine sa fiu, pe cat posibil, la fata locului. Inca din 12 ianuarie cand, lucru care se pare ca a fost deja uitat, Iliescu a dat un decret-lege care interzicea Partidul Comunist (Eltan acea sa faca acelasi lucru dupa puciul din 91, cu acelasi succes), decret revocat a doua zi sub pretextul ca a fost adoptat sub presiunea strazii (de remarcat modul magistral in care Petre Roman a calmat spiritele f incinse in acea seara cand, urcat pe un tanc alaturi de Dumitru Mazilu, a propus manifestantilor sa faca o plimbare sub forma de mars anticomunist pe bulevardele cantrale ale capitalei) am realizat cat de priceputi sunt cei aflati la conducere in arta manipularii si dezumflarii mamaligii. In 12 ianuarie fusesem la pranz in PV si cam stiam despre ce fel de manifestatie e vorba, nici vorba de incercare de lovitura de stat, cum s-a justificat ulterior reactia iliesciana.
Astfel s-a intamplat ca in 18 februarie am asistat la o parte din evenimentele ce au avut loc acolo, cand Palatul Victoria a fost luat cu asalt de manifestanti. Eram chiar sub ferestrele Palatului cand m-am certat cu un individ cu o figura patibulara care indemna pe cei din jur:"hai sa atacam palatul, hai sa intram inauntru". I-am spus,pe un ton cam iritat ca nu de asta ne aflam noi acolo dar el si-a continuat treaba cu si mai mult elan. L-am revazut adesea pe individ la alte mitinguri si demonstratii, tot cu indemnuri provocatoare, inclusiv in PU. In 18 februarie era clar ca "cei cu ochi albastri" si-au facut bine treaba incat TVRul a putut demonstra cu usurinta ca cei care se opun celor aflati la putere nu sunt altceva decat o ceata violenta de zurbagii, pusi pe distugeri inutile, lucru care se vede f clar ca se incearca si azi in Chisinau de catre oamenii lui Voronin.
Am citit dupa 90 cateva carti care m-au facut sa inteleg si mai bine ce s-a intamplat la noi (de aceea sprijin indemnul lui Tudor Chirila ca tinerii sa citeasca multe carti), una din ele povestea despre masacrulde la Amritsar din India colonialista in care liderii manifestantilor au fost arestati iar multimea si-a creat ea lideri ad-hoc, f violenti. Cineva comenta, din Chisinau, exact asa: "Azi in strada nu sunt liderii opozitiei, multimea si-a creat grupuri cu proprii lideri, ceea ce explica atitudinea violenta". In 13 iunie atitudinea fortelor de ordine a fost extrem de provocatoare (am vazut asta cu ochii mei), lucru care a dus la radicalizarea protestului, care incepuse pasnic, in plus circulau zvonuri cum ca Marian Munteanu ar fi fost ucis de fortele de ordine, el fiind doar arestat. A fost eliberat dupa amiaza numai pt a se pretinde ca ar fi condus manifestantii spre incendierea sediului politiei capitalei. Martorii oculari au spus ca incendiul a pornit de la un etaj superior, nici vorba sa fi ajuns vreun manifestant pana acolo.
Faptul ca Presedintia moldava si Parlamentul au putut fi ocupate azi de manifestanti face parte din aceeasi scoala de manipulare si diversiune, in 18 februarie la noi am remarcat niste tineri care se catarau pe grilajele enorme de la usi si pe ziduri cu indemanarea si viteza observata mai tarziu la demonstratiile si antrenamentele jandarmeriei, usurinta cu care s-a patruns in palat era mai mult decat suspecta, faptul ca in 21 septembrie 91 Palatul Victoria a devenit inexpugnabil desi a fost atacat cu cocteiluri Molotov imi sprijina convingerea ca in 18 februarie 90 s-a dorit intrarea in Palat. In plus inainte de atacul din 90 erau niste indivizi care pretindeau ca au venit niste mineri care sunt ostateci in Palat si sunt batuti acolo, iar o doamna s-a certat intens cu cineva care a fotografiat-o si abia seara am inteles de ce, cand la TV s-au prezentat poze ale celor ce au patruns in cladirea guvernului,pe atunci provizoriu.
Scolile acestea de manipulare au fost perfectionate de comunisti dar ele nu au fost inventate de ei, ci sunt specifice oricarui regim de teroare. Acum sunt sigura ca se asteapta caderea intunericului pt a incepe represaliile crancene impotriva manifestatiei care, sunt convinsa, s-a dorit a fi cat se poate de pasnica. Am vazut asta in 90 la noi. La Chisinau se adauga si elementul nationalist, Voronin fiind f speriat de perspectiva de a pierde puterea in favoarea partidelor care doresc apropierea de tara noastra, el fiind interesat in sprijinul Moscovei. Sa nu se uite ca in Basarabia rusificarea dureaza de aproape doua secole si chiar noi, cand mergem in piata cumparam lucruri "de la rusi", desi stim f bine ca vanzatorii vin din Republica Moldova.
