Azi au avut loc în București două reprize puternice de ploaie torențială, care au declanșat pe telefon avertizări meteo. Așa cum m-am așteptat la știri au apărut imagini cu străzi inundate, lucru care mi-a adus în memorie o seară de vară la Mamaia unde, împreună cu Anca, am mers să vedem vestitul film al lui Custurica, ”Vremea Țiganilor”. Erau niște nori negri și amenințători pe cer și cel mult vreo 12 spectatori au avut aceeași idee ca a noastră.
Filmul a fost extrem de interesant nu numai datorită celor care se petreceau pe ecran și a muzicii extraordinare a lui Goran Bregovici, dar și uni fenomen care parcă a ținut de supranatural. Când în film erau scene cu ploaie torențială se abăteau și asupra noastră, a spectatorilor torente reale de ploaie torențială. Și au fost destule scene din acestea.
Spre cinstea operatorului filmul a rulat până la sfârșit, nimeni nu a plecat, am rezistat toți eroic iar la final am reușit să prindem ultimul troleibuz spre Constanța, unde locuiam la familia Cristescu, oameni atât de cumsecade încât puteam spune că în anii în care ne-am petrecut o parte din vară în casa și apoi apartamentul lor am devenit prieteni de familie. Prietenia s-a stins când eu am început să am grave probleme de sănătate.
Troleibuzul nu ne-a dus până în Constanța, s-a oprit la intrarea în Mamaia din cauza unei inundații care transformase străzile în lacuri și râuri. Am mers prin apă până la vremelnicul acasă unde ne aștepta doamna foarte speriată. Neexistând atunci telefoane mobile nu am avut cum să o anunțăm că mergem la film și întârziem. Oricum s-ar fi speriat din cauza potopului care tocmai trecuse.
Am făcut duș foarte cald, ne-am pus hainele la uscat și am băut ceaiul fierbinte oferit de gazda noastră. Nu am răcit fiind astfel dovada vie că dacă nu sunt viruși nu este nici răceală.
Din linkurile de mai jos puteți afla câte ceva despre film.
Filmul poate fi văzut, cu subtitrări în limba română:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu