Jurnal de Călătorie. București-Korinos și retur. Ziua treia în Grecia. Paralia Korinos & Aliki Kitrous Habitat

Dacă, prin absurd, am fi plecat în Grecia numai eu și soțul meu am fi mers cu avionul undeva și acolo am fi încremenit. De fapt n-am fi mers deloc împreună, doar soțul meu ar fi fost poate convins de prietenii lui să meargă undeva la pescuit...

Dar lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. Ancuța și familia ei, cu experiența lor de călători pe trei continente au știut nu numai să facă rezervare la un hotel convenabil taman când era mai în toi criza în Grecia, dar și să caute locuri interesante unde să facem excursii.

Unul din ele a fost Aliki Kitrous habitat unde am mers după amiază, dimineața fiind prea ocupați cu plaja. Nu e departe de Paralia Korinos (localitatea Korinos se află la vreo 3 km de plajă) dar nici de Thesaloniki, cunoscut la noi ca Salonic, al doilea port al Greciei după Pireu. Am mers de fapt pe malul lagunei Aliki Kitrous, iar în zare se zărea, cred, Thesaloniki.. 

Am parcat mașina lângă debarcader și am ajuns pe un drum care despărțea marea de niște lacuri dreptunghiulare, unde mulțime de oameni făceau baie și se ungeau cu nămol, lucru ce mi-a amintit de vacanțele mele din timpul liceului când distracția de bază era mersul cu mamița la băi de nămol în apă sărată, la Lacul Fundata din  Județul Ialomița. Din păcate după cutremurul din 1977 lacul a fost amenajat, dar s-au astupat izvoarele de apă sărată și lacul nostru și-a pierdut proprietățile curative, asemănătoare cu ale celui din stațiunea Amara.

Mare păcat, pentru că generații de cucoane și chiar familii de plugari mergeau la Fundata, să facă plajă pe nisipul fin ca și cel din Mamaia, să-și îngrijească beteșugurile cu nămol ca cel din Amara sau Techirghiol și să socializeze.

Oamenii traversau apoi drumul și mergeau să se spele în mare, curățindu-se probabil așa cum făceam și noi la Fundata, cu ajutorul algelor. Am văzut acolo și două troițe...le-am tot întâlnit pe marginea autostrăzilor și șoselelor grecești...semănau cu mici bisericuțe și nu știam despre ce este vorba... acolo ne-am lămurit.

Am mers un timp pe malul mării depărtându-ne de plaja neamenajată...pentru că umbrarul cu câteva șezlonguri și terasa unde se serveau oarece chestii nu puteau fi numite amenajări, lumea venise cu umbrele de soare de acasă...

Am întâlnit niște pescari, soțul meu a comunicat cumva cu ei în grecește, eu am schimbat câteva vorbe în engleză cu unul din ei...Copiii au plecat mai departe pe malul mării urmând să ajungă astfel la plaja Korinos, ceea ce s-a și întâmplat...

Poze făcute pe fugă, în holul hotelului. Bineînțeles că textul în română ne-a emoționat.

Despre florile acestea prietenul meu Dr în horticultură Song Jeong Seop ne-a spus că ar fi neam de portulaca, deși sunt diferite de cele pe care le știm noi și cărora deasemenea le-a dedicat un articol.

Hotelul Kochili, prin curtea căruia treceam ca să ajungem la plajă, are și o picină decorată cu statuete. Florile sunt din curtea vecină, cam părăsită.

Aliki Kitrous  Lacurile și plaja

Marea la Aliki

Lângă plajă creșteau niște pomi cu un soi de pere pădurețe și migdale

Canale între uscat și lagună.

Debarcader cu nelipsita tavernă.

Troițe

Noi ne-am urcat în mașină și ne-am întors la hotel, ținând tot timpul urechile ațintite spre balconul vecin, ca să auzim când se întorc copiii. A dat Dumnezeu și într-un târziu au revenit, obosiți dar bucuroși de plimbare.