Menirea manifestatiei din PU era aceea de a se sprijini Proclamatia de la Timisoara, in special punctul 8 care prevedea ca activistii de partid si securistii sa nu mai aiba posibilitatea de a ocupa functii de conducere in stat. E de inteles ca Iliescu, care a complotat timp de 20 de ani sa puna mana pe putere nu putea permite ca un asemenea punct sa fie pus in aplicare, asa se explica si disparitia subita a teroristilor care au facut atatea victime in orasele mari ale tarii dupa 22 decembrie, pt ca noul lider avea nevoie de stiinta manipularii si diversiunii pe care numai securistii care au luat partea lui Iliescu (pt ca mare parte din aparatul Securitatii dorea schimbarea lui Ceausescu, dar nu neaparat venirea lui Iliescu la putere),partidul fiind mai priceput in propaganda.
Acestea fiind zise eu as asemana ce se intampla in Republica Moldova mai degraba cu ce s-a intamplat in 13 iunie 1990 si, ceva mai tarziu, in Rusia deja aflata sub conducerea lui Eltan cand s-a incercat luarea cu asalt a televiziunii Ostankino si opozitia anti Eltan a pua stapanire pe Parlament. Ma bazez pe asta tinand cont de faptul ca evenimentele se produc dupa alegeri declarate libere si democratice, deasemenea pe faptul ca intre manifestanti exista in mod evident elemente provocatoare care arunca cu pietre si indeamna la luarea cu asalt a edificiilor publice.
Dupa manifestatia opozitiei studentesti din 26 martie 1990 cand eu, spre deosebire de restul familiei, am realizat imediat ce s-a decretat ca in Piata Victoriei este ceata (pana in 29 aprilie majoritatea manifestatiilor incepeau in fata palatului Victoria) ca TVR nu este o sursa de incredere, ca e vorba de o manipulare de cea mai joasa speta, am decis ca daca vreau sa stiu ce se intampla in agitata noastra capitala e bine sa fiu, pe cat posibil, la fata locului. Inca din 12 ianuarie cand, lucru care se pare ca a fost deja uitat, Iliescu a dat un decret-lege care interzicea Partidul Comunist (Eltan acea sa faca acelasi lucru dupa puciul din 91, cu acelasi succes), decret revocat a doua zi sub pretextul ca a fost adoptat sub presiunea strazii (de remarcat modul magistral in care Petre Roman a calmat spiritele f incinse in acea seara cand, urcat pe un tanc alaturi de Dumitru Mazilu, a propus manifestantilor sa faca o plimbare sub forma de mars anticomunist pe bulevardele cantrale ale capitalei) am realizat cat de priceputi sunt cei aflati la conducere in arta manipularii si dezumflarii mamaligii. In 12 ianuarie fusesem la pranz in PV si cam stiam despre ce fel de manifestatie e vorba, nici vorba de incercare de lovitura de stat, cum s-a justificat ulterior reactia iliesciana.
Astfel s-a intamplat ca in 18 februarie am asistat la o parte din evenimentele ce au avut loc acolo, cand Palatul Victoria a fost luat cu asalt de manifestanti. Eram chiar sub ferestrele Palatului cand m-am certat cu un individ cu o figura patibulara care indemna pe cei din jur:"hai sa atacam palatul, hai sa intram inauntru". I-am spus,pe un ton cam iritat ca nu de asta ne aflam noi acolo dar el si-a continuat treaba cu si mai mult elan. L-am revazut adesea pe individ la alte mitinguri si demonstratii, tot cu indemnuri provocatoare, inclusiv in PU. In 18 februarie era clar ca "cei cu ochi albastri" si-au facut bine treaba incat TVRul a putut demonstra cu usurinta ca cei care se opun celor aflati la putere nu sunt altceva decat o ceata violenta de zurbagii, pusi pe distugeri inutile, lucru care se vede f clar ca se incearca si azi in Chisinau de catre oamenii lui Voronin.
Am citit dupa 90 cateva carti care m-au facut sa inteleg si mai bine ce s-a intamplat la noi (de aceea sprijin indemnul lui Tudor Chirila ca tinerii sa citeasca multe carti), una din ele povestea despre masacrulde la Amritsar din India colonialista in care liderii manifestantilor au fost arestati iar multimea si-a creat ea lideri ad-hoc, f violenti. Cineva comenta, din Chisinau, exact asa: "Azi in strada nu sunt liderii opozitiei, multimea si-a creat grupuri cu proprii lideri, ceea ce explica atitudinea violenta". In 13 iunie atitudinea fortelor de ordine a fost extrem de provocatoare (am vazut asta cu ochii mei), lucru care a dus la radicalizarea protestului, care incepuse pasnic, in plus circulau zvonuri cum ca Marian Munteanu ar fi fost ucis de fortele de ordine, el fiind doar arestat. A fost eliberat dupa amiaza numai pt a se pretinde ca ar fi condus manifestantii spre incendierea sediului politiei capitalei. Martorii oculari au spus ca incendiul a pornit de la un etaj superior, nici vorba sa fi ajuns vreun manifestant pana acolo.
Faptul ca Presedintia moldava si Parlamentul au putut fi ocupate azi de manifestanti face parte din aceeasi scoala de manipulare si diversiune, in 18 februarie la noi am remarcat niste tineri care se catarau pe grilajele enorme de la usi si pe ziduri cu indemanarea si viteza observata mai tarziu la demonstratiile si antrenamentele jandarmeriei, usurinta cu care s-a patruns in palat era mai mult decat suspecta, faptul ca in 21 septembrie 91 Palatul Victoria a devenit inexpugnabil desi a fost atacat cu cocteiluri Molotov imi sprijina convingerea ca in 18 februarie 90 s-a dorit intrarea in Palat. In plus inainte de atacul din 90 erau niste indivizi care pretindeau ca au venit niste mineri care sunt ostateci in Palat si sunt batuti acolo, iar o doamna s-a certat intens cu cineva care a fotografiat-o si abia seara am inteles de ce, cand la TV s-au prezentat poze ale celor ce au patruns in cladirea guvernului,pe atunci provizoriu.
Scolile acestea de manipulare au fost perfectionate de comunisti dar ele nu au fost inventate de ei, ci sunt specifice oricarui regim de teroare. Acum sunt sigura ca se asteapta caderea intunericului pt a incepe represaliile crancene impotriva manifestatiei care, sunt convinsa, s-a dorit a fi cat se poate de pasnica. Am vazut asta in 90 la noi. La Chisinau se adauga si elementul nationalist, Voronin fiind f speriat de perspectiva de a pierde puterea in favoarea partidelor care doresc apropierea de tara noastra, el fiind interesat in sprijinul Moscovei. Sa nu se uite ca in Basarabia rusificarea dureaza de aproape doua secole si chiar noi, cand mergem in piata cumparam lucruri "de la rusi", desi stim f bine ca vanzatorii vin din Republica Moldova.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
luni, 6 aprilie 2009
Ce verde era valea mea Fotografia de la nunta
Cand am inceput sa povestesc cum era pe vaile cele verzi ale Ialomitei si Dambovitei eram hotarata sa povestesc ce-mi amintesc de-a-fir-a-par, in ordine cronologica. Dar mereu am gasit alte subiecte care mi s-a parut ca merita mai multa atentie, in plus unele aniversari si comemorari, cum ar fi ale Mineriadei, Primaverii de la Praga, Radio Romania sau Revolutia m-au abatut de la planul initial.
Si de data asta va fi o abatere de la cronologie, prilejuita de primirea pe email a unei fotografii de la o nunta care a avut loc cu aproape 25 de ani in urma (profit de ocazie sa le urez mirilor de atunci sa petreaca inca multi ani impreuna, sa ramana aceeasi pereche potrivita, aceeasi familie unita care si-a educat atat de frumos cele doua fiice, care, cred eu, le vor face multe bucurii). Culmea e ca fotografia, color pe suport de hartie, a fost facuta chiar de catre sotul meu. N-am sa public fotografia pt ca nu am acceptul protagonistilor si de fapt poza e doar un pretext pt cele ce urmeaza.
Acea nunta, care a avut loc intr-o zona f frumoasa nu numai prin peisaje cat si prin faptul ca pana nu demult femeile, mai ales cele mai in varsta, obisnuiau sa poarte in toate zilele costume populare cu ii ornate cu frumoase si bogate cusaturi (n-am mai fost de mult pe acolo, nu stiu daca se mai pastreaza obiceiul), e vorba de Campulung Muscel, a fost memorabila pt ca a fost o ilustrare vie a absurditatii de care era in stare sa dea dovada regimul Ceausescu, ba chiar insusi maretul conducator, pt ca el semna dispozitiile aberante.
Mai intai o sa mai fac un mic ocol prilejuit de urmatoarele remarci, facute cu ocazia Campionatului Mondial de Patinaj Artistic, culese de pe un forum:
E pensionara doamna respectiva asa ca mi se pare normal sa-i placa asemnea comentarii. Probabil ii readuce aminte de anii 70-80, am mai spus-o Yvonne Ghita ar fi fost o senzationala scriitoare de ode inchinate partidului
Adevar graiesti !
Le-am iertat pe autoarele remarcilor pt ca varsta lor nu le permite, din fericire, sa stie cum era prin anii aceia si ce nenorocire a insemnat odiosul cult al personalitatii, nici nu au de unde sti cum aratau productiile proletcultiste care laudau partidul. Nici sa fi vrut nu puteau nimeri mai exact ca nuca in perete cu parerea lor. Ajunsesem sa nu mai suport nici Europa Libera pt ca nu mai suportam sa aud de dimineata pana seara, de nenumarate ori, acelasi nume repetat pana la obsesie, pana la provocarea de alergie. Preferam sa ascult Deutsche Welle, Vocea Germaniei.
Bun, si acum ca m-am racorit, sa ma intorc la nunta cu pricina. A dat neasemuitul nostru conducator un decret prin care se interzicea organizarea de nunti la restaurant ba mai mult, restaurantele erau obligate sa se inchida la ora 22:00 iar ferestrele sa nu aiba perdele, pt ca toti trecatorii sa poata vedea cine sunt cei care isi petrec timpul prin restaurante. Decretul urma sa intre in vigoare chiar in weekendul in care a avut loc nunta despre care povestesc. Cum la noi toate minunile tin trei zile are fi fost posibil sa se gaseasca o cale ocolita pt a se da cu tifla numitului decret (probabil chiar s-au gasit solutii la nuntile ulterioare) dar atunci frica a indemnat responsabilii restaurantului, arvunit, cum e obiceiul, cu ceva timp inainte prin plata unui avans si cred ca si sacrificarea unui animal, sa recomande miresei sa nu intre in local imbracata in rochia alba iar mesenii au primit cuvant de ordine sa declare eventualului organ zelos care ar fi vrut sa verifice cum se aplica decretul ca toata suflarea de acolo se afla la o agapa tovaraseasca sau ceva asemanator. Cu toate aceste umbre oamenii s-au simtit ca la nunta, poate un pic mai stresati, iar casatoria inceputa sub aceste auspicii s-a dovedit una solida.
Acum copiii din acea fotografie au crescut (una din fete mi-a trimis acea poza) ba chiar una din nepoatele noastre va deveni in curand mamica (nastere usoara, draga mea!).
Chiar si mie, care am devenit de curand fotografa care "munceste" la poze facand click dupa ce a fixat aparatul sa faca el masuratorile necesare: timp de expunere, distanta optima, diametrul diafragmei, luminozitate, etc, modul in care se faceau fotografiile acum 25 de ani imi pare o adevarata inginerie. Sotul meu, care era pasionat pe atunci mai ales de fotografie (pe langa microbul pescuitului, capatat in copilarie si de care nu se va vindeca niciodata) tinea neaparat sa faca personal si developarea filmului si copierea fotografiilor pe hartie. Era o munca migaloasa, mare consumatoare de timp si ocupatoare de baie, transformata ore lungi in camera obscura. Ce de dansuri a vazut usa de la baie in perioada aceea pana se elibera toaleta, n-are ea gura sa spuna!
Pt pozele color erau necesari o multime de reactivi care bineinteles ca nu se gaseau la Romanica, ii aducea soacra mea de peste Prut (sau poate de la Hotin, sora ramasa in Uniunea Sovietica in casa parinteasca a vandut la un moment dat casa din Hotin si s-a mutat in Chisinau, unde se afla si azi). Subsemnata statea peste program si cantarea la balanta analitica cantitatile necesare pt un set de poze. Nu era nici o problema statul peste program pt ca se intampla destul de des sa avem de facut analize f urgente al caror rezultat trebuia dat ieri, unele chiar pt Partid sau Securitate, se spunea ca nu respectivele organizatiile plateau, ci se puneau in contul altor clienti, intreprinderi sau CAPuri, dar n-am nici un fel de dovada in acest sens. Cred ca si hartia speciala necesara era adusa tot din Uniune. Mai erau necesare tot felul de tavi si aparate, ce mai, o adevarata uzina, dar cum noi nu ne-am priceput niciodata sa facem afaceri, pozele erau oferite pe gratis protagonistilor.
Nici acum, dupa atatia ani, nu am invatat ce avem de facut ca sa ne imbogatim, dovada si acest blog in care nu mi se pare etic sa pun anunturi publicitare, pt ca n-am destui cititori ca sa merite banii.
Si de data asta va fi o abatere de la cronologie, prilejuita de primirea pe email a unei fotografii de la o nunta care a avut loc cu aproape 25 de ani in urma (profit de ocazie sa le urez mirilor de atunci sa petreaca inca multi ani impreuna, sa ramana aceeasi pereche potrivita, aceeasi familie unita care si-a educat atat de frumos cele doua fiice, care, cred eu, le vor face multe bucurii). Culmea e ca fotografia, color pe suport de hartie, a fost facuta chiar de catre sotul meu. N-am sa public fotografia pt ca nu am acceptul protagonistilor si de fapt poza e doar un pretext pt cele ce urmeaza.
Acea nunta, care a avut loc intr-o zona f frumoasa nu numai prin peisaje cat si prin faptul ca pana nu demult femeile, mai ales cele mai in varsta, obisnuiau sa poarte in toate zilele costume populare cu ii ornate cu frumoase si bogate cusaturi (n-am mai fost de mult pe acolo, nu stiu daca se mai pastreaza obiceiul), e vorba de Campulung Muscel, a fost memorabila pt ca a fost o ilustrare vie a absurditatii de care era in stare sa dea dovada regimul Ceausescu, ba chiar insusi maretul conducator, pt ca el semna dispozitiile aberante.
Mai intai o sa mai fac un mic ocol prilejuit de urmatoarele remarci, facute cu ocazia Campionatului Mondial de Patinaj Artistic, culese de pe un forum:
E pensionara doamna respectiva asa ca mi se pare normal sa-i placa asemnea comentarii. Probabil ii readuce aminte de anii 70-80, am mai spus-o Yvonne Ghita ar fi fost o senzationala scriitoare de ode inchinate partidului
Adevar graiesti !
Le-am iertat pe autoarele remarcilor pt ca varsta lor nu le permite, din fericire, sa stie cum era prin anii aceia si ce nenorocire a insemnat odiosul cult al personalitatii, nici nu au de unde sti cum aratau productiile proletcultiste care laudau partidul. Nici sa fi vrut nu puteau nimeri mai exact ca nuca in perete cu parerea lor. Ajunsesem sa nu mai suport nici Europa Libera pt ca nu mai suportam sa aud de dimineata pana seara, de nenumarate ori, acelasi nume repetat pana la obsesie, pana la provocarea de alergie. Preferam sa ascult Deutsche Welle, Vocea Germaniei.
Bun, si acum ca m-am racorit, sa ma intorc la nunta cu pricina. A dat neasemuitul nostru conducator un decret prin care se interzicea organizarea de nunti la restaurant ba mai mult, restaurantele erau obligate sa se inchida la ora 22:00 iar ferestrele sa nu aiba perdele, pt ca toti trecatorii sa poata vedea cine sunt cei care isi petrec timpul prin restaurante. Decretul urma sa intre in vigoare chiar in weekendul in care a avut loc nunta despre care povestesc. Cum la noi toate minunile tin trei zile are fi fost posibil sa se gaseasca o cale ocolita pt a se da cu tifla numitului decret (probabil chiar s-au gasit solutii la nuntile ulterioare) dar atunci frica a indemnat responsabilii restaurantului, arvunit, cum e obiceiul, cu ceva timp inainte prin plata unui avans si cred ca si sacrificarea unui animal, sa recomande miresei sa nu intre in local imbracata in rochia alba iar mesenii au primit cuvant de ordine sa declare eventualului organ zelos care ar fi vrut sa verifice cum se aplica decretul ca toata suflarea de acolo se afla la o agapa tovaraseasca sau ceva asemanator. Cu toate aceste umbre oamenii s-au simtit ca la nunta, poate un pic mai stresati, iar casatoria inceputa sub aceste auspicii s-a dovedit una solida.
Acum copiii din acea fotografie au crescut (una din fete mi-a trimis acea poza) ba chiar una din nepoatele noastre va deveni in curand mamica (nastere usoara, draga mea!).
Chiar si mie, care am devenit de curand fotografa care "munceste" la poze facand click dupa ce a fixat aparatul sa faca el masuratorile necesare: timp de expunere, distanta optima, diametrul diafragmei, luminozitate, etc, modul in care se faceau fotografiile acum 25 de ani imi pare o adevarata inginerie. Sotul meu, care era pasionat pe atunci mai ales de fotografie (pe langa microbul pescuitului, capatat in copilarie si de care nu se va vindeca niciodata) tinea neaparat sa faca personal si developarea filmului si copierea fotografiilor pe hartie. Era o munca migaloasa, mare consumatoare de timp si ocupatoare de baie, transformata ore lungi in camera obscura. Ce de dansuri a vazut usa de la baie in perioada aceea pana se elibera toaleta, n-are ea gura sa spuna!
Pt pozele color erau necesari o multime de reactivi care bineinteles ca nu se gaseau la Romanica, ii aducea soacra mea de peste Prut (sau poate de la Hotin, sora ramasa in Uniunea Sovietica in casa parinteasca a vandut la un moment dat casa din Hotin si s-a mutat in Chisinau, unde se afla si azi). Subsemnata statea peste program si cantarea la balanta analitica cantitatile necesare pt un set de poze. Nu era nici o problema statul peste program pt ca se intampla destul de des sa avem de facut analize f urgente al caror rezultat trebuia dat ieri, unele chiar pt Partid sau Securitate, se spunea ca nu respectivele organizatiile plateau, ci se puneau in contul altor clienti, intreprinderi sau CAPuri, dar n-am nici un fel de dovada in acest sens. Cred ca si hartia speciala necesara era adusa tot din Uniune. Mai erau necesare tot felul de tavi si aparate, ce mai, o adevarata uzina, dar cum noi nu ne-am priceput niciodata sa facem afaceri, pozele erau oferite pe gratis protagonistilor.
Nici acum, dupa atatia ani, nu am invatat ce avem de facut ca sa ne imbogatim, dovada si acest blog in care nu mi se pare etic sa pun anunturi publicitare, pt ca n-am destui cititori ca sa merite banii.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Prostia se ia
Am publicat mai de mult un articol care s-a vrut f serios, un test, dar, din pura neatentie, in loc sa-i pun titlul Balerina Rotitoare i-am zis Balerina Dansatoare. N-am corectat prostia, desi mi s-a parut mare cat capul meu, si mi-a fost cam rusine cand am vazut ca e destul de des cautata (si gasita) pe google.ro. Vaznd insa ca cei ce imi citesc aritcolul respectiv merg la linkul recomadat mi-a mai venit inima la loc iar stima fata de propria persoana s-a mai carpit cat de cat. Azi insa am avut curiozitatea sa vad ce mai recomanda google.ro la cererea "balerina dansatoare"(balerina e dansatoare prin definitie, de aceea nu mi-am iertat decat cu greu prostia de a pune pleonasmul in titlu) si am gasit...o papusa, si inca Barbie! http://www.jocsotron.ro/barbie-papusa-balerina-dansatoare-p-2078.html care poate fi gasita pe net la trei adrese. Si uite-asa nenumarate fetite vor crede ca pleonasmul e permis in Disneyland.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Primavara in cartierul meu
Magnolia alba
Gutui Japonez
Cred ca cel mai frumos anotimp in cartierul meu e primavara. In fiecare an pare ca vrea sa ma ia prin surprindere cu viteza cu care se invesmanteaza in flori, care de care mai frumoase. Si se incheie apoteotic cu explozia de miresme a teilor care nu infloresc toti deodata: intai cei "salbatici",apoi cei medicinali.
De cand am intrat in Europa (UE adica) teii nu mai sunt luati cu asalt de cohortele de negustori de flori, care le smulgeau fara mila ramurile pe care le aruncau apoi pe jos pt a culege florile. In schimb cei care isi construiesc vile mai taie din ei daca ii incurca la ridicarea maretelor constructii.
Cea mai noua victima a constructorilor e o biata salcie (nu e vorba de arbustul din imagine), un pui de fapt, care a disparut. Curtile altadata mari, pline de verdeata, de flori si tufe mari de iasomie s-au micsorat, ca sa faca loc peretilor megalomaniaci.
Dar primavara tot isi face loc, in ciuda animozitatilor scrise cu litere mari de tipar in cele mai neasteptate locuri.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Marea Evadare
Nu stiu daca e vorba de astenie de primavara, de legendarul butoi cu melancolie, de o criza de deprimare, dar de la ovreme simt nevoia sa ma desprind din cotidianul lui Popoviciu, Becali, NATO, etc si sa-mi caut alinare in pagini ingalbenite de carti cu poezii.
Shakespeare
Sonete
XV
Cand ma gandesc ca tot ce este n-are
Decat o clipa de desavarsire,
Ca vesnic scena lumii e-n schimbare
Sub tainuita stelelor rotire,
Ca oamenii si ierburile cresc,
Hraniti si arsi pe rand de-acelasi cer,
Ca seva si vigoarea-si cheltuiesc
Falindu-se ca-s vii, si-n urma pier,
Cand vad atata nestatornicie,
Mult mai de pret imi pari, stiind ca pot
Pustiul Timp si Varsta, raza-ti vie
In Noapte grea s-o schimbe, prin complot.
De dragul tau luptand cu timpul vreau
Ce-ti fura el pe veci la loc sa-ti dau.
XIV
Tot ce prevad, eu nu citesc in stele;
Si, totusi, parc-as sti astrologie!
Dar nu ca sa prezic noroc sau rele,
Boli, foamete, ierni lungi dac-or sa fie:
Nici clipe trecatoare, nu pot spune
Ce vant, ce ploi, ce fulgere o pasc;
Nici de domnii nu stiu de vor fi bune,
Citind zodiacul orei cand se nasc.
Din ochii tai stiinta mea se-ncheaga
Si -- stele fixe -- scrie-n ei ca pot
Frumos si Adevar sa se-nteleaga,
De-ai vrea sa nu tii pentru tine tot.
De nu, asculta ce-ti proorocesc:
In moartea ta-i sfarsitul lor obstesc.
I
Tot ce-i frumos am vrea sa n-aiba moarte:
Si trandafirul vrem sa dea boboc,
Ca viata lui s-o duca mai departe
Urmasul, cand e-ajunsa la soroc.
Tu insa, ce-ti restrangi la ochii tai
Lumina pentru care-ti arzi din tine,
Iti esti vrajmas mai rau decat cei rai
Jertfind belsugul, foametei depline.
Tu azi podoaba lumii pentr-o clipa
Si crainic unic dalbei primaveri,
In mugur iti inchizi -- si faci risipa
Gingas avar -- atatea scumpe-averi!
Ai mila: capcaun, mormant, nu-ti fi.
Si lumii bunul nu i-l inghiti.
II
Cand patruzeci de ani asalt dand fruntii
Brazda-ti-vor lanul stinsei frumuseti,
Cand haina ce-ti slavesc azi toti maruntii
Va fi lintoliu, rupt si fara pret,
De ti s-ar cere-atuncea sa dai seama
De toti talantii zilelor traite,
Ai spune ca sticleau trufii si teama
In vazul azi orbitelor orbite.
Cu cat mai pretuit ai fi de-ai spune,
Indreptatindu-ti nurii: "Pruncul meu
Bilant imi e si scuza!"... -- Si-ar depune
Drept martor, frumusetea lui de zeu!
Ar fi sa-ti dea, batran, o noua viata,
Si-un singe cald sa-ti vezi, cand ti-l simti gheata.
In romaneste de Ion Frunzetti.
Shakespeare
Sonete
XV
Cand ma gandesc ca tot ce este n-are
Decat o clipa de desavarsire,
Ca vesnic scena lumii e-n schimbare
Sub tainuita stelelor rotire,
Ca oamenii si ierburile cresc,
Hraniti si arsi pe rand de-acelasi cer,
Ca seva si vigoarea-si cheltuiesc
Falindu-se ca-s vii, si-n urma pier,
Cand vad atata nestatornicie,
Mult mai de pret imi pari, stiind ca pot
Pustiul Timp si Varsta, raza-ti vie
In Noapte grea s-o schimbe, prin complot.
De dragul tau luptand cu timpul vreau
Ce-ti fura el pe veci la loc sa-ti dau.
XIV
Tot ce prevad, eu nu citesc in stele;
Si, totusi, parc-as sti astrologie!
Dar nu ca sa prezic noroc sau rele,
Boli, foamete, ierni lungi dac-or sa fie:
Nici clipe trecatoare, nu pot spune
Ce vant, ce ploi, ce fulgere o pasc;
Nici de domnii nu stiu de vor fi bune,
Citind zodiacul orei cand se nasc.
Din ochii tai stiinta mea se-ncheaga
Si -- stele fixe -- scrie-n ei ca pot
Frumos si Adevar sa se-nteleaga,
De-ai vrea sa nu tii pentru tine tot.
De nu, asculta ce-ti proorocesc:
In moartea ta-i sfarsitul lor obstesc.
I
Tot ce-i frumos am vrea sa n-aiba moarte:
Si trandafirul vrem sa dea boboc,
Ca viata lui s-o duca mai departe
Urmasul, cand e-ajunsa la soroc.
Tu insa, ce-ti restrangi la ochii tai
Lumina pentru care-ti arzi din tine,
Iti esti vrajmas mai rau decat cei rai
Jertfind belsugul, foametei depline.
Tu azi podoaba lumii pentr-o clipa
Si crainic unic dalbei primaveri,
In mugur iti inchizi -- si faci risipa
Gingas avar -- atatea scumpe-averi!
Ai mila: capcaun, mormant, nu-ti fi.
Si lumii bunul nu i-l inghiti.
II
Cand patruzeci de ani asalt dand fruntii
Brazda-ti-vor lanul stinsei frumuseti,
Cand haina ce-ti slavesc azi toti maruntii
Va fi lintoliu, rupt si fara pret,
De ti s-ar cere-atuncea sa dai seama
De toti talantii zilelor traite,
Ai spune ca sticleau trufii si teama
In vazul azi orbitelor orbite.
Cu cat mai pretuit ai fi de-ai spune,
Indreptatindu-ti nurii: "Pruncul meu
Bilant imi e si scuza!"... -- Si-ar depune
Drept martor, frumusetea lui de zeu!
Ar fi sa-ti dea, batran, o noua viata,
Si-un singe cald sa-ti vezi, cand ti-l simti gheata.
In romaneste de Ion Frunzetti.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
vineri, 3 aprilie 2009
Marturisire
Eu nu stiu ce-mi rezerva viitorul
Si nici daca mai am vreun viitor
Merg inainte precum calatorul
Ce nu stie ce este dup-un nor.
Un zambet pe-orice fatza vreau s-aduc
A celor ce in cale-i intalnesc
Si de necesar vreun giumbushluc
N-am nici o jena, nici nu ma feresc.
Cu aspra judecata de m-ataca
Persoane ce ma vor asemeni lor
Sunt libere si n-au decat s-o faca,
Doar nu pot fi pe placul tuturor!
Iar cand ma voi intoarce in tarana
Macar un pic din mine poate-o sa ramana!
Si nici daca mai am vreun viitor
Merg inainte precum calatorul
Ce nu stie ce este dup-un nor.
Un zambet pe-orice fatza vreau s-aduc
A celor ce in cale-i intalnesc
Si de necesar vreun giumbushluc
N-am nici o jena, nici nu ma feresc.
Cu aspra judecata de m-ataca
Persoane ce ma vor asemeni lor
Sunt libere si n-au decat s-o faca,
Doar nu pot fi pe placul tuturor!
Iar cand ma voi intoarce in tarana
Macar un pic din mine poate-o sa ramana!
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
De primavara
Platan secular, arbore ocrotit aflat langa Podul Cotroceni, reminiscenta a vaii verzi a Dambovitei
De unde stie floarea asta ca se apropie Pastele?
Covor de flori in vie
Mierla neagra canta un cantec de dragoste
A-nflorit cimishirul (buxus, arbustul din ale carui ramuri se faceau coronitele pt premianti)
Migdal salbatic
Imi plac grozav salciile in primavaraUn strop de soare si culoare
Se afla-n fiecare floare.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Cainele moare de drum lung
Daca drumul este scurt, cat sa traverseze in goana mare soseaua de centura si in calea sa se afla un Logan cainele scapa nevatamat, Loganul insa nu. In timp ce sotulmeu aduna de pe sosea numarul masinii,farul de jos si inca vreo cateva alte bucatele de plastic javra se afla sain et sauvee, in curtea spre care tintise.
Si dupa cat de indatoare si priceputa s-a aratat multimea de paznici sau ce-or fifost de la firma respectiva am o banuiala ca Loganul nostru nu a fost prima si, helas, nici ultima victima.
Noroc ca imediat ce am iesit de pe centura pe DN2 se afla un magazin Dacia unde s-au gasit piesele necesare repunerii masinii in stare cat mai apropiata de cea initiala. Si mai mare noroc am avut ca javra nu a fisurat radiatorul, numai un tampon pe care este fixat..
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
miercuri, 1 aprilie 2009
De dragoste
CLXVIII (14)
Ne bate primavara in inimi!...Sa-i deschidem:
Lapislazulii lumii sunt toti in ochii tai,
Cat negurile vietii putem sa le desfidem.,
Alt soare sa aprindem pe vechile ei cai...
E mana ta in aer? Sau prima randunica?
E tremur lung de pleoapa? Sau gingas flutur viu?
Bob rosu de maceasa mi-ntinde gura-ti mica,
Trunchi zvelt de mar cu roada e trupul tau mladiu...
Si inteleg prin tine acum intreaga fire,
Ma-apuc cu randuiala din asprul univers,
Typhonul ce sfarama corabii in nestire,
Picioru-ti scump ce calca o biata gaza-n mers.
Zapezi si flori si fructe in drum ti se astern,
Pe rand, supuse toate la ritmul tau etern!
miercuri 12 ianuarie 1955
CLXXIV (20)
Imi spui zaraf? Schimb versuri pe-o dragoste de aur?
Pentru-ai iubirii tale ducati iti dau sonete?
Viclean, iti iau aleanul si dorul amanete,
Cu camata inchise-n avarul meu tezaur?
De-ai sti! fiece slova ce-ti scriu ti-ar fi mai scumpa
Ca mii de nestemate din fruntile regesti;
Cutezator scafandru-n oceanele ceresti,
Zvarl duhul meu din duhul etern sa ti le rumpa...
Si nu ma plang ca poate iubirea ta ma-nsala,
Nu cat de-i mincinoasa moneda ce-mi strecori,
Ca simt ce grea si seaca imi suna uneori,
Si nici nu zgarii plumbul sub calpa poleiala.
Ci smulg tariei verbul de dincolo de fire,
Si orice vers ce-ti darui i-un fir de nemurire
joi 17 februarie 1955
ULTIMELE SONETE INCHIPUITE ALE LUI SHAKESPEARE
in traducere imaginara de....
Vasile Voiculescu
Ne bate primavara in inimi!...Sa-i deschidem:
Lapislazulii lumii sunt toti in ochii tai,
Cat negurile vietii putem sa le desfidem.,
Alt soare sa aprindem pe vechile ei cai...
E mana ta in aer? Sau prima randunica?
E tremur lung de pleoapa? Sau gingas flutur viu?
Bob rosu de maceasa mi-ntinde gura-ti mica,
Trunchi zvelt de mar cu roada e trupul tau mladiu...
Si inteleg prin tine acum intreaga fire,
Ma-apuc cu randuiala din asprul univers,
Typhonul ce sfarama corabii in nestire,
Picioru-ti scump ce calca o biata gaza-n mers.
Zapezi si flori si fructe in drum ti se astern,
Pe rand, supuse toate la ritmul tau etern!
miercuri 12 ianuarie 1955
CLXXIV (20)
Imi spui zaraf? Schimb versuri pe-o dragoste de aur?
Pentru-ai iubirii tale ducati iti dau sonete?
Viclean, iti iau aleanul si dorul amanete,
Cu camata inchise-n avarul meu tezaur?
De-ai sti! fiece slova ce-ti scriu ti-ar fi mai scumpa
Ca mii de nestemate din fruntile regesti;
Cutezator scafandru-n oceanele ceresti,
Zvarl duhul meu din duhul etern sa ti le rumpa...
Si nu ma plang ca poate iubirea ta ma-nsala,
Nu cat de-i mincinoasa moneda ce-mi strecori,
Ca simt ce grea si seaca imi suna uneori,
Si nici nu zgarii plumbul sub calpa poleiala.
Ci smulg tariei verbul de dincolo de fire,
Si orice vers ce-ti darui i-un fir de nemurire
joi 17 februarie 1955
ULTIMELE SONETE INCHIPUITE ALE LUI SHAKESPEARE
in traducere imaginara de....
Vasile Voiculescu
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